ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1416/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1416/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
La data de 28 martie 2003
s-a luat în examinare recursul declarat de Societatea comercială A și S P
Constanța S.A. împotriva sentinței civile nr.16/CA din 21 februarie 2002 a
Curții de Apel Constanța – Secția contencios administrativ.
Dezbaterile au fost
consemnate în încheierea din data de 28 martie 2003, iar pronunțarea
deciziei s-a amânat la 4 aprilie 2003.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Societatea comercială ASP
Constanța S.A., în nume propriu și Societatea comercială C 99 SRL, în calitate
de lichidator al reclamantei, au chemat în judecată Ministerul Finanțelor
Publice, pentru a se dispune suspendarea în baza art.9 din Legea nr. 29/1990 a
executării procesului-verbal încheiat la 26.10.2001 de Direcția de Control
Fiscal și anularea deciziei nr.2009/ 11.12.2001 emisă de pârât.
În motivarea acțiunii,
reclamanta a arătat că prin actul de control contestat i s-a reținut ca datorie
către bugetul de stat suma de 26.561.214.737 lei reprezentând: 2.153.723.244
lei T.V.A.; 6.851.430.806 lei impozit pe profit; 1.003.180.779 lei cu titlu de
majorări de întârziere TVA; 7.828.588.844 lei cu titlu de majorări de
întârziere aferente impozitului pe profit; 8.724.921.064 lei cu titlu de
obligații preluate din alte procese verbale și care au fost actualizate.
Prin decizia nr.2009/
11.12.2001, Ministerul Finanțelor Publice, a respins ca nedepusă în termen
contestația formulată, reținând că reprezentanții legali ai societății au
refuzat a semna constatările evidențiate în procesul-verbal, motiv pentru care
organul de control a transmis procesul-verbal societății, cu scrisoare
recomandată cu confirmarea de primire nr.23346/ 30.10.2001, astfel că
procesul-verbal a fost adus la cunoștință la data de 31.10.2001, iar
contestația a fost formulată peste termenul de 15 zile prevăzut de art.4 din
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.13/2001.
Reclamanta arată că în mod
greșit în procesul-verbal au fost trecuți ca având calitatea de reprezentanți
ai ei directorul general, directorul economic și contabilul șef, deoarece la
data întocmirii procesului-verbal de control, reprezentantul legal al acesteia
era societatea comercială Consulta 99 S.R.L., ce avea calitate de lichidator.
Prin sentința civilă
nr.2984 din 10.05.2000, a Tribunalului București, s-a dispus începerea
procedurii lichidării desemnându-se lichidatorul sus precizat, dispunându-se
totodată, ridicarea dreptului debitorului de a-și conduce activitatea pentru
ca, în data de 27.09.2000, judecătorul sindic, să fi dispus prin încheiere
„prorogarea atribuției de conducere a lichidatorului judiciar, după finalizarea
raportului de examinare, condiție în care, în mod evident, susține reclamanta,
conducerea societății s-a exercitat în continuare de consiliul de administrație
al acesteia, potrivit actelor constitutive, astfel cum rezultă și din adresa
nr.4442/ 20.09.2001, emisă de lichidatorul judiciar.
În data de 17.10.2001, prin
încheiere, Tribunalul București – Secția comercială, dispune acordarea
conducerii în tot a activității debitoarei de către lichidator”, împrejurare ce
duce la comunicarea procesului-verbal către lichidator, în calitate de
reprezentant legal.
Prin sentința civilă
nr.8641/ 7.11.2001 a Tribunalului București s-a dispus „închiderea procedurii
falimentului împotriva debitoarei”, astfel că, în mod greșit pârâtul a respins
ca nedepusă în termen contestația, deoarece putea formula contestație numai
începând cu data de 7.11.2001, până la 23.11.2001.
S-a mai arătat că, nu se
cunoaște cine a semnat confirmarea de primire și a ridicat de la Oficiul poștal
nr.1 Constanța procesul-verbal comunicat prin poștă, care nu poartă ștampila
societății și care a fost adus la data de 5.11.2001, la sediul societății de
către un funcționar de la poștă, în aceeași zi fiind și înregistrat.
Prin încheierea din
20.12.2001, în baza art.9 din Legea nr. 29/1990 s-a dispus suspendarea
executării procesului-verbal din 11.12.2001 încheiat de Direcția de Control
Fiscal Constanța până la soluționarea cauzei.
Curtea de Apel Constanța –
Secția contencios administrativ, prin sentința nr.16/CA/ 21.02.2002, a respins
ca nefondată acțiunea și excepțiile formulate de Ministerul Finanțelor, de
decădere din drepturi de a fi repusă în termenul de soluționare a contestației
și inadmisibilității acțiunii.
Pentru a hotărî astfel,
instanța a reținut că la încheierea procesului verbal de control,
reprezentanții legali ai societății au refuzat să-l semneze, drept pentru care
rezultatele controlului au fost comunicate prin scrisoare recomandată cu
confirmare de primire. Reclamanta a primit procesul-verbal la 31.10.2001, conform
semnăturii de primire a delegatului împuternicit de societate cu ridicarea
corespondenței.
Contestația fiind depusă la
20.11.2001 și înregistrată la nr.5107 s-a făcut peste termenul legal de 15
zile, lucru corect stabilit și de pârât în decizia atacată.
Susținerea că decizia
trebuia comunicată lichidatorului a fost înlăturată de instanță întrucât
societatea se afla în culpă, nu a notificat organului de control despre
împrejurarea că se afla în procedura prevăzută de Legea nr.64/1995 modificată,
nu a depus copie de pe încheierea din 17.10.2001 a Tribunalului București –
Secția comercială, de altfel, reclamanta nu devine incapabilă ca efect al
desesizării, ce este măsură premergătoare lichidării averii acestuia.
S-a arătat că, desesizarea
debitorului, astfel cum este cuprinsă în Legea nr.64/1995 cu modificările
ulterioare, produce un dublu efect: îl lipsește pe debitor de dreptul de a-și
administra bunurile și de a dispune de ele, dar și de dreptul de a-și conduce
activitatea.
Desesizarea debitorului
fiind o măsură stabilită în interesul masei credale și în scopul de a conseva
bunurile din averea acestuia, după deschiderea procedurii, nu împiedică pe
debitor, în speță, reclamantul de a-și exercita drepturile patrimoniale care nu
privesc administrarea și dispoziția bunurilor desesizate.
Debitorul – mai precis,
acțiunile sale, nu sunt lovite de incapacitate și, mai mult, el nu este
împiedicat să aibă un rol activ în procedura falimentului, situație ce rezultă
din art. 82 din lege – el trebuind să fie de față la inventarul bunurilor sale,
putând să-l conteste ( art.97 din lege ) având dreptul de a contesta creanțele
creditorilor săi, art.102 din lege – de a obiecta împotriva vânzării directe a
unui imobil din averea sa – toate aceste contestații sau obiecțiuni urmând a fi
soluționate de judecătorul sindic.
Termenul de contestare nu
curge de la data înregistrării procesului-verbal de control în evidența
societății, respectiv de la 5.11.2001, ci de la primirea procesului-verbal de
control de către delegatul societății, respectiv data de 31.10.2001.
Considerând hotărârea
netemeinică și nelegală, societatea comercială ASP Constanța S.A., în nume
propriu și C 99 S.R.L. în calitate de lichidator, au declarat recurs și au
solicitat admiterea acțiunii, casarea sentinței, desființarea deciziei nr.2009/
11.12.2001 a Ministerului Finanțelor Publice și trimiterea cauzei la Ministerul
Finanțelor – Direcția de soluționare a contestațiilor, pentru soluționarea pe
fond a contestației.
Se arată că la data încheierii
și comunicării procesului-verbal din 25.10.2001, S.C. ASP se afla în procedura
falimentului, iar conducerea activității sale era încredințată lichidatorului
S.C. C 99 SRL. În consecință, toate actele și acțiunile trebuiau comunicate
lichidatorului, deoarece societatea a fost citată în perioada 17.10. –
7.11.2001, în toate actele, prin lichidator.
Având cunoștință de numirea
și puterile de reprezentare și administrare ale lichidatorului, Direcția de
Control Fiscal Constanța avea obligația să comunice procesul-verbal la sediul
din București al lichidatorului și nu la sediul ASP, care nu mai putea să se
reprezinte singură.
Se mai arată că, Ministerul
de Finanțe avea cunoștință de procedura falimentului ASP, deoarece s-a și
constituit drept creditor la masa credală.
Conform sentințelor depuse
în perioada 17.10.2001 – 7.11.2001 se ridicase în tot dreptul de administrare
al ASP S.A. (vezi sentința nr.2984/ 10.05.2000 a Tribunalului București,
încheierea din 27.09.2000 a judecătorului sindic, încheierea din 17.10.2001 a
Tribunalului București).
Este adecvărat că la data
de 7.11.2001 Consiliul de administrație al ASP a reprimit drepturile de
administrare ale societății, dar asta ca urmare a faptului că între timp
societatea și-a plătit toți creditorii și prin sentința civilă nr.8641/
7.11.2001 pronunțată de Tribunalul București – Secția comercială, s-a dispus
închiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei S.C. ASP și SP
Constanța S.A.
În consecință, la data de
26.11.2001 (data încheierii procesului verbal contestat), reprezentantul legal
al societății era lichidatorul S.C. C 99 S.R.L., iar procesul-verbal de control
trebuia comunicat către lichidator în calitate de reprezentant legal.
Recursul este nefondat.
Organul de control al
Direcției de Control Fiscal Constanța a procedat la verificarea
societății reclamante în conformitate cu Ordonanța Guvernului nr.70/1997,
privind controlul fiscal, aprobată prin Legea nr.506/2001 și Hotărârea
Guvernului nr.886/1999, pentru aprobarea instrucțiunilor de aplicare a
prevederilor ordonanței, la sediul declarat al contribuabilului.
La terminarea controlului
s-a încheiat procesul-verbal din 26.10.2001 în care s-a consemnat că
reprezentanții legali ai societății (directorul general, directorul economic și
contabilul șef) au refuzat semnarea procesului-verbal, drept pentru care, s-a
făcut aplicarea dispozițiilor art.20 pct.11 din Instrucțiunile de aplicare a
prevederilor Ordonanței Guvernului nr.70/1997 aprobate prin Hotărârea
Guvernului nr.886/1999, respectiv rezultatele controlului au fost comunicate
prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire (filele 25-32, 80-88).
Societatea comercială ASP
și SP Constanța S.A. a primit scrisoarea recomandată cu procesul-verbal
întocmit de organul de control, la data de 31.10.2001, conform semnăturii de
primire a delegatului împuternicit de societate cu ridicarea corespondenței
(fila 48).
Scrisoarea recomandată cu
confirmare de primire a purtat nr. 23346 din 30.10.2001 și a fost primită la
31.10.2001.
Societatea reclamantă a
formulat contestație împotriva actului de control cu adresa nr.2770/
20.11.2001, înregistrată la Direcția de control fiscal sub nr.5107/ 20.11.2001,
cu depășirea termenului de 15 zile de la comunicare, prevăzut de art.4 din
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.13/ 26.01.2001.
Susținerea reclamantei că,
în cauză, comunicarea procesului verbal contestat ar fi trebuit făcută
lichidatorului SC C. 99 SRL, în calitate de reprezentant legal și nu
societății, în procesul-verbal fiind trecuți din eroare cu calitate de
reprezentanți directorul general, directorul economic și contabilul șef, acesta
fiind și motivul pentru care au refuzat semnarea procesului verbal, nu poate fi
primită.
Reclamanta se află în culpă
procesuală, întrucât pe toată durata desfășurării controlului, persoanele care
au reprezentat societatea în timpul verificării, nu au făcut uz de prevederile
art.7 alin.4,5,6 și 7 din Hotărârea Guvernului nr.886/1999 și nu au notificat
în scris organul de control despre faptul că SC „A. și S P Constanța” S.A. este
în faliment, iar actul de control ar trebui adus la cunoștința lichidatorului
S.C. C 99 SRL.
În recurs, s-au depus
încheierile din 27.09.2000 ale Tribunalului București – Secția comercială, prin
care s-a prorogat precizarea atribuției de conducere a lichidatorului judiciar
după finalizarea raportului de examinare și din 17.10.2001 prin care s-a
acordat conducerea activității de administrare a debitoarei – lichidatorului,
precum și sentința nr.8641/ 7.11.2001 a Tribunalului București – Secția
comercială, unde în baza art.119 din Legea nr.64/1995 republicată, s-a dispus
închiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei.
Față de actele prezentate,
se reține că procesul-verbal din 26.10.2001, comunicat societății ASP la
31.10.2001 (fila 48) a fost contestat de reclamantă la 20.11.2001, cu depășirea
termenului legal.
Comunicarea s-a făcut legal
societății, întrucât aceasta nu a anunțat că este în procedura prevăzută de
Legea nr.64/1995, procedură închisă la 7.11.2001 (vezi sentința nr.8641/
7.11.2001 a Tribunalului București – Secția comercială).
Susținerea din recurs că
organul de control – Direcția de Control Fiscal Constanța cunoștea că
societatea se află în procedura de faliment și nu trebuia încunoștiințată, nu
poate fi primită față de prevederile exprese ale legii. Mai mult, în dosarul de
faliment a figurat Administrația Finanțelor Publice, iar aceasta înainte de
data de 23.10.2001 a făcut cerere de retragere de pe tabloul creditorilor
62008/ 5.10.2001 (fila 63), deci înainte de finalizarea procesului-verbal de
control din 26.10.2001, care a fost întocmit de alt organ – Direcția de Control
Fiscal Constanța.
De precizat că, fostul
lichidator nu mai are interes în cauză, întrucât prin sentința nr.8641/
7.11.2001 a Tribunalului București – Secția comercială, s-a închis procedura
falimentului împotriva debitoarei.
Soluția instanței fiind
temeinică și legală, recursul declarat de societate și S.C. C 99 SRL se
privește nefondat și în baza art.312 Cod procedură civilă, urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat
de S.C. ASP și S P Constanța S.A. în nume propriu și S.C. C 99 S.R.L. București
împotriva sentinței civile nr.16/ CA din 21 februarie 2002 a Curții de Apel
Constanța – Secția contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 4 aprilie 2003.