ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 629/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 15 august 2001, Centrul de Perfecționare a Personalului din Marina Civilă și

Calificare Personal Exploatare Portuară Constanța a solicitat anularea deciziei

nr. 1069 din 17 iulie 2001, a Ministerului Finanțelor Publice și a

procesului-verbal încheiat de Administrația Financiară și Trezoreria

municipiului Constanța, la data de 23 februarie 2001, prin care a fost obligat

să vireze la bugetul statului suma de 651.667.089 lei, reprezentând T.V.A. și

585.662.002 lei, majorări de întârziere.

Totodată, reclamanta a solicitat

suspendarea executării actului administrativ, până la soluționarea acțiunii, în

baza dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 29/1990.

În motivarea acțiunii, s-a arătat că

în urma controlului efectuat de Administrația Finanțelor Publice Constanța s-a

stabilit că reclamanta a realizat venituri din publicitate din cadrul

televiziunii, fapt pentru care în conformitate cu pct. 2-3 din H.G. nr.

401/2000, s-a procedat la colectarea T.V.A. asupra acestor venituri, în sumă de

651.667.082 lei și majorări de întârziere de 585.662.002 lei.

Reclamanta a contestat măsura luată

de organele fiscale, motivând că potrivit art. 3 și 6 din O.G. nr. 3/1992, art.

6 din O.G. nr. 34/1997 și pct. 2.3 din H.G. nr. 512/1998, este scutită de plata

T.V.A.

Ministerul Finanțelor Publice, prin

decizia nr. 1069 din 16 iulie 2001, a respins ca neîntemeiată contestația

reclamantei

Curtea de Apel Constanța, secția de

contencios administrativ, apreciind că reținerea sumei în litigiu ar provoca

reclamantei, o vătămare iminentă și ireparabilă, la data de 10 septembrie 2002,

a admis cererea de suspendare, în conformitate cu dispozițiile art. 9 din Legea

nr. 29/1990.

La termenul de judecată din 25

octombrie 2001, reclamanta și-a completat petitul acțiunii, solicitând

aceleiași pârâte, restituirea sumei de 772.261.968 lei, reținută la executarea

titlului.

Aceiași instanță, prin sentința

civilă nr. 95/CA din 27 iunie 2002, a admis acțiunea, a anulat în parte

procesul-verbal încheiat la 23 februarie 2001, precum și decizia nr. 1069/2001,

emisă de Ministerul Finanțelor Publice, constatând că reclamanta datorează

bugetului de stat, suma de 464.647.391 lei, din care 246.642.635 lei,

reprezentând T.V.A. și 218.008.756 lei, majorări de întârziere.

Totodată, a obligat pârâtul să

restituie reclamantului, suma de 307.614.577 lei, reținută în baza

procesului-verbal de impunere.

Pentru a soluționa astfel, instanța

de fond a dispus efectuarea unei expertize prin care să stabilească sumele

obținute de reclamantă din activitatea din publicitate și în consecință, suma

datorată cu titlu de T.V.A. și majorări de întârziere.

Din concluziile raportului de

expertiză, instanța a reținut că reclamantul este plătitor de T.V.A., și pentru

activitatea de reclamă și publicitate desfășurată în cadrul departamentului de

televiziune, în perioada 1996 – 2000, datorează suma de 246.642.633 lei, cu

titlu de T.V.A. și 218.008.756 lei, majorări de întârziere.

Împotriva sentinței sus-menționate a

declarat recurs Ministerul Finanțelor Publice, considerând-o nelegală și

netemeinică.

În motivarea cererii de recurs s-a

arătat că Administrația Finanțelor Publice Constanța, autoritatea emitentă a

actului administrativ criticat, nu a fost citată și nu a figurat ca parte în

proces, astfel că hotărârea nu îi poate fi opozabilă.

Recurenta a criticat soluția

instanței de fond, și pentru faptul că a pronunțat sentința, bazându-se numai

pe concluziile expertului, fără a ține cont și de celelalte probatorii

existente în dosarul cauzei.

Recursul este fondat, în sensul celor

ce urmează.

În judecarea recursului s-a pus în

discuție soluționarea cauzei, în contradictoriu cu Administrația Financiară și

Trezoreria municipiului Constanța, organul administrativ emitent al

procesului-verbal încheiat la 23 februarie 2001, ce a fost contestat prin

acțiune.

Potrivit dispozițiilor art. 85 C.

proc. civ., judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri, decât după citarea

sau înfățișarea părților.

Aceste norme se coroborează cu cele

ale art. 10 din Legea nr. 29/1990, a contenciosului adminisrativ, cu referire

la art. 18 din aceiași lege.

Prin urmare, acțiunea în contencios

administrativ se formulează și se soluționează în contradictoriu cu autoritatea

publică emitentă a actului contestat, această autoritate fiind subiect al

raportului juridic administrativ și având calitate procesuală pasivă.

În cauză, prin sentința atacată, a

fost desființată atât decizia Ministerului Finanțelor Publice, cât și

procesul-verbal de control întocmit de Administrația Financiară și Trezoreria

municipiului Constanța.

Din actele dosarului rezultă, însă,

că autoritatea administrativă de la care emană actul de constatare anulat prin

hotărârea atacată, nu a figurat ca parte.

În aceste condiții, pentru

asigurarea principiului contradictorialității și a opozabilității hotărârii,

este necesară citarea Administrației Financiare și a Trezoreriei municipiului

Constanța.

În consecință, pentru cele ce

preced, recursul a fost admis, a fost casată hotărârea atacată, cu trimiterea

cauzei spre rejudecare, la aceiași instanță.

Cu ocazia rejudecării cauzei,

instanța de trimitere urmează să examineze, sub forma unor apărări de fond, și

criticile formulate prin cererea de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 95/CA a Curții de

Apel Constanța, secția de contencios administrativ.

Casează sentința, cu trimitere spre

rejudecare, la aceiași instanță.

Pronunțată in ședință publică,

astăzi 14 februarie 2003.