ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 629/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 15 august 2001, Centrul de Perfecționare a Personalului din Marina Civilă și Calificare Personal Exploatare Portuară Constanța a solicitat anularea deciziei nr. 1069 din 17 iulie 2001, a Ministerului Finanțelor Publice și a procesului-verbal încheiat de Administrația Financiară și Trezoreria municipiului Constanța, la data de 23 februarie 2001, prin care a fost obligat să vireze la bugetul statului suma de 651.667.089 lei, reprezentând T.V.A. și 585.662.002 lei, majorări de întârziere. Totodată, reclamanta a solicitat suspendarea executării actului administrativ, până la soluționarea acțiunii, în baza dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 29/1990.

În motivarea acțiunii, s-a arătat că în urma controlului efectuat de Administrația Finanțelor Publice Constanța s-a stabilit că reclamanta a realizat venituri din publicitate din cadrul televiziunii, fapt pentru care în conformitate cu pct. 2-3 din H.G. nr. 401/2000, s-a procedat la colectarea T.V.A. asupra acestor venituri, în sumă de 651.667.082 lei și majorări de întârziere de 585.662.002 lei. Reclamanta a contestat măsura luată de organele fiscale, motivând că potrivit art. 3 și 6 din O.G. nr. 3/1992, art. 6 din O.G. nr. 34/1997 și pct. 2.3 din H.G. nr. 512/1998, este scutită de plata T.V.A.

Ministerul Finanțelor Publice, prin decizia nr. 1069 din 16 iulie 2001, a respins ca neîntemeiată contestația reclamantei Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ, apreciind că reținerea sumei în litigiu ar provoca reclamantei, o vătămare iminentă și ireparabilă, la data de 10 septembrie 2002, a admis cererea de suspendare, în conformitate cu dispozițiile art. 9 din Legea nr. 29/1990. La termenul de judecată din 25 octombrie 2001, reclamanta și-a completat petitul acțiunii, solicitând aceleiași pârâte, restituirea sumei de 772.261.968 lei, reținută la executarea titlului. Aceiași instanță, prin sentința civilă nr. 95/CA din 27 iunie 2002, a admis acțiunea, a anulat în parte procesul-verbal încheiat la 23 februarie 2001, precum și decizia nr. 1069/2001, emisă de Ministerul Finanțelor Publice, constatând că reclamanta datorează bugetului de stat, suma de 464.647.391 lei, din care 246.642.635 lei, reprezentând T.V.A.

și 218.008.756 lei, majorări de întârziere. Totodată, a obligat pârâtul să restituie reclamantului, suma de 307.614.577 lei, reținută în baza procesului-verbal de impunere. Pentru a soluționa astfel, instanța de fond a dispus efectuarea unei expertize prin care să stabilească sumele obținute de reclamantă din activitatea din publicitate și în consecință, suma datorată cu titlu de T.V.A. și majorări de întârziere. Din concluziile raportului de expertiză, instanța a reținut că reclamantul este plătitor de T.V.A., și pentru activitatea de reclamă și publicitate desfășurată în cadrul departamentului de televiziune, în perioada 1996 – 2000, datorează suma de 246.642.633 lei, cu titlu de T.V.A. și 218.008.756 lei, majorări de întârziere.

Împotriva sentinței sus-menționate a declarat recurs Ministerul Finanțelor Publice, considerând-o nelegală și netemeinică. În motivarea cererii de recurs s-a arătat că Administrația Finanțelor Publice Constanța, autoritatea emitentă a actului administrativ criticat, nu a fost citată și nu a figurat ca parte în proces, astfel că hotărârea nu îi poate fi opozabilă. Recurenta a criticat soluția instanței de fond, și pentru faptul că a pronunțat sentința, bazându-se numai pe concluziile expertului, fără a ține cont și de celelalte probatorii existente în dosarul cauzei. Recursul este fondat, în sensul celor ce urmează. În judecarea recursului s-a pus în discuție soluționarea cauzei, în contradictoriu cu Administrația Financiară și Trezoreria municipiului Constanța, organul administrativ emitent al procesului-verbal încheiat la 23 februarie 2001, ce a fost contestat prin acțiune.

Potrivit dispozițiilor art. 85 C. proc. civ., judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri, decât după citarea sau înfățișarea părților. Aceste norme se coroborează cu cele ale art. 10 din Legea nr. 29/1990, a contenciosului adminisrativ, cu referire la art. 18 din aceiași lege. Prin urmare, acțiunea în contencios administrativ se formulează și se soluționează în contradictoriu cu autoritatea publică emitentă a actului contestat, această autoritate fiind subiect al raportului juridic administrativ și având calitate procesuală pasivă. În cauză, prin sentința atacată, a fost desființată atât decizia Ministerului Finanțelor Publice, cât și procesul-verbal de control întocmit de Administrația Financiară și Trezoreria municipiului Constanța.

Din actele dosarului rezultă, însă, că autoritatea administrativă de la care emană actul de constatare anulat prin hotărârea atacată, nu a figurat ca parte. În aceste condiții, pentru asigurarea principiului contradictorialității și a opozabilității hotărârii, este necesară citarea Administrației Financiare și a Trezoreriei municipiului Constanța. În consecință, pentru cele ce preced, recursul a fost admis, a fost casată hotărârea atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, la aceiași instanță. Cu ocazia rejudecării cauzei, instanța de trimitere urmează să examineze, sub forma unor apărări de fond, și criticile formulate prin cererea de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 95/CA a Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ. Casează sentința, cu trimitere spre rejudecare, la aceiași instanță. Pronunțată in ședință publică, astăzi 14 februarie 2003.