ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2076/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înaintată Curții de

Apel Constanța, secția de contencios administrativ și înregistrată sub nr.

1347CA/2002 la data de 22 ianuarie 2002, reclamanta SC C.S. SRL a chemat în

judecată pe pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, pentru ca în contradictoriu

cu acesta, să se dispună anularea deciziei nr. 2047 din 19 decembrie 2001 și

respectiv, a procesului-verbal încheiat la 25 septembrie 2001, de organele de

control ale Direcției de Control Fiscal Constanța.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

susținut că în mod eronat s-au stabilit în sarcina sa, prin actul de control,

că datorează către bugetul de stat 44.665.731.147 lei, T.V.A. și majorări de

întârziere, de 29.115.155.004 lei, iar contestația depusă în condițiile art. 4

și urm. din O.U.G. nr. 13/2000 ,a fost respinsă de către pârât ca nefiind

depusă în termen legal, în raport cu data comunicării, dată pe care o contestă.

Curtea de Apel Constanța, secția de

contencios administrativ, prin sentința nr. 71/CA din 23 mai 2002, a respins ca

nefondată contestația.

Pentru a pronunța această soluție, instanța sesizată

a reținut că apărările reclamantei privind nulitatea actului prin care s-a

făcut comunicarea, procesul-verbal de înmânare a actului, nu sunt întemeiate,

astfel că nemenținerea unor date, ca numele și calitatea persoanei căreia i s-a

făcut înmânarea, nu constituie motiv de nulitate atât timp, cât actul a fost

ștampilat și are o semnătură de primire, astfel că termenul de 15 zile prevăzut

de art. 4 din O.U.G. nr. 13/2000, corect a reținut a fi depășit prin decizia în

litigiu.

Împotriva acestei sentințe reclamanta a declarat

recurs, criticând soluția ca fiind nelegală, dată cu încălcarea prevederilor

art. 100 C. proc. civ., ca motiv de casare fiind invocat art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

Examinând recursul sub aspectul criticilor

formulate, se constată a fi fondat pentru considerentele ce se expun.

Dovada sau procesul-verbal de

comunicare a actului de procedură trebuie să cuprindă atât unele mențiuni

esențiale, cât și unele neesențiale. Acestea sunt prevăzute în art. 100 C.

proc. civ.

Mențiunile esențiale sunt prevăzute

de art. 100 alin. (3) C. proc. civ., sub sancțiunea nulității.

Prin

urmare, ne aflăm în prezența unei nulități exprese, a cărei semnificație constă

în faptul că vătămarea se prezumă.

Astfel, în conformitate cu art. 100

alin. (3), lipsa din procesul-verbal, a anului, lunii, zilei când a fost

încheiat, a numelui celui care l-a încheiat, a numelui, prenumelui și

domiciliul celui căruia i s-a făcut comunicarea, cu arătarea numărului,

etajului, apartamentului sau camerei, dacă destinatarul are sediul în bloc,

menționarea celui care expediază, numele și calitatea celui căruia i s-a făcut

înmânarea, semnătura care a încheiat procesul-verbal sunt prevăzute sub

pedeapsa nulității.

Analiza procesului-verbal din

litigiu duce la constatarea certă că el nu cuprinde aceste mențiuni esențiale.

Lipsa din procesul-verbal de

comunicare a procesului-verbal contesta, a elementelor cerute de art. 4 și 7 C.

proc. civ., atrage nulitatea actului de procedură îndeplinit, cu nerespectarea

cerințelor legale, astfel că termenul de contestare cerut de art. 4 din O.U.G.

nr. 13/2000 nu curge față de reclamantă, cu privire la comunicarea acestui act.

În raport cu aceste dispoziții de

procedură imperative, motivarea instanței de fond nu are temei legal, aceste

dispoziții ce privesc nulitatea absolută nu pot fi înlocuite, interpretate sau

completate cu alte dovezi sau împrejurări de fapt, pentru că ele trebuie să

corespundă în total cerințelor formale impuse de lege, spre a putea curge termenul

pentru exercitarea căii de atac.

În raport cu aceste considerente,

Curtea va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza la

Ministerul Finanțelor Publice, pentru soluționarea contestației.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de SC C.S.

SRL Constanța, împotriva sentinței civile nr. 71/CA din 23 mai 2002 a Curții de

Apel Constanța, secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite

cauza la Ministerul Finanțelor Publice, pentru soluționarea contestației.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 29 mai 2003.