ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1976/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta SC T. SA, prin acțiunea

înregistrată la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ,

la data de 9 ianuarie 2002, a solicitat ca, în contradictoriu cu Ministerul

Finanțelor Publice, să se anuleze decizia nr. 1983 din 7 decembrie 2001 pronunțată

de pârât, prin care i-a fost respinsă ca inadmisibilă contestația ce o

formulase împotriva actelor de constatare cu nr. 27, 28,2 9 și 30 din 22

ianuarie 2001 întocmite de Biroul Vamal Constanța Port și a Notei de calcul

pentru majorări de întârziere cu nr. 1859 din 29 ianuarie 2001 pentru suma

totală de 136.594.344.426 lei.

A motivat, în acțiune, reclamanta că

s-a reținut eronat de pârât că nu a depus contestația în original, aceasta

fiind depusă la Ministerul Finanțelor Publice cu nr. 17129 din 4 septembrie

2001, dar fiind emisă o altă decizie cu nr. 1531 din 3 octombrie 2001, prin

care Ministerul Finanțelor Publice s-a dezînvestit.

Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ, a soluționat acțiunea prin sentința nr. 407 din 15

aprilie 2002, respingând ca nefondată acțiunea.

Pentru a pronunța această situație,

instanța de fond a reținut că reclamanta nu a făcut dovada unei contestații

formulate împotriva actelor de constatare cu nr. 27-30 din 22 ianuarie 2001,

astfel că decizia nr. 1983/2001 este legală.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamanta, criticând soluția ca fiind netemeinică și nelegală,

în sensul că la dosar există dovezi că a formulat contestația împotriva celor

patru acte de constatare, că prin neobservarea acestora atât pârâtul, cât și

instanța a reținut greșit că nu au fost respectate prevederile art. 6 din

O.U.G. nr. 13/2000.

Recursul se constată a fi fondat

pentru considerentele ce se vor expune.

Cu adresa nr. 90823 din 6 februarie

2001, reclamanta s-a adresat Direcției Regionale Vamale Constanța, prin care

menționează în legătură cu actele constatatoare cu nr. 27, 28, 29 și 30 din 22

ianuarie 2001, întocmite de Biroul Vamal Constanța, că sunt nejustificate,

fiind încheiate eronat, urmare a interpretării greșite a prevederilor O.U.G.

nr. 210/1999 și Certificatului de amânare nr. 16006 emis de Ministerul

Finanțelor Publice la 11 februarie 2000 și, drept urmare „contestă aceste

acte”. Acest act, contestație, s-a înregistrat la Direcția Regională Vamală

Interjudețeană Constanța sub nr. 2036 din 12 februarie 2001.

De asemenea, există adresa 342498

din luna iunie 2001 a Direcției Generale de Soluționare a Contestațiilor care

se adresează reclamantei–recurente, urmare a contestației ce o pronunțase,

adresă prin care cere a se depune contestația în original.

Se mai constată că la data de 13

iunie 2001 cu adresa nr. 9757, Direcția Regională Vamală Interjudețeană

Constanța, se adresează Biroului Vamal de Control și Vămuire Constanța, care în

alin. (3) menționează că „societatea în cauză a formulat contestația

înregistrată sub nr. 2390 din 16 februarie 2001, Direcția Generală a Finanțelor

Publice a municipiului București”.

Față de aceste constatări rezultă

că, în mod netemeinic, s-a reținut de instanța de fond că reclamanta nu a

formulat contestație, după cum nici respingerea ca inadmisibilă a contestației,

sub motivarea că nu a depus originalul contestației nu este corespunzătoare

actelor cauzei. Originalul contestației rezultă că a fost înaintată cu nr.

2310/2001 Direcției Generale a Finanțelor Publice București, astfel că nu mai

putea fi obligată reclamanta să prezinte originalele, aceasta respectând în

consecință cerințele O.U.G. nr. 13/2000.

În raport de aceste considerente se

va admite recursul, se va casa sentința nr. 407/2002 și se va trimite cauza la

Ministerul Finanțelor Publice pentru soluționarea contestației pe fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de SC T. SA

București, împotriva sentinței civile nr. 407 din 15 aprilie 2002 a Curții de

Apel București, secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite

cauza la Ministerul Finanțelor Publice, pentru soluționarea contestației pe

fond.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 22 mai 2003.