ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 842/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de ACR împotriva sentinței civile nr.1174 din 18 septembrie 2001 a Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ. La apelul nominal s-au prezentat: intimatele pârâte S.C. „I.P.A.C.” S.A. București reprezentată de avocatul L.M. și Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului prin consilierul juridic V.C., lipsind recurentul reclamant ACR și Ministerul Industriei și Resurselor. Procedura completă. După prezentarea referatului cauzei, Curtea a constatat pricina în stare de judecată și a acordat cuvântul în fond părților prezente. Avocatul L.M. și, ulterior, consilierul juridic V.C. au formulat oral concluzii de respingere a recursului ca nefondat, sentința atacată fiind legală și temeinică, prima depunând – în același sens – la dosar, note scrise.

C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 13 decembrie 2000 reclamantul „ACR” a solicitat anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M 03 nr.1100 emis la data de 30 mai 1994 de Ministerul Industriilor în favoarea S.C. „I.P.A.C.” S.A., privind suprafața de teren de 745 m.p. din București, str. Splaiul Independenței nr.202 A sector 6. În motivarea acțiunii s-a arătat că terenul și clădirea aflată pe acesta aparțin reclamantului. Prin sentința civilă nr.1174/2001 a Curții de Apel București – Secția contencios administrativ, acțiunea a fost respinsă pentru lipsa plângerii prealabile, în temeiul dispozițiilor art.5 din Legea nr.29/1990.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen reclamantul arătând că instanța nu a luat în considerare apărările reclamantului expuse în notele scrise depuse la dosar, referitoare la excepția invocată de pârâtă privind lipsa procedurii prealabile. Verificând cauza în funcție de recursul formulat, întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.10 Cod procedură civilă, Curtea constată că sentința este legală și temeinică. Se constată că instanța de fond, la data de 22 august 2001 a amânat cauza pentru termenul din data de 11 septembrie 2001 pentru a da posibilitatea reclamantei să depună note scrise privind excepțiile de inadmisibilitate și de tardivitate a acțiunii ridicate de pârâtă.

La data de 11 septembrie 2001 reclamantul nu s-a mai prezentat la judecarea pricinii iar instanța a amânat pronunțarea la data de 18 septembrie 2001 pentru ca părțile să depună concluzii scrise. Reclamantul nu a formulat concluzii scrise, astfel cum rezultă din cuprinsul dosarului instanței de fond. Față de aceste constatări, susținerile recurentului nu sunt fondate. Analizând din oficiu cauza, conform dispozițiilor art.306 alin.2 Cod procedură civilă, Curtea constată că nu există temeiuri de casare a sentinței. Din actele dosarului rezultă că recurentul-reclamant nu a formulat plângere prealabilă în conformitate cu dispozițiile art.5 din Legea nr.29/1990, astfel încât în mod legal acțiunea a fost respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de reclamantul A.C.R. împotriva sentinței civile nr.1174 din 18 septembrie 2001 a Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 martie 2003.