ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4001/2023

Circumstanțele cauzei. Prin decizia nr. 1029/11.10.2022 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal au fost admise recursurile declarate de pârâtele Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Buzău și Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor - ANSVSA, împotriva sentinței nr. 4 din data de 13.01.2022, pronunțată de Tribunalul Buzău în contradictoriu cu intimata- reclamanta S.C. A.. S-a casat în parte sentința recurată, iar în rejudecare s-a respins acțiunea ca neîntemeiată. S-au menținut dispozițiile primei instanțe pronunțate asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Autorității Naționale sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, invocată de aceasta. Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare intimata- reclamanta S.C. A., apreciind că hotărârea atacată a fost pronunțată de către o instanță necompetentă, respectiv Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, solicitând anularea deciziei nr. 1029/2022 și trimiterea cauzei la judecătorie pentru judecata în fond a cauzei si competentă soluționare. În subsidiar, contestatoarea a solicitat admiterea contestației în anulare, anularea deciziei atacate, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată. Astfel, contestatoarea a arătat că invocă din nou excepția necompetentei materiale a Tribunalului, în ceea ce privește judecata fondului, întrucât competentă material să judece cauza în fond este Judecătoria. S-a apreciat că prin admiterea contestației în anulare este respectat principiului securității raporturilor juridice desprins de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa din prevederile Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, ca fiind unul din elementele fundamentale ale preeminentei dreptului. Instanța nu trebuie să își folosească puterea de supervizare decât pentru a corecta erorile de fapt sau de drept și erorile judiciare și nu pentru a proceda la o nouă analiză, iar de la acest principiu nu se poate deroga decât atunci când o cer motive substanțiale și imperioase.

Hotărârea Curții de Apel Ploiești. Prin decizia nr. 1379 din data de 7 decembrie 2022, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității, invocată de intimată și a respins contestația în anulare formulată de reclamanta S.C. A., împotriva deciziei nr. 1029/11.10.2022 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în contradictoriu cu intimatele pârâte Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Buzău și Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor - ANSVSA, ca inadmisibilă.

Cererea de recurs. Împotriva deciziei nr. 1379 din data de 7 decembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta S.C. A..

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând cu prioritate, în condițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția inadmisibilității căii de atac exercitate, invocată de intimata-pârâtă Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor - ANSVSA prin întâmpinarea formulată, Înalta Curte constată că este întemeiată pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare. Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.: "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei", iar potrivit art. 129 din Constituția României: "Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii". Din cuprinsul textelor de lege menționate anterior rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac. În cauza de față, s-a atacat cu recurs decizia civilă nr. 1379 din data de 7 decembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal prin care s-a admis excepția inadmisibilității, invocată de intimată și s-a respins contestația în anulare formulată de reclamanta S.C. A., împotriva deciziei nr. 1029/11.10.2022 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în contradictoriu cu intimatele pârâte Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Buzău și Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor - ANSVSA, ca inadmisibilă. În dispozitivul deciziei a fost menționat faptul că aceasta este definitivă. Decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ. Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii. Este știut că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii. Așa fiind, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ., motiv pentru care urmează ca recursul, declarat de recurenta-reclamantă S.C. A., să fie respins, ca inadmisibil.

Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamant ca inadmisibil.