ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2544/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 18

decembrie 2002, reclamanta SC A. SA Constanța a chemat în judecată pe pârâții

Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Constanța și Ministerul

Finanțelor Publice, solicitând anularea pct. 1 din decizia nr. 540 din 15 noiembrie

2002 și anularea procesului –verbal nr. 3462 din 1 iulie 2002, cu privire la

suma de 5.240.249.141 lei, reprezentând T.V.A., impozit pe profit, penalități

și majorări de întârziere aferente.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că pârâții au stabilit nelegal obligația sa de a plăti diferențele de

T.V.A. și de impozit pe profit, fără a se avea în vedere că operațiunea

comercială efectuată cu SC G.P. SRL beneficiază de cota zero de T.V.A. și că,

sunt deductibile din profitul impozabil cheltuielile de leasing, publicitate,

transport și cazare. De asemenea, reclamanta a contestat modul în care organele

de control au calculat penalitățile și majorările de întârziere.

Prin sentința civilă nr. 9/CA din 6

februarie 2003, Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ, a

respins acțiunea ca nefondată, reținând că reclamanta nu s-a prezentat la cele

două termene acordate în cauză, pentru a fi discutată necesitatea efectuării

unei expertize contabile, dat fiind că, potrivit art. 1169 C. civ., „cel ce

face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească”.

Împotriva acestei sentințe și în

termen legal, a declarat recurs reclamanta, solicitând casarea hotărârii ca

nelegală și netemeinică.

În primul motiv de casare, recurenta

a susținut că nu a fost legal citată la termenul de judecată a pricinii pentru

că actele de procedură nu i-au fost comunicate la domiciliul ales și indicat

prin acțiune.

În cel de-al doilea motiv de casare,

recurenta a criticat hotărârea instanței de fond pentru încălcarea dispozițiilor

art. 129 alin. (5), art. 167 alin. (2) și art. 201 alin. (1) C. proc. civ.,

pentru că nu a fost soluționată cererea sa de efectuare a unei expertize

contabile solicitată prin acțiune, iar decăderea din această probă se putea

dispune numai dacă, după încuviințare, partea nu a achitat onorariul stabilit

în sarcina sa.

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport de motivele de casare invocate și de dispozițiile art. 304

și art. 304

1

C. proc. civ., Curtea va admite prezentul recurs pentru

următoarele considerente:

Dispozițiile art. 85-86 C. proc.

civ. referitoare la citarea părților și comunicarea actelor de procedură au

caracter imperativ, fiind prevăzute pentru realizarea dreptului la apărare și a

principiului contradictorialității, astfel încât instanța de judecată nu poate

hotărî asupra unei acțiuni decât numai după citarea sau înfățișarea părților.

În cauză, se constată că pentru

termenul din 6 februarie 2003, când a fost judecată pricina, recurenta nu a

fost citată cu respectarea cerințelor legale și sub pedeapsa nulității,

prevăzută de art. 107 C. proc. civ., instanța de fond era obligată să amâne

judecata.

Prin acțiune, recurenta a indicat

domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la punctul de lucru din

București, dar instanța de fond a considerat greșit, ca fiind legal

îndeplinită, procedura de citare a societății numai la sediul din municipiul

Constanța, fără a observa că această procedură nu a fost îndeplinită și la

domiciliul ales de parte.

Constatând că instanța de fond a

încălcat forme de procedură prevăzută sub sancțiunea nulității, Curtea va

admite prezentul recurs și în baza art. 304 pct. 5 și art. 312 alin. (4) C.

proc. civ., va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare la

aceeași instanță.

Față de soluția dată acestui prim

motiv de casare, nu se mai impune examinarea celei de-a doua critici formulată

de recurentă, urmând ca aceasta să fie avută în vedere la rejudecarea cauzei,

prin discutarea cererii de probatorii formulate prin însăși cererea de chemare

în judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de SC A. SA

Constanța împotriva sentinței civile nr. 9/CA din 6 februarie 2003 a Curții de

Apel Constanța.

Casează sentința atacată și trimite

cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 25 iunie 2003.