ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3475/2022

Ședința publică din data de 14 iunie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal la data de 25.01.2021 sub nr. x/2021, reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și pentru Siguranța Alimentelor Buzău a solicitat obligarea pârâtelor la plata sumei de 10.000 RON, fără TVA, aferentă lunii august, respectiv dreptul exclusiv de creanță, dobândit în baza decontului justificativ, facturii și contractelor în vigoare, aferente acțiunilor sanitar veterinare efectuate de reclamantă, în raza sa de competență, în baza O.G. nr. 117/2020, conform cărora pârâta ANSVSA prin Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și-a însușit prin semnătură și stampilă debitul pentru luna august 2020, apreciind că există refuz nejustificat al celor două pârâte de a soluționa favorabil cererea sa.

Cererea se întemeiază pe dispozițiile art. 15 alin. (7) din O.G. nr. 42/2004, în forma ulterioară modificărilor aduse prin O.U.G. nr. 117/2020.

2.1. Prin sentința nr. 2715 din data de 22.04.2021 s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal.

Instanța a avut in vedere că raportul de drept administrativ dedus judecății vizează exercitarea unei competențe de către o autoritate publică centrală, respectiv Autoritatea Naționala Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, motiv pentru care competența aparține secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel de la sediul reclamantei.

2.2. Prin sentința nr. 125 din data de 07.09.2021, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. x/2021, a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, secția a II -a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

S-a reținut că S.C. A. S.R.L. invocă un pretins refuz nejustificat al celor două instituții pârâte de a soluționa favorabil cererea sa de plată a sumei de 10.000 RON aferentă lunii august 2020, obligația de decontare a acestei sume revenind Direcției Sanitar Veterinare Buzău, între aceasta și reclamantă existând și raporturi contractuale, direcțiile județene sanitar veterinare fiind ordonatori terțiari de credite, iar ANSVSA ordonator principal de credite, președintele acesteia aprobă bugetul direcțiilor județene, în urma cererilor și propunerilor acestora.

S-a reținut că DSVSA Buzău a încheiat cu societatea reclamantă acord cadru de servicii la 30.05.2018 și contract subsecvent de servicii la 24.02.2020, acestei pârâte revenindu-i obligația de a gestiona, a realiza și controla activitățile sanitar veterinare, inclusiv de a achita contravaloarea acestor servicii, această direcție fiind ordonator terțiar de credite.

2.3 Urmare soluției de declinare, cauza a fost înregistrată la data de 22.09.2021 pe rolul Tribunalului Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2021.

Prin sentința nr. 227 din data de la 06 aprilie 2022 pronunțată de Tribunalului Buzău, secția a II -a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a declinat competența materială de soluționare a în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, conform art. 133 pct. 2 C. proc. civ.

S-a suspendat din oficiu judecata cauzei conform art. 134 C. proc. civ.

S-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, instanță competentă să soluționeze conflictul negativ de competență conform art. 135 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că reclamanta i-a adresat autorității publice ANSVA cererea de plată a sumei de 10.000 RON/luna august, înțelegând să o cheme în judecată ca urmare a vătămării pe care a apreciat că a suferit-o prin răspunsul primit.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Analizând conflictul negativ de competență, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoriei Buzău, secția civilă, având în vedere următoarele considerente:

În conformitate cu art. IV din Legea nr. 236/2019: "Beneficiarii contractelor de concesiune și/sau de prestări servicii încheiate anterior datei intrării în vigoare a prezentei legi pentru realizarea activităților prevăzute la alin. (2) al art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activității sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, primesc lunar, pentru fiecare contract, suma de 10.000 RON din bugetul Autorității Naționale Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, până la finalizarea acestora."

Potrivit art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, "Instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea contractului administrativ, inclusiv litigiile având ca obiect anularea unui contract administrativ. Litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competența de soluționare a instanțelor civile de drept comun."

Înalta Curte constată că acțiunile întemeiate pe dispozițiile art. IV din Legea nr. 236/2019 sau art. 15 alin. (2) și (7) din O.G. nr. 42/2004 nu privesc nici fazele premergătoare încheierii contractului și nici încheierea ca atare a contractului administrativ, ci sunt acțiuni în pretenții legate de executarea contractului, astfel încât competența de soluționare aparține instanțelor civile.

Instanța civilă competentă se stabilește în funcție de contractul pe care este întemeiată efectiv acțiunea, depus la dosarul cauzei.

În cauză, observă Înalta Curte că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă pretențiile rezultate din executarea unui contract de concesiune și, având în vedere că din analiza contractului pe care se întemeiază acțiunea în pretenții nu rezultă existența unei dispoziții speciale care să stabilească altfel, urmează ca instanța civilă competentă să fie stabilită potrivit C. proc. civ., raportat la valoarea pretențiilor.

De altfel, în acest sens s-a hotărât și prin Ședința de unificare a practicii judiciare a Plenului secției de contencios administrativ și fiscal din data de 13 decembrie 2021.

În consecință, întrucât litigiul dedus judecății decurge din executarea unui contract de concesiune, valoarea pretenției deduse judecății fiind de 10.000 RON, iar art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a stabilit competența de soluționare a unor astfel de litigii în favoarea instanței civile de drept comun, în acord cu dispozițiile art. 94 pct. l lit. k) C. proc. civ., Înalta Curte constată că revine instanței de drept comun Judecătoria Buzău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Buzău în favoarea Judecătoriei Buzău.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 14 iunie 2022.