ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2948/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2948/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față:

Din analiza actelor

și lucrărilor dosarului constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei.

La data de 15 ianuarie 2010, reclamanta SC

A.I.V. SRL a învestit Tribunalul Constanța cu o contestație împotriva Deciziei

nr. 139/2009 emisă de DGFP Constanta.

Prin Sentința civilă

nr. 1742/2010, Tribunalul Constanța a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța, în temeiul disp. art. 10 alin. (1)

teza I din Legea nr. 554/2004.

Cauza a fost

înregistrată la Curtea de Apel Constanța sub nr. 906/36/2010.

La data de 08

octombrie 2010 reclamanta și-a precizat acțiunea sub aspectul cadrului

procesual, arătând că înțelege să se judece cu Direcția Regională pentru Accize

și Operațiuni Vamale Constanța, pentru opozabilitatea hotărârii și cu DGFP

Constanța, emitentul actului contestat, respectiv Decizia nr. 139/2009.

Intimata DGFP a

formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației ca nefondată.

Prin Sentința nr.

217/CA din 04 iulie 2011, Curtea de Apel Constanța a respins contestația

reclamantului, ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel

Curtea a reținut că instanța de contencios fiscal a fost învestită de către

reclamantă cu verificarea legalității încadrării tarifare a mărfurilor

importate de aceasta în perioada 2003 - 2006 (respectiv M., K., P.-V., K.A., P.

și N. 25%) la poziția tarifară 23.09 - "preparate de tipul celor folosite

pentru hrana animalelor", încadrare realizată de către organele vamale și

în raport de care a rezultat impunerea în sarcina reclamantei de obligații

fiscale suplimentare în sumă totală de 704.510 lei (drepturi vamale +

penalități de întârziere, încadrare diferită de cea agreată de contestatoare).

Diferența de drepturi

vamale indicată mai sus reprezintă contravaloarea facilităților vamale de care

a beneficiat societatea reclamantă ca urmare a faptului că la momentul

importului, urmare a celor declarate de către beneficiarul importului bunurile

au fost încadrate la poziția tarifară 30.04 "medicamente".

Contestatoarea a

criticat corectitudinea încadrării tarifare realizată de către organele fiscale

din perspectiva următoarelor elemente: 1. specificul produselor importate,

constând în aceea că ele sunt folosite doar la debutul unor boli; 2.

dispozițiile Nomenclatorului de produse farmaceutice de uz veterinar existent

în România din 2003; 3. adresa Direcției Sanitar Veterinare și pentru Siguranța

Alimentelor Constanța din 2 octombrie 2008, prin care i se comunică că aceste

produse sunt medicamente.

Curtea a reținut că

nu pot fi primite criticile contestatoarei întrucât clasificarea tarifară nu se

poate asimila cu clasificarea în Nomenclatorul farmaceutic.

În perioada anilor

2003 - 2006, perioadă în care s-a realizat importul de către contestatoare,

România aplica Nomenclatura combinată pentru clasificarea mărfurilor în Tariful

vamal al României (și implicit toate regulamentele și comunicările privind

clasificarea mărfurilor), în baza art. 8 pct. 2 al Acordului European ce a

instituit o asociere între România, pe de o parte, Comunitățile europene și

statele membre ale acestora, pe de altă parte, Acord ratificat prin Legea nr.

20/1993.

Pentru perioada

anilor 2003 - 2006, baza legală pentru clasificarea mărfurilor în Tariful vamal

de import al României era constituită din următoarele acte normative:

- Legea nr. 141/1997

privind Codul vamal al României (art. 72, 73);

- Regulile generale

de interpretare a sistemului armonizat (Legea nr. 98/1996 prin care România a

aderat la Convenția sistemului armonizat, inclusiv la anexa acestuia);

- H.G. nr. 1114/2001

pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului vamal al României (art.

104) conform căruia, prin Decizia directorului general al ANV nr. 1783 din 09

decembrie 2001 a fost aprobată versiunea în limba română a textului Normelor

tehnice de interpretare a Sistemului armonizat de denumire și codificare a

mărfurilor, ediția a III-a (2002) actualizate prin aducerile la zi nr. 1 și 2,

anexă publicată în M. Of. nr. 75 bis/05.02.2003.

În acest context,

Curtea a apreciat că în mod judicios s-a reținut de către organul fiscal că

încadrarea mărfurilor în Tariful vamal de import al României se face conform

Regulilor generale pentru interpretarea Sistemului armonizat de denumire și

codificare a mărfurilor, prezentate în anexa la Legea nr. 98/1996 pentru

aderarea României la Convenția Internațională privind Sistemul armonizat de

denumire și codificare a mărfurilor și în concordanță cu Notele explicative ale

Sistemului armonizat, menționate la art. 72 din Legea nr. 141/1997 privind

Codul vamal al României.

Pe de altă parte,

art. 73 din aceeași lege arată că Autoritatea Națională a Vămilor din România,

ținând seama de practica internațională în materie, este cea care stabilește

regulile specifice aplicabile clasificării mărfurilor prevăzute în nomenclatura

combinată.

Astfel, produsele K.,

A., M., P. și N. 25 se clasifică legal în tariful vamal al României valabil în

perioada 2003 - 2006, la codul 23.09 - "preparate de tipul celor folosite

pentru hrana animalelor - altele", în aplicarea Regulilor generale de

interpretare a Sistemului armonizat și a Nomenclaturii combinate nr. 1 și 6 și

Normelor tehnice de interpretare a Sistemului armonizat de denumire și

codificare a mărfurilor aferente poziției 23.09 (M. Of. nr. 928

bis/23.12.2003).

Totodată, Curtea a

constatat că potrivit regulii nr. 1 de interpretare, încadrarea mărfurilor este

considerată legal determinată atunci când este în concordanță cu textul

pozițiilor și notelor de secțiuni și capitole, iar conform regulii nr. 6,

clasificarea mărfurilor în subpozițiile unei poziții se efectuează în mod legal

cu respectarea termenilor acelor subpoziții și a notelor de subpoziții cu care

se află în relație.

Niciunul dintre

produsele menționate mai sus nu poate fi clasificat la una din pozițiile 30.04,

deoarece această clasificare contravine Notei 1, lit. l) și notei

complementare, ambele de la capitolul 30 al Nomenclaturii combinate.

A reținut prima

instanță că în normele indicate mai sus, poziția 30.04 cuprinde medicamentele

constituite din produse amestecate sau neamestecate, cu condiția ca ele să fie

prezentate:

a) fie sub formă de

doze, adică repartizate în cantitățile în care trebuie să fie utilizate în

scopuri terapeutice sau profilactice. Se prezintă în general în fiole, casete,

pastile sau tablete, sau chiar sub formă de pudră, dacă se prezintă sub formă

de doze aflate în pliculețe".

b) fie condiționate

pentru vânzarea cu amănuntul, adică acele produse care din cauza condiționării

lor și în special datorită indicațiilor adecvate (natura afecțiunilor împotriva

cărora trebuie utilizate, mod de utilizare și administrare, etc), sunt

identificabile ca fiind destinate pentru vânzarea directă la utilizatori.

Ori în cauză

produsele importate de către contestatoare, potrivit declarațiilor acesteia

erau ambalate în saci de 25 kg sau butoaie de 200 l, nefiind prezentate sub

formă de doze și nici condiționate pentru vânzarea cu amănuntul, acesta fiind

unul dintre motivele pentru care produsele nu puteau fi încadrate la poziția

30.04.

Pe de altă parte, în

mențiunile din Notele explicative de la subcapitolul 23.09 lit. c) - se arată

că preparatele destinate pentru prepararea hranei complete sau hranei

suplimentare, sunt preparate cunoscute în comerț ca preamestecuri care sunt în

general compoziții cu caracter complex cuprinzând un ansamblu de elemente

(numite uneori aditivi) a căror natură și proporții sunt fixate în vederea unei

producții zootehnice determinate.

Aceste elemente sunt

de tipul celor care favorizează digestia, asigură asimilarea alimentelor și

starea de sănătate: vitamine sau provitamine, aminoacizi, antibiotice,

coccidiostatice, oligo-elemente, emulsificatori, substanțe aromatice sau

aperitive, etc.

Prin urmare aplicând

criteriile stabilite de dispozițiile legale incidenței cauzei reiese că

încadrarea realizată de către organul fiscal la capitolul 23.09 -

"preparate de tipul celor folosite pentru hrana animalelor" este una

corectă.

Referitor la

concluzia raportului de expertiză tehnică veterinară, potrivit căreia

încadrarea produselor în speță este corectă prin raportare la Nomenclatorul

farmaceutic, instanța nu și-a însușit această concluzie întrucât Autoritatea

Națională a Vămilor, prin unitățile sale subordonate, este singurul organ

abilitat să aplice criteriile stipulate de lege cu scopul determinării

încadrării tarifare a mărfurilor importate, în raport de Tariful vamal de

import al mărfurilor importate, drept conferit de prevederile art. 8 din Legea

nr. 141/1997 privind Codul Vamal al României.

În plus instanța a

reținut și faptul că în baza Legii nr. 98/1996, pentru aderarea României la

Convenția internațională privind Sistemul armonizat, România are obligația de a

aplica recomandările comitetului Sistemului armonizat și care, privitor la

deosebirea dintre medicamente și suplimente alimentare (de uz uman sau

veterinar), la sesiunea 21 a statuat că existența unui certificat emis de către

autoritatea națională competentă pentru autorizarea punerii pe piață a unui

produs ca medicament, nu poate fi acceptat ca un criteriu pentru clasificarea

acelui produs la capitolul 30 al Sistemului armonizat; de asemenea, nu este

acceptat ca un criteriu de clasificare ca medicament al unui produs, faptul că

are în compoziție una sau mai multe substanțe menționate în farmacopeea

națională.

I.2. Recursul

declarat în cauză.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta a susținut,

în esență că hotărârea recurată este dată cu aplicarea și interpretarea greșită

a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.)

În mod eronat

instanța de fond a reținut că legislația în vigoare în perioada 2003 - 2006

stabilea încadrarea tarifară a produselor în cauză, fără a lua în considerare

că această clasificare este dată în primul rând de natura produsului -

medicament sau supliment nutritiv. Ori, această clasificare este data de

Nomenclatorul farmaceutic emis de către autoritățile competente în domeniu,

care în funcție de natura chimică, modul de administrare, etc, stabilește

natura produsului respectiv. Acesta este și motivul pentru care se solicită

autorizație Ministerului Sănătății, Ministerului Mediului și Ministerului Comerțului.

În caz contrar, dacă încadrarea s-ar face potrivit Codului vamal, societatea

s-ar afla în situația bizară, de a se comercializa diverse produse pe piață,

fără a cunoaște clasificarea farmaceutică a acestora, ci doar tarifară, și de a

nega competențele Direcției Sanitar Veterinare și a instituțiilor sanitare

veterinare competente în materie.

Recurenta a mai

susținut că instanța de fond nu a ținut cont de faptul că instituțiile sanitar

veterinare și vamale nu sunt în relații de subordonare ci în deplină

colaborare, la calificarea unui produs. Practic, calificarea tarifară a unui

produs se face în funcție de încadrarea farmaceutică a produselor, iar nu

invers. Acesta este și motivul pentru care societatea a făcut referire la două

încadrări tarifare diferite: 23.09 "preparate folosite pentru hrana

animalelor" și 30.04 "medicamente"; în funcție de calificarea

farmaceutică, aceste produse se încadrează într-o grupă tarifară sau alta.

În susținerea acestei

argumentări recurenta a invocat raportul de expertiză administrat în cauză,

care la obiectivul nr. 2 - la care se solicită clasificarea acestor produse în

raport de Nomenclatorul Farmaceutic, iar în cazul în care acesta nu exista

înainte de august 2006, să se specifice modalitatea în care ar fi putut fi încadrate

aceste produse - expertul a arătat că aceste produse se clasificau în funcție

de Nomenclatorul Farmaceutic care exista în perioada menționată, iar în lipsa

acestuia încadrarea s-ar fi făcut în funcție de Codul vamal, ceea ce nu e cazul

în speța dedusă judecății.

Recurenta a mai

criticat sentința și sub aspectul că aceasta nu a luat în considerare cele două

Decizii nr. 88 din 26 noiembrie 2008, nr. 25 din 24 februarie 2009 emise de

DGFP - Constanța - prin care au fost admise contestațiile societății, mulțumindu-se

a menționa că aceste produse nu sunt medicamente, întrucât, nu sunt respectate

condițiile stipulate de art. 1 pct. 3 alin. b prevăzute în secțiunea VI -

Produse ale industriei chimice sau ale industriilor conexe - din Anexa la Legea

nr. 608/2003 publicată în M.O. nr. 928/23.12.2003, coroborate cu prevederile

cap. 30 - Produse Farmaceutice - Note de capitol pct. 3 alin. b care stipulează

ca aceste produse pot fi amestecate. Notele complementare, ale aceluiași

capitol 30, prevăd ca poziția 30.04 cuprinde «vitamine, minerale, aminoacizi

esențiali și acizi grași, condiționate pentru vânzarea cu amănuntul. Aceste

produse se clasifică la poziția 30.04 dacă etichetarea, ambalarea sau modul de

utilizare au înscrise următoarele indicații: maladia, afecțiunea sau simptomele

acestora, împotriva cărora produsul este utilizat; concentrația de substanțe

active sau substanțe active pe care le conțin; posologia, și, modul de

administrare».

Or, a susținut

recurenta, societatea a făcut dovada prin înscrisurile depuse (prospectele

produselor farmaceutice, declarațiile vamale, Certificatele de înregistrare ale

produselor în România eliberate de Institutul pentru controlul produselor

biologice și medicamentelor de uz veterinar, Certificatele de Import,

Autorizațiile de comercializare eliberate de către Autoritatea Națională

Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor - Direcția Generală Sanitar

Veterinară, precum și de Certificatele de înregistrare a acestor produse,

eliberate de către Ministerul Agriculturii și Alimentației, Acordul

sanitar-veterinar eliberat de Autoritatea Națională Sanitară Veterinară,

Licențele de import eliberate de Ministerul Comerțului) că a deținut toate

autorizațiile ce îndeplinesc aceste condiții.

De asemenea

argumentele recurentei pentru admiterea recursului au vizat și ideea avansată

de instanța de fond în sensul că nu sunt îndeplinite condițiile privind

încadrarea tarifară 30.04 întrucât produsele respective sunt prezentate sub

formă de saci de 25 kg sau butoaie de 200 l, nefiind prezentate sub forma de

doze și nici condiționate pentru vânzarea cu amănuntul, întrucât pe de o parte

legea nu impune cantitatea dozei, iar pe de altă parte, comercializarea

produselor în ambalaje mari se datorează faptului că acestea sunt adresate unei

hale sau unități zootehnice specializate, ceea ce nu împiedică vânzarea cu

amănuntul a acestora sub formă de doze.

Astfel, a susținut

recurenta, atâta timp cât produsele în discuție au prospect și conțin cele 4

categorii de informații (privind o anumită maladie, concentrația de substanță

sau substanțe active pe care le conțin, dozajul, precum și modul de utilizare)

prevăzute de Sistemul Armonizat de descriere și codificare a mărfurilor acestea

sunt considerate medicamente și se încadrează la poziția tarifară 30 aprilie.

În fine recurenta a

susținut că hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii în dezlegarea

pricinii (critica întemeiată de dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.),

având în vedere că deși în soluționarea litigiului instanța a admis atât proba

cu înscrisuri, cât și cu expertiza veterinară, aceasta interpretează greșit

probele administrate în cauză.

II. Considerentele

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înalta Curte,

analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu criticile formulate și

dispozițiile legale aplicabile, constată că recursul este nefondat, pentru

considerentele ce vor fi în continuare expuse.

Instanța de

contencios fiscal a fost învestită de către reclamantă cu verificarea

legalității încadrării tarifare a mărfurilor importate de aceasta în perioada

2003 - 2006 (respectiv M., K., P.-V., K.A., P. și N. 25%) la poziția tarifară

23.09 - "preparate de tipul celor folosite pentru hrana animalelor",

încadrare realizată de către organele vamale și în raport de care a rezultat impunerea

în sarcina reclamantei de obligații fiscale suplimentare în sumă totală de

704.510 lei (drepturi vamale + penalități de întârziere, încadrare diferită de

cea agreată de contestatoare.

Înalta Curte reține

că organul de control vamal a efectuat încadrarea mărfurilor în Tariful vamal

de import al României, conform Regulilor generale pentru interpretarea

Sistemului armonizat de denumire și codificare a mărfurilor, prezentate în

anexa la Legea nr. 98/1996 pentru aderarea României la Convenția Internațională

privind Sistemul armonizat de denumire și codificare a mărfurilor și în

concordanță cu Notele explicative ale sistemului armonizat, menționate la art.

72 din Legea nr. 141/1999 privind Codul vamal al României.

Potrivit acestor

norme "Regulile generale și notele explicative de interpretare a

nomenclaturii mărfurilor prevăzute în Tariful vamal de Import al României sunt

cele din Convenția internațională a Sistemului armonizat de descriere și

codificare a mărfurilor, încheiată la Bruxelles la 14 iunie 1983, la care

România este parte."

De asemenea art. 73

din Legea nr. 141/1999, stipulează faptul că "Autoritatea Națională a

Vămilor, ținând seama de practica internațională în materie, stabilește

regulile specifice aplicabile clasificării mărfurilor prevăzute în nomenclatura

combinată."

Totodată, potrivit

prevederilor art. 48 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României:

"(1) Clasificarea tarifară reprezintă stabilirea, pentru mărfurile

respective, potrivit reglementărilor în vigoare a:

a) codului tarifar

din Nomenclatura combinată a mărfurilor sau a codului tarifar din orice altă

nomenclatură menționată la art. 46 lit. b);

b) codului tarifar

din orice altă nomenclatură care se bazează în întregime sau în parte pe

Nomenclatura combinată a mărfurilor ori care adaugă la aceasta orice

subdiviziune și care este stabilită de dispozițiile legale care reglementează

domenii specifice cu privire la aplicarea altor măsuri decât cele tarifare

legate de schimbul de mărfuri.

(2) La clasificarea

tarifară a mărfurilor se utilizează regulile generale pentru interpretarea

Sistemului armonizat din Convenția internațională privind Sistemul armonizat de

denumire și codificare a mărfurilor, inclusiv anexa acestuia, încheiată la

Bruxelles la 14 iunie 1983, ratificată prin Legea nr. 98/1996."

În conformitate cu

dispozițiile mai sus menționate, Înalta Curte a apreciat că, în mod just atât

organul de control cât și organul de soluționare din cadrul DGFP, au făcut o

corectă încadrare tarifară a produselor, reținând că reglementările Comisiei

Europene sunt obligatorii și pentru România care utilizează Nomenclatura

combinată pentru denumirea și clasificarea mărfurilor din Uniunea Europeană în

conformitate cu angajamentele asumate prin Acordul European instituind o

asociere între România, pe de o parte, și Comunitățile Europene și statele

membre ale acestora, pe de altă parte, semnat la Bruxelles la 14 iunie 1983,

ratificat prin Legea nr. 98/1996.

Înalta Curte reține

că în mod corect prima instanță a constatat că potrivit regulii nr. 1 de

interpretare, încadrarea mărfurilor este considerată legal determinată atunci

când este în concordanță cu textul pozițiilor și notelor de secțiuni și

capitole, iar conform regulii nr. 6, clasificarea mărfurilor în subpozițiile

unei poziții se efectuează în mod legal cu respectarea termenilor acelor

subpoziții și a notelor de subpoziții cu care se află în relație.

Astfel că niciunul

din produsele importate de reclamantă, respectiv M., K., P.-V., K.A., P. și N.

25% nu poate fi clasificat la una din pozițiile 30.04, deoarece această

clasificare contravine Notei 1, lit. l) și notei complementare, ambele de la

capitolul 30 al Nomenclaturii combinate.

Poziția 30.04

cuprinde medicamentele constituite din produse amestecate sau neamestecate, cu

condiția ca ele să fie prezentate:

c) fie sub formă de

doze, adică repartizate în cantitățile în care trebuie să fie utilizate în

scopuri terapeutice sau profilactice. Se prezintă în general în fiole, casete,

pastile sau tablete, sau chiar sub formă de pudră, dacă se prezintă sub formă

de doze aflate în pliculețe".

d) fie condiționate

pentru vânzarea cu amănuntul, adică acele produse care din cauza condiționării

lor și în special datorită indicațiilor adecvate (natura afecțiunilor împotriva

cărora trebuie utilizate, mod de utilizare și administrare, etc), sunt

identificabile ca fiind destinate pentru vânzarea directă la utilizatori.

Ori în cauză

produsele importate de către contestatoare, potrivit declarațiilor acesteia

erau ambalate în saci de 25 kg sau butoaie de 200 l, nefiind prezentate sub

formă de doze și nici condiționate pentru vânzarea cu amănuntul, acesta fiind

unul dintre motivele pentru care produsele nu puteau fi încadrate la poziția

30.04.

Referitor la

concluzia raportului de expertiză tehnică veterinară, potrivit căreia

încadrarea produselor în speță este corectă prin raportare la Nomenclatorul

farmaceutic, se reține că în mod corect instanța de fond nu și-a însușit

această concluzie întrucât Autoritatea Națională a Vămilor, prin unitățile sale

subordonate, este singurul organ abilitat să aplice criteriile stipulate de

lege cu scopul determinării încadrării tarifare a mărfurilor importate, în

raport de Tariful vamal de import al mărfurilor importate, drept conferit de

prevederile art. 8 din Legea nr. 141/ 1997 privind Codul Vamal al României.

În raport de

documentele aflate la dosar și prevederile legale s-a reținut că societatea a

încadrat eronat produsele importate întrucât, încadrarea mărfurilor în

Nomenclatura combinată este legal determinată atunci când nu sunt contrare

termenilor utilizați în acele poziții și note.

Aceste produse, în

mod evident, nu pot fi și nici nu ar putea exista posibilitatea de a fi

încadrate la poziția 30.04, întrucât nu au indicații referitoare la prevenirea

sau tratarea unei maladii, ci doar mențin și contribuie la menținerea stării

generale a sănătății și a stării de bine, conform indicațiilor de pe prospecte.

Mai mult decât atât,

conform Notelor explicative ale Sistemului armonizat de denumire și codificare

al mărfurilor aplicabile pentru perioada 2003 - 2006 produsele sub formă de

doze "sunt repartizate în cantități în care trebuie să fie utilizate în

generat în fiole, casete, pastile sau tablete sau chiar sub formă de pudră,

dacă se prezintă sub formă de doze aflate în pliculețe", iar produsele

condiționate pentru vânzarea cu amănuntul "sunt considerate ca atare acele

produse care din cauza condiționării lor și în special datorită prezenței

indicațiilor adecvate (natura afecțiunilor împotriva cărora trebuie utilizate,

mod de utilizare și administrare etc.) sunt identificabile ca fiind destinate

pentru vânzarea directă la utilizatori, fără reambalare, în scopurile indicate

mai sus".

În contextul celor de

mai sus, în conformitate cu prevederile din Legea nr. 98/1996 pentru aderarea

României la Convenția Internațională privind Sistemul Armonizat, privitor la

deosebirea între medicamente și suplimente alimentare (de uz uman sau

veterinar), la Sesiunea 21 Comitetul Sistemului Armonizat a decis că

"existența unui certificat emis de către autoritatea națională competentă

pentru autorizarea punerii pe piață a unui produs ca medicament nu poate fi

acceptat ca un criteriu pentru clasificarea acelui produs la Capitolul 30 al

Sistemului armonizat".

Tot în acest document

se precizează că nu este acceptat ca un criteriu de clasificare ca medicament,

a unui produs, faptul că are în compoziție una sau mai multe substanțe

menționate în farmacopeea națională, Comitetul Sistemului Armonizat susținând

clasificarea produselor de acest tip prin analiza fiecărui caz în parte și

limitarea pozițiilor 30.03 și 30.04 din Sistemul armonizat numai pentru

produsele utilizate în medicina care conțin pe unitate de consum (doză), o

cantitate suficientă de substanță activă "cu efect de tratare sau

profilaxie a unei boli sau maladii".

Referitor la

aserțiunile recurentei potrivit cărora, DSV Constanța este autoritatea care

stabilește încadrarea corectă a produselor în categoria medicamentelor, precum

și faptul că avizele și documentele care au însoțit produsele importate au fost

eliberate de autorități ale statului competente care au considerat aceste

produse ca fiind medicamente (respectiv, Certificate de înregistrare a

produselor în România eliberate de către Institutul pentru controlul produselor

biologice și medicamentelor de uz veterinar, Autorizații de comercializare

eliberate de către Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru

Siguranța Alimentelor - Direcția Generală Sanitară Veterinară, Acord

sanitar-veterinar - eliberat de Autoritatea Națională Sanitară Veterinară,

licențe de import eliberate de Ministerul Comerțului), Înalta Curte constată că

acestea nu pot fi reținute în soluționarea favorabilă a cauzei, având în vedere

dispozițiile art. 8 din Legea nr. 141/1997 (Codul Vamal) care stabilește că

"(1) Autoritatea vamală exercită, în cadrul politicii vamale a statului,

atribuțiile conferite prin reglementări vamale, pentru realizarea vămuirii

bunurilor introduse sau scoase din țară."

În concluzie, Înalta

Curte, reținând că prima instanță a soluționat cauza cu respectarea

dispozițiilor legale referitoare la încadrarea tarifară a produselor importate,

în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de SC "A.I.V." SRL împotriva Sentinței nr. 217/CA din 4

iulie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă, fluvială de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 iunie 2012.

Procesat

de GGC - NN