ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1445/2024

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalul Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 28 februarie 2022, sub dosar nr. x/2020, ca urmare a declinărilor succesive de competență dispuse de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal (instanța unde s-a înregistrat inițial dosarul), Judecătoria Sectorului 1 București, Curtea de Apel Pitești, secția contencios administrativ și fiscal și Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Buzău, a solicitat obligarea pârâtei ANSVSA la achitarea sumei de 70.000 RON (respectiv 10.000 RON/lună de la data intrării în vigoarea a Legii nr. 236/2019 și până la data apariției O.U.G. nr. 117/2020, adică la data de 16.12.2019 și până la da data de 24.07.2020), conform art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019, precum și dobânda legală calculată asupra sumelor datorate lunar, de la data scadenței acestora și până la data plății efective, sume ce urmează a fi actualizate cu rata inflației calculate pentru fiecare perioadă, de la data scadenței acestora până la data plății efectiv.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 242 din 14 aprilie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Buzău și a obligat pârâtele să plătească reclamantei suma de 70.000 RON reprezentând servicii prestate, precum și dobânda legală calculată asupra sumelor datorate lunar, de la data scadenței și până la data plății efective, sume ce se vor actualiza cu rata inflației, precum și la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.

Hotărârea instanței de recurs Prin decizia nr. 1009 din 10 octombrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a respins recursul declarat de Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor împotriva sentinței nr. 242 din data de 14.04.2022, pronunțată de Tribunalul Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat, a admis recursul declarat de pârâta Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Buzău împotriva aceleiași sentințe, a casat în parte sentința recurată și, rejudecând, a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Contestația în anulare formulată în cauză Prin cererea înregistrată la data de 14 noiembrie 2022, pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, sub dosar nr. x/2022, A. S.R.L. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 1009 din 10 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2020, invocând prevederile art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ. și solicitând anularea deciziei contestate și trimiterea cauzei la judecătorie pentru judecata în fond a cauzei, iar în subsidiar admiterea contestației în anulare, anularea deciziei și admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată și precizată.

Hotărârea dată asupra contestației în anulare Prin decizia nr. 31 din 11 ianuarie 2023, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a respins contestația în anulare formulată de contestatoarea A. S.R.L., în contradictoriu cu intimatele Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Buzău, ca inadmisibilă.

Recursul declarat împotriva deciziei pronunțate în soluționarea contestației în anulare Împotriva deciziei nr. 31 din 11 ianuarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs contestatoarea A. S.R.L., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 3 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea deciziei atacate, rejudecare cauzei și admiterea acțiunii.

Apărările formulate în cauză Intimatele-pârâte Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Buzău au depus întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat, intimata-pârâtă ANSVSA invocând și excepția inadmisibilității recursului. II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând, potrivit art. 248 C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată și recursul declarat în cauză este inadmisibil, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.", iar potrivit art. 129 din Constituția României "Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.". Din cuprinsul textelor de lege menționate anterior rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac. Înalta Curte constată că hotărârea ce face obiectul recursului, respectiv decizia nr. 31 din 11 ianuarie 2023 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost pronunțată în soluționarea contestației în anulare formulate împotriva deciziei nr. 1009 din 10 octombrie 2022, pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. x/2020, această din urmă hotărâre având caracter definitiv, întrucât a avut ca obiect soluționarea recursului declarat de pârâtele ANSVSA și DSVSA Buzău împotriva sentinței nr. 242 din 14 aprilie 2022, pronunțată de Tribunalul Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Este de observat că prezenta cauză se judecă potrivit dispozițiilor Legii nr. 554/2004, care prin art. 20 alin. (1) stabilește că "Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare". Așadar, în contenciosul administrativ, legiuitorul a stabilit un sistem cu două grade de jurisdicție, respectiv fond și recurs, iar calea de atac a recursului poate fi exercitată numai împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță. Totodată, dispozițiile art. 508 alin. (4) dispun că hotărârea dată în contestația în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată. În speță, cauza a fost soluționată în fond de Tribunalul Buzău, iar în recurs de Curtea de Apel Ploiești, printr-o hotărâre definitivă, împotriva acestei hotărâri definitive fiind promovată contestația în anulare, care a fost soluționată prin decizia ce face obiectul prezentului recurs. Astfel fiind, Înalta Curte constată că decizia 31 din 11 ianuarie 2023 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal nu este susceptibilă de recurs, având caracter definitiv, câtă vreme a soluționat contestația în anulare promovată împotriva unei hotărâri definitive, fiind incidente dispozițiile art. 508 alin. (4) C. proc. civ.. Mai exact, câtă vreme decizia nr. 1009 din 10 octombrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2020, este definitivă, atunci și decizia nr. 31/2023, care soluționează contestația în anulare îndreptată împotriva acestei hotărâri, are același caracter și nu poate fi atacată cu recurs. Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității și va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. S.R.L..