ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 736/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată în contencios administrativ, reclamanta SC A. SA Buzău a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F., D.G.A.M.C. și Direcția Regională Vamală Galați, anularea deciziei nr.110 din 12 decembrie 2006, emisă de prima pârâtă. Motivându-și acțiunea, reclamanta a susținut că, în perioada 13 septembrie 2006-25 septembrie 2006, Direcția Regională Vamală Galați a efectuat un control ulterior al operațiunilor de import definitiv din perioada ianuarie 2002-august 2006, stabilindu-se, în mod incorect, că șase operațiuni de import au fost încadrate într-o poziție tarifară („puicuțe de selecție și reproducție din rase de carne, reproducători din linie pură sau bunici”) conform căreia societatea comercială menționată era scutită de taxe vamale și T.V.A.

Sesizat inițial, Tribunalul Buzău, secția comercială și de contencios administrativ, a admis excepția de necompetentă materială invocată de A.N.A.F., D.G.A.M.C. și, prin sentința nr. 210 din 26 februarie 2008, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești. Prin sentința nr. 150 din 18 iunie 2008, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de SC A. SA Buzău, ca neîntemeiată. Pentru a pronunța o asemenea soluție, instanța de fond a reținut că, în perioada 2004-2005, reclamanta a efectuat șase operațiuni de import de pui de selecție și înmulțire, care au fost încadrate la o poziție tarifară exceptată de la plata taxelor vamale.

Direcția Regională Vamală Galați a emis decizia de respingere a situației nr. 19741/2006 prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei suma de 204.285 lei, reprezentând: 110.828 lei taxe vamale, 60.839 lei majorări de întârziere aferente taxelor vamale, 21.058 lei taxa pe valoare adăugată și 11.560 lei majorări de întârziere aferente taxei pe valoarea adăugată. Împotriva deciziei menționate a formulat contestație reclamanta, care a fost respins prin decizia nr.110 din 12 decembrie 2006 a A.N.A.F., D.G.A.M.C. Prin H.G. nr.1521 din 18 decembrie 2003 și H.G. nr. 2169 din 30.11.2004, unele dintre pozițiile tarifare, care se regăseau în importurile efectuate au fost scutite de plata taxelor vamale, iar pentru altele s-a prevăzut o taxă de 9%.

Din verificarea înscrisurilor depuse la dosar, instanța de fond a reținut că acestea nu cuprind elementele care să justifice încadrarea în poziții tarifare exceptate de la plata taxelor vamale, iar decizia de regularizare a fost emisă în mod corect. Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel Pitești a declarat recurs reclamanta SC A. SA Buzău, susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, instanța de fond stabilind greșit situația de fapt și încadrarea tarifară a mărfii importate. În motivarea recursului său, reclamanta-recurentă a reluat argumentele din acțiunea introductivă și precizează că instanța de fond și-a depășit limitele rolului activ, efectuând o traducere proprie a certificatului de pedigree emis de producător, care cuprinde mențiunea că materialul importat reprezintă „the Ross 308 Broiler Parent Stock daz old chicks”.

S-a stabilit astfel, în mod greșit, că materialul importat reprezintă „pui de găină de rasă de o zi de tipul Ross 308 de carne” și că nu se menționează ceea ce era esențial pentru încadrarea mărfii într-un regim tarifar sau altul, respectiv dacă rasele de carne reprezentau linii pure sau bunici. Întrucât în certificatul original era menționat termenul parent – părinte, s-a concluzionat că puii importați nu se încadrau la poziția tarifară 01051119.900 – „altele – reproducători din linii pure sau bunici din rasele de carne” – exceptate de la taxele vamale, fiind în mod corect emisă decizia de regularizare. Recurenta susține că instanța de fond ar fi trebuit să solicite probe suplimentare, pentru a stabili corect natura mărfii importate.

O altă critică formulată de recurentă se referă la faptul că instanța de fond nu a ținut seama de împrejurarea că în anul 2004 D.G.V. Galați a acceptat scutirea de taxe vamale pentru aceeași marfă, în cadrul a două importuri din cele șase menționate în procesul-verbal din 28 septembrie 2006 și nici de argumentul că începând cu data de 7 iulie 2005, urmare a intrării în vigoare a Legii nr.220/ 2005, taxele vamale pentru poziția 0501119 au fost eliminate complet – ceea ce confirmă corectitudinea punctului de vedere al societății importatoare. Recurenta nu a indicat temeiurile de drept ale recursului său. Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, care se încadrează în drept în prevederile art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: Astfel, este în totalitate neîntemeiată susținerea recurentei că instanța de fond însăși a efectuat traducerea unor înscrisuri dintr-o limbă străină în limba română, deoarece la dosarul de fond, la filele 171-180, se află traducerea autorizată a documentelor avute în vedere la soluționarea contestației, atât în faza administrativă, cât și în instanță. De altfel, recurenta nu a produs înscrisuri noi nici în faza recursului, posibilitate pe care ar fi avut-o potrivit art. 308 C. proc. civ., pentru a-și justifica punctul de vedere; de asemenea, la prima instanță, reclamanta-recurentă nu a solicitat alte probe.

Totodată, este neîntemeiat și al doilea motiv de recurs, care se referă la greșita încadrare tarifară de către instanță și organele vamale a mării importate. Astfel, instanța de fond a stabilit în mod corect că potrivit Tarifului Vamal de Import al României și Normelor tehnice privind completarea declarației vamale în detaliu, marfa importată nu se încadrează la subpoziția tarifară 01051119.900 „Altele – reproducători din linii pure sau bunici din rasele de carne” (exceptate de taxe vamale), reclamanta importând „părinți”, ce se încadrează la subpoziția tarifară 0105119.000, respectiv „Altele – alte puicuțe pentru selecție și înmulțire”.

În acest sens nu pot fi reținute ca argumente juridice pentru a adopta o altă soluție, faptul că în trecut societatea a beneficiat de scutirea de taxe vamale pentru aceeași marfă și nici împrejurarea că ulterior perioadei controlate (2004-2005) legiuitorul a adoptat o altă reglementare a taxelor vamale, care exclude taxarea pentru toate mărfurile de la poziția 0501119, deci inclusiv pentru mărfurile ce au constituit obiectul importurilor analizate în prezenta cauză. Pentru considerentele menționate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, iar recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC A. SA Buzău împotriva sentinței nr.150 din 18 iunie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 februarie 2009.