ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 842/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de ACR împotriva sentinței civile nr.1174

din 18 septembrie 2001 a Curții de Apel București – Secția de contencios

administrativ.

La

apelul nominal s-au prezentat: intimatele pârâte S.C. „I.P.A.C.” S.A. București

reprezentată de avocatul L.M. și Autoritatea pentru Privatizare și

Administrarea Participațiilor Statului prin consilierul juridic V.C., lipsind

recurentul reclamant ACR și Ministerul Industriei și Resurselor.

Procedura

completă.

După

prezentarea referatului cauzei, Curtea a constatat pricina în stare de judecată

și a acordat cuvântul în fond părților prezente.

Avocatul

L.M. și, ulterior, consilierul juridic  V.C. au formulat oral concluzii de

respingere a recursului ca nefondat, sentința atacată fiind legală și

temeinică, prima depunând – în același sens – la dosar, note scrise.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea formulată la data de 13 decembrie 2000 reclamantul „ACR” a solicitat

anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M 03

nr.1100 emis la data de  30 mai 1994 de Ministerul Industriilor în favoarea

S.C. „I.P.A.C.” S.A., privind suprafața de teren de 745 m.p. din București,

str. Splaiul Independenței nr.202 A sector 6.

În

motivarea acțiunii s-a arătat că terenul și clădirea aflată pe acesta  aparțin

reclamantului.

Prin

sentința civilă nr.1174/2001 a Curții de Apel București – Secția  contencios

administrativ, acțiunea a fost respinsă pentru lipsa plângerii prealabile, în

temeiul dispozițiilor art.5 din Legea nr.29/1990.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs în termen reclamantul arătând că instanța nu

a luat în considerare apărările reclamantului expuse în notele scrise depuse la

dosar, referitoare la excepția invocată de pârâtă privind lipsa procedurii

prealabile.

Verificând

cauza în funcție de recursul formulat, întemeiat în drept pe dispozițiile

art.304 pct.10 Cod procedură civilă, Curtea constată că sentința este legală și

temeinică.

Se

constată că instanța de fond, la data de  22 august 2001 a amânat cauza pentru

termenul din data de 11 septembrie 2001 pentru a da posibilitatea reclamantei

să depună note scrise privind excepțiile de inadmisibilitate  și de tardivitate

a  acțiunii ridicate de pârâtă.

La

data de 11 septembrie 2001 reclamantul nu s-a mai prezentat la judecarea

pricinii iar instanța a amânat pronunțarea la data de  18 septembrie 2001

pentru ca părțile să depună concluzii scrise. Reclamantul nu a  formulat

concluzii scrise, astfel cum rezultă din cuprinsul dosarului  instanței de

fond.

Față

de aceste constatări, susținerile recurentului nu sunt fondate.

Analizând

din oficiu cauza, conform dispozițiilor art.306 alin.2 Cod procedură civilă,

Curtea constată că nu există temeiuri de casare a sentinței.

Din

actele dosarului rezultă că recurentul-reclamant nu a formulat plângere

prealabilă în conformitate cu dispozițiile art.5 din Legea nr.29/1990, astfel

încât în mod legal acțiunea a  fost respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de reclamantul  A.C.R. împotriva sentinței civile nr.1174 din

18 septembrie 2001 a Curții de Apel București – Secția de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 4 martie 2003.