ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 426/2003

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin recursurile declarate la 13 mai

2002, 31 mai 2002 și 5 iunie 2002, reclamantul B.V. a atacat încheierile

pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios

administrativ, în dosarul nr. 771/2001, în Camera de Consiliu, la 17 aprilie 2002,

10 mai 2002 și 27 iunie 2002.

În motivarea recursurilor, promovate

în termen legal, recurentul a susținut, în esență, următoarele:

- la 17 aprilie 2002, la

soluționarea cererii de îndreptare a erorii materiale din 7 septembrie 2001,

completul a fost compus dintr-un judecător unic care se abținuse, anterior în

cauză, ceea ce ar atrage nulitatea acestui act de procedură, potrivit art. 105

și 108 C. proc. civ.;

- instanța a pronunțat încheierile

în Camera de Consiliu, și nu în ședință publică, cum impun prevederile art. 121

alin. ultim și ale art. 261 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.;

- la 17 aprilie 2002, instanța

fondului s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut;

- nu s-au indicat în încheieri calea

de atac și termenul de exercitare a acesteia, ceea ce ar constitui un alt motiv

de nulitate;

- încheierea de la 10 mai 2002 nu

îndeplinește condițiile de motivare prevăzute de art. 261 alin. (1) pct. 5 C.

proc. civ.

Ulterior, prin cereri completatoare

depuse la dosarul cauzei, recurentul a mai invocat neconcordanța minutei, cu

dispozitivul încheierii din 10 mai 2002 și neprecizarea în minută a denumirii

hotărârii, respectiv încheiere sau decizie.

Analizând criticile formulate, în

raport cu actele și lucrările dosarului și cu dispozițiile procedurale incidente,

Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele care vor fi

expuse în continuare.

Astfel, în ceea ce privește

nulitatea încheierilor, din cauză că s-ar fi pronunțat de către un judecător

necompetent, în considerarea rt. 105 alin. (1) C. proc. civ., motivul de recurs

este nefondat.

Recurentul susține că judecătorul

unic care a pronunțat hotărârea, s-a abținut anterior, ceea ce îl face

necompetent.

Însă, așa cum prevede expres textul

art. 105 alin. (1) C. proc. civ., nulitatea actului de procedură este atrasă de

necompetența instanței. Competența este, însă, aptitudinea recunoscută de lege,

unei instanțe judecătorești, de a judeca o anumită pricină, avându-se în vedere

atât normele de competență generală, cât și normele de competență jurisdicțională,

sub cele două forme: materială și teritorială.

În speță, nu suntem în prezența unei

lipse de competență a instanței, problema sesizată de recurentul-reclamant

fiind, cel mult, una de organizare judecătorească, de compunere a completului,

și nu de competență.

Nu se poate susține, deci, că

încheierile s-au pronunțat de către un judecător necompetent, potrivit

dispozițiilor art. 3 alin. (1) C. proc. civ., judecătorii curții de apel putând

judeca pricini de natura celei prezente.

Pe de altă parte, nu se poate reține

că abținerea judecătorului ar fi produs efecte în cauză, deoarece conform art.

25 C. proc. civ., abținerea operează în cazul în care „judecătorul știe că

există un motiv de recuzare în privința sa”; or nici o astfel de cerere de recuzare

nu se află la dosar.

Nici celelalte motive de nulitate

ale încheierilor atacate nu sunt de natură a determina casarea lor, nefiind

vorba despre nulități absolute.

Or, în raport cu dispozițiile art.

105 alin. (2) C. proc. civ., pentru invocarea nulității relative nu este

suficient interesul, ci partea trebuie să probeze că a suferit o „vătămare care

să nu poată fi înlăturată, decât prin anularea actului”.

Faptul că încheierile s-au pronunțat

în camera de consiliu, nu s-au indicat calea de atac și termenul de exercitare,

nu a produs recurentului nici o vătămare ireparabilă, acesta cunoscând

cuprinsul actelor de procedură atacate și exercitând în termen calea de atac

împotriva lor.

Analizând încheierile recurate, în

raport și cu criticile formulate, referitor la pronunțarea asupra unor lucruri

care nu s-au cerut și la nemotivare, Curtea constată că acestea sunt motivate,

conform normelor legale, instanța având în vedere exclusiv capetele de cerere

deduse judecății.

Așa fiind, constatându-se că în

recurs nu s-au relevat elemente noi, pe bază de probe care să modifice situația

reținută în încheierile atacate, Curtea urmează să respinsă acest recurs, ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de

reclamantul B.Vm. împotriva încheierilor pronunțate de Curtea de Apel Galațim

secția comercială și de contencios administrativ, la 17 aprilie 2002, 10 mai

2002 și 27 iunie 2002, în dosarul nr. 771/2001, ca nefondate.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 4 februarie 2003.