ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2086/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 21 noiembrie

2002, pronunțată în dosarul nr. 1570/CA/2000, Curtea de Apel Constanța, secția

comercială și de contencios administrativ, a respins cererea formulată de

reclamanta SC T. SA Constanța, în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor

Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța, pentru suspendarea

executării actului administrativ a cărui anulare a cerut-o.

Pentru a pronunța această soluție,

Curtea de Apel a reținut, în esență, că nu sunt îndeplinite cerințele

prevederilor art. 9 din Legea nr. 29/1990, executarea silită prin

procesul-verbal de control, neconstituind un motiv justificat și neconducând la

producerea unei pagube.

Împotriva acestei hotărâri a

formulat recurs societatea comercială reclamantă susținând, în esență, că instanța

de fond a interpretat și aplicat în mod greșit prevederile art. 9 din Legea nr.

29/1999, întrucât executarea silită a sumei de peste 29 miliarde va produce

consecințe grave asupra activității sale.

Recursul este nefondat.

Într-adevăr, prin procesul-verbal

din 7 noiembrie 2001 organele de control ale Direcției Generale a Finanțelor

Publice Constanța au stabilit și Ministerul Finanțelor Publice a menținut în

sarcina societății comerciale recurente, obligații bugetare de 29.144.480.209

lei.

De asemenea, este adevărat că prin

acțiunea ce formează obiectul dosarului nr. 1570/2002/CA al Curții de Apel

Constanța, reclamanta a cerut anularea acestor acte administrative.

Potrivit prevederilor art. 9 din

Legea nr. 29/1990 privind contenciosul administrativ, în cazuri bine

justificate și pentru a se preveni producerea unei pagube iminente, la cererea

reclamantului, instanța de contencios administrativ poate dispune suspendarea

executării actului administrativ, până la soluționarea acțiunii.

În raport cu cerințele exprese ale

prevederilor legale de mai sus, instanța de fond a reținut în mod judicios că,

în cauză, nu s-a dovedit eminența producerii unei pagube, ca urmare a

executării silite a actelor administrative atacate.

Oricum, fiind de principiu că actele

administrative se emit în baza și în executarea legii, în favoarea lor

funcționând prezumția de legalitate, până la pronunțarea unei hotărâri

judecătorești definitive și irevocabile contrare, nu se poate reține cu temei

legal că punerea în executare a unui act administrativ va produce, prin ea

însăși, o pagubă în dauna persoanei vizate.

În concluzie, apreciind ca legală și

temeinică soluția atacată, Curtea va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC T.

SA Constanța, împotriva încheierii din 21 noiembrie 2002 a Curții de Apel

Constanța, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 29 mai 2003.