ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1632/2004

Asupra recursului în anulare de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 10 mai 2002, SC S.P. SRL

din comuna Filipeștii de Pădure, județul Prahova, a solicitat ca în

contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova și Direcția

Regională Vamală Interjudețeană București, să se dispună anularea deciziei nr. 56

din 20 aprilie 2002, emisă de prima pârâtă, precum și a procesului-verbal de

control nr. 285 din 25 martie 2002, încheiat de inspectori de specialitate ai

pârâtei secunde, ca nelegale.

Pe cale de consecință, reclamanta a

cerut exonerarea sa de obligația de plată a sumei totale de 4.603.072.886 lei, reprezentând

taxe vamale și T.V.A. în cuantum dublu.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că importurile de sferturi posterioare de pui congelați din Belgia, în

perioada 9 - 13 noiembrie 2001, au fost realizate pe baza facilităților

acordate de organul vamal competent, în baza prevederilor O.U.G. nr. 24/1998,

cu modificările ulterioare, care o îndreptățeau să beneficieze de scutire de la

plata taxelor vamale.

Prin urmare, în condițiile în care

materia primă importată a fost utilizată în modul indicat, în specificația

tehnică depusă la biroul vamal și anterior s-a obținut liber de vamă, pentru

toate cele 5 operațiuni de import, obligarea societății, la plata dublului

taxelor vamale și a T.V.A., nu se justifică.

Prin sentința civilă nr. 2303 din 16

septembrie 2002, Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios

administrativ, a respins acțiunea, ca neîntemeiată, reținând că facilitățile

fiscale acordate reclamantei și avizul pentru scutire de plata taxelor vamale,

au fost valabile numai până la 9 noiembrie 2001, adică data introducerii în

vigoare a Ordinului comun al M.A.A.P., M.D.P. și M.F.P nr. 396/3267/2182. Ca

atare, de la această dată, importurile nu mai puteau beneficia de scutiri,

deoarece nu mai constituiau o activitate de producție, în sensul actului

normativ menționat mai sus.

Curtea de Apel Ploiești, secția comercială

și de contencios administrativ, prin decizia nr. 3650 din 16 decembrie 2002, a

respins ca nefondat, recursul declarat de reclamantă, cu motivarea că de la

data de 9 noiembrie 2001, aceasta nu a mai desfășurat activități de producție,

potrivit noii reglementări adoptate în materie, marfa importată suferind doar

operațiuni considerate, ca fiind intermediare.

În acest context s-a apreciat că

sancțiunea aplicată agentului economic, respectiv obligarea lui la plata

dublului taxelor vamale și a T.V.A., nu este excesivă.

Ambele hotărâri judecătorești au

fost atacate de Procurorul general, cu recurs în anulare.

S-a susținut că aceste hotărâri sunt

nelegale și netemeinice, întrucât acțiunea formulată de reclamantă, era

admisibilă în limita sumei de 2.301.535.443 lei.

Concluzia se impune, deoarece la

momentul acordării facilităților fiscale, reclamatei, operațiunile înscrise în

declarațiile vamale de import reprezentau, potrivit legii, activitate de

producție. Faptul că ulterior acestui moment, aceleași operațiuni reprezentau

din punct de vedere legal, doar o activitate intermediară, exceptată de la

acordarea facilităților, nu este imputabil societății importatoare și nu poate

justifica măsura sancționării ei.

S-a precizat că în realitate, nu a

avut loc o schimbare a destinației fondului pentru care s-a acordat liberul de

vamă, ci adoptarea unei noi reglementări vamale.

În această situație, conform art. 61

alin. (3) C. vam., autoritatea vamală, constatând cu prilejul controlului, că

importul mărfurilor nu mai beneficia de facilitățile fiscale acordate inițial,

trebuia să determine cuantumul taxelor vamale datorate și să ia măsuri de

încasare, nicidecum să aplice sancțiuni prevăzute de un text legal ce nu era

incident în cauză.

Având în vedere că potrivit noii

reglementări aplicabile de la 9 noiembrie 2001, taxa vamală și T.V.A. aferentă

celor 5 importuri, se cifrau la 2.301.5365.443 lei, numai această sumă de bani

putea fi stabilită în sarcina societății comerciale.

Recursul în anulare este fondat.

Din înscrisurile probatorii depuse în

dosar, de reclamanta SC S.P. SRL Filipeștii de Pădure, rezultă fără echivoc

faptul că operațiunile de import a sferturilor posterioare de pui congelați,

s-au desfășurat în intervalul 9 - 13 noiembrie 2001, după obținerea tuturor avizelor

și aprobărilor din partea autorităților publice competente.

Este vorba de avizul eliberat de

către Agenția de Dezvoltare Regională 3 Sud - Muntenia, precum și de viza

Biroului Vamal de Control și Vămuire Ploiești, respectiv liberul de vamă

acordat pe baza schemei tehnologice prezentată de reclamantă, a constatării că

sunt îndeplinite formalitățile necesare și că operațiunile la care urma să fie

supusă materia primă importată, se încadrau în sfera activităților scutite de

la plata taxelor vamale (anume curățare, tranșare, preparare, maturare,

ambalare, etichetare, depozitare și livrare).

Pretinsa schimbare a destinației

materiei prime nu a fost dovedită și singura modificare intervenită la data de

9 noiembrie 2001, a constat în excluderea operațiunilor prevăzute în schema

tehnologică, de la beneficiul scutirii de plata taxelor vamale, schimbare

realizată prin Ordinul comun nr. 396/3267/2182 al M.A.A.P., M.D.P și M.F.P. (M.

Of. nr. 714/9.11.2001).

În condițiile în care însă, societatea

importatoare a efectuat numai operațiunile declarate la biroul vamal și

anterior a obținut liber de vamă pentru toate importurile supuse controlului

financiar, în sarcina sa nu poate fi reținută nici o schimbare a destinației

bunurilor, cum greșit au considerat instanțele de judecată sesizate. Incidența

dispozițiilor art. 12 alin. (2) din O.U.G. nr. 25/1998, republicată, privind

regimul zonelor defavorizate, care au un caracter sancționator, este

condiționată de utilizarea totală sau parțială a sumelor alocate din Fondul

pentru dezvoltare regională, prin schimbarea destinației lor de către

beneficiar.

Ori în speță, cum deja s-a arătat,

nu a fost dovedită o asemenea schimbare.

Intrarea în vigoare a unei noi

reglementări, potrivit căreia operațiunile declarate la vamă și realizate

ulterior, nu mai erau cuprinse în categoria operațiunilor scutite, nu

constituie o împrejurare de natură să justifice reținerea vreunei culpe, cu

consecința obligării societății comerciale, la plata dublului taxelor vamale și

a T.V.A.

Ținând seama de aceste considerente,

dar și de precizarea făcută de intimata-reclamantă, prin concluziile scrise

depuse, referitor la taxele vamale și T.V.A., necontestate, în sumă totală de

2.301.536.443 lei, urmează a se admite recursul în anulare.

În consecință, vor fi casate ambele

hotărâri și în fond, admisă în parte acțiunea. Se va dispune anularea deciziei nr.

56 din 20 aprilie 2002, emisă de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice

Prahova și a procesului-verbal de control nr. 285 din 25 martie 2002, încheiat

de pârâta Direcția Regională Vamală București, în ceea ce privește taxele

vamale și T.V.A., în sumă de 2.301.536.443 lei.

Totodată, va fi exonerată SC S.P. SRL

de plata acestei sume, la bugetul statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței nr. 2303

din 16 septembrie 2002 a Tribunalului Prahova, secția comercială și de contencios

administrativ și a deciziei nr. 3650 din 16 decembrie 2002 a Curții de Apel

Ploiești, secția de contencios administrativ și comercială.

Casează sentința și decizia atacată și în fond, admite în

parte, acțiunea reclamantei SC S.P. SRL Filipeștii de Pădure și anulează

decizia nr. 56 din 20 aprilie 2002 a Direcției Generale a Finanțelor Publice

Prahova și procesul-verbal de control nr. 285 din 25 martie 2002, încheiat de

Direcția Regională Vamală București, în ceea ce privește taxele vamale și T.V.A.,

în sumă de 2.301.556.440 lei.

Exonerează reclamanta, de plata acestei sume.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 27 aprilie 2004.