ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 426/2003

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin recursurile declarate la 13 mai 2002, 31 mai 2002 și 5 iunie 2002, reclamantul B.V. a atacat încheierile pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr. 771/2001, în Camera de Consiliu, la 17 aprilie 2002, 10 mai 2002 și 27 iunie 2002. În motivarea recursurilor, promovate în termen legal, recurentul a susținut, în esență, următoarele: - la 17 aprilie 2002, la soluționarea cererii de îndreptare a erorii materiale din 7 septembrie 2001, completul a fost compus dintr-un judecător unic care se abținuse, anterior în cauză, ceea ce ar atrage nulitatea acestui act de procedură, potrivit art. 105 și 108 C. proc.

civ.; - instanța a pronunțat încheierile în Camera de Consiliu, și nu în ședință publică, cum impun prevederile art. 121 alin. ultim și ale art. 261 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.; - la 17 aprilie 2002, instanța fondului s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut; - nu s-au indicat în încheieri calea de atac și termenul de exercitare a acesteia, ceea ce ar constitui un alt motiv de nulitate; - încheierea de la 10 mai 2002 nu îndeplinește condițiile de motivare prevăzute de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Ulterior, prin cereri completatoare depuse la dosarul cauzei, recurentul a mai invocat neconcordanța minutei, cu dispozitivul încheierii din 10 mai 2002 și neprecizarea în minută a denumirii hotărârii, respectiv încheiere sau decizie.

Analizând criticile formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului și cu dispozițiile procedurale incidente, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Astfel, în ceea ce privește nulitatea încheierilor, din cauză că s-ar fi pronunțat de către un judecător necompetent, în considerarea rt. 105 alin. (1) C. proc. civ., motivul de recurs este nefondat. Recurentul susține că judecătorul unic care a pronunțat hotărârea, s-a abținut anterior, ceea ce îl face necompetent. Însă, așa cum prevede expres textul art. 105 alin. (1) C. proc. civ., nulitatea actului de procedură este atrasă de necompetența instanței. Competența este, însă, aptitudinea recunoscută de lege, unei instanțe judecătorești, de a judeca o anumită pricină, avându-se în vedere atât normele de competență generală, cât și normele de competență jurisdicțională, sub cele două forme: materială și teritorială.

În speță, nu suntem în prezența unei lipse de competență a instanței, problema sesizată de recurentul-reclamant fiind, cel mult, una de organizare judecătorească, de compunere a completului, și nu de competență. Nu se poate susține, deci, că încheierile s-au pronunțat de către un judecător necompetent, potrivit dispozițiilor art. 3 alin. (1) C. proc. civ., judecătorii curții de apel putând judeca pricini de natura celei prezente. Pe de altă parte, nu se poate reține că abținerea judecătorului ar fi produs efecte în cauză, deoarece conform art. 25 C. proc. civ., abținerea operează în cazul în care „judecătorul știe că există un motiv de recuzare în privința sa”; or nici o astfel de cerere de recuzare nu se află la dosar.

Nici celelalte motive de nulitate ale încheierilor atacate nu sunt de natură a determina casarea lor, nefiind vorba despre nulități absolute. Or, în raport cu dispozițiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., pentru invocarea nulității relative nu este suficient interesul, ci partea trebuie să probeze că a suferit o „vătămare care să nu poată fi înlăturată, decât prin anularea actului”. Faptul că încheierile s-au pronunțat în camera de consiliu, nu s-au indicat calea de atac și termenul de exercitare, nu a produs recurentului nici o vătămare ireparabilă, acesta cunoscând cuprinsul actelor de procedură atacate și exercitând în termen calea de atac împotriva lor. Analizând încheierile recurate, în raport și cu criticile formulate, referitor la pronunțarea asupra unor lucruri care nu s-au cerut și la nemotivare, Curtea constată că acestea sunt motivate, conform normelor legale, instanța având în vedere exclusiv capetele de cerere deduse judecății.

Așa fiind, constatându-se că în recurs nu s-au relevat elemente noi, pe bază de probe care să modifice situația reținută în încheierile atacate, Curtea urmează să respinsă acest recurs, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de reclamantul B.Vm. împotriva încheierilor pronunțate de Curtea de Apel Galațim secția comercială și de contencios administrativ, la 17 aprilie 2002, 10 mai 2002 și 27 iunie 2002, în dosarul nr. 771/2001, ca nefondate. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie 2003.