ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2545/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2545/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ulterior

precizată, reclamanta SC C.T.I.E.C. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta

Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Constanța - Biroul Vamal

Constanța Sud, suspendarea executării Deciziei nr. 207 din 22 octombrie 2010

pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de

controlul vamal, prin care au fost reținute în sarcina reclamantei obligații

fiscale suplimentare de plată reprezentând taxe vamale, acciză și TVA, în cuantum

de 3.506.623 lei.

Totodată, a solicitat

suspendarea executării Deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile

suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 210 din 25 octombrie 2010 emise

de aceeași pârâtă, prin care au fost stabilite în sarcina sa obligații fiscale

suplimentare de plată reprezentând acciză și TVA, în cuantum de 4.116.079 lei,

precum și majorări de întârziere și penalități în cuantum de 350.827 lei până

la pronunțarea instanței de fond asupra cererii privind anularea actelor

administrative.

În motivarea cererii

reclamanta a susținut că a importat conform Declarației vamale nr. 21312/MRN10ROCT

190010053184 din 16 septembrie 2010 o cantitate de 8.000 kg de tutun expandat

și în conformitate cu prevederile Tarifului Vamal, reclamanta a stabilit

încadrarea tarifară a mărfii importate (tutun expandat) la poziția tarifară

2403999000, pentru care taxa vamală preferențială este S.G.P. China 11,6%.

Reclamanta a mai

arătat că, în urma controlului vamal efectuat, D.R.A.O.V. - Biroul Vamal

Constanța Sud a schimbat încadrarea tarifară corect declarată de către C.T.I.E.C.

și a decis în mod complet eronat și neîntemeiat că marfa înscrisă în Declarația

vamală nr. 21312/MRN10 ROCT190010053184 din 16 septembrie 2010 se încadrează la

poziția tarifară 2403109000 - Altele, din cadrul secțiunii 240310 - Tutun

pentru fumat, cu sau fără înlocuitori, în orice proporție, pentru care Tariful

Vamal prevede taxa vamală preferențială China 52,4% și acciza de 81 Euro/kg.

Prin urmare, organele vamale au emis Decizia nr. 207/2010, prin care au fost

stabilite în sarcina sa obligații fiscale suplimentare de plată (taxe vamale,

acciză și TVA) în cuantum de 3.506.623 lei.

Ulterior, la data de

09 februarie 2011, reclamanta SC C.T.I.E.C. SRL a cerut completatoarea

acțiunii, solicitând suspendarea a încă cinci acte administrative fiscale,

respectiv a deciziilor pentru regularizarea situației privind obligațiile

suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 207 din 22 octombrie 2010, 210

din 25 octombrie 2010, 211 din 26 octombrie 2010, 212 din 26 octombrie 2010,

213 din 27 octombrie 2010. La data de 17 februarie 2011, reclamanta a depus la

dosar cerere precizatoare privind suspendarea executării Deciziei nr. 210 din

25 octombrie 2010 pentru regularizarea situației privind obligațiile

suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 210 din 25 octombrie 2010 emisă

de pârâtă, prin care au fost stabilite în sarcina sa obligații fiscale

suplimentare de plată totale de 4.116.079 lei, precum și majorări de întârziere

și penalități în cuantum de 350.827 lei, până la pronunțarea instanței de fond

asupra cererii privind anularea Deciziei nr. 210 din 25 octombrie 2010.

La termenul de

judecată din data de 22 februarie 2011, instanța de fond a disjuns capetele de

cerere referitoare la suspendarea executării deciziilor nr. 210 din 25

octombrie 2010, nr. 211 din 26 octombrie 2010, nr. 212 din 26 octombrie 2010, nr.

213 din 27 octombrie 2010, obiectul prezentei cauzei vizând cererea de suspendare

a executării deciziei nr. 210 din 25 octombrie 2010, fiind înregistrat pe rolul

Curții de Apel Ploiești sub nr. 76/42/2001/a1.

instanțe.

Curtea de Apel

Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr.

86 din 9 martie 2011, a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a

executării Deciziei nr. 212 din 26 octombrie 2010 emisă de D.R.A.O.V. – Biroul

Vamal Constanța, formulată de reclamanta SC C.T.I.E.C. SRL în contradictoriu cu

Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Constanța - Biroul Vamal

Constanța Sud și a dispus restituirea cauțiunii în cuantum de 228.345,30 lei, după

rămânerea definitivă a hotărârii.

reținute de prima instanță în motivarea soluției sale.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a considerat că în cauză nu sunt îndeplinite

condițiile art. 15 coroborate cu cele ale art. 14 din Legea nr. 554/2004,

argumentele invocate, nefiind de natură să creeze o îndoială serioasă în

privința legalității actului administrativ, în sensul art. 2 lit. t) din

același act normativ, iar în privința pagubei iminente, a constatat că

susținerile reclamantei privind situația economică grea, imposibilitatea

întoarcerii executării, a sumelor mari reținute, nu dovedesc prejudiciul

material viitor si previzibil, fiind simple afirmații ce nu pot fi avute în

vedere.

În aprecierea

condițiilor prevăzute de lege, prima instanță a avut în vedere faptul că prin

Decizia nr. 210/2010 emisă de pârâtă s-a constatat, în urma expertizării mărfii

declarate și a certificatului de analiză nr. 961 din 22 iulie 2010, faptul că

reclamanta a importat tutun expandat, procentul de tutun expandat fiind de 97,51%,

iar încadrarea tarifară conform dispozițiilor legale a fost 24031010 sau

2403109000 în conformitate cu regulile de interpretare 1 și 6, dat fiind rezultatul

analizelor de laborator și modalitatea de prezentare la vămuire.

Concluzionând,

judecătorul fondului a constatat că argumentația referitoare la încadrarea

tarifară a produsului nu este întemeiată, în condițiile în care acest aspect nu

a fost contestat, iar pârâta a reținut, deopotrivă, că este vorba de tutun

expandat, însă la stabilirea poziției tarifare de încadrare a avut în vedere

normele aplicabile în ansamblu și nu fracționat.

În fine, instanța de

fond a mai reținut că motivele invocate de reclamantă în susținerea cererii de

suspendare vizează fondul cauzei, respectiv, nelegalitatea actului administrativ,

aspect ce excede însă cadrului procesual.

în cauză de reclamanta SC C.T.I.E.C. SRL Buzău împotriva sentinței nr. 86 din 9

martie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal.

Motivele de recurs

sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.

4.1. În ceea ce

privește existența unui caz bine justificat.

4.1.1. Recurenta

consideră îndeplinită condiția urmare a dovedirii împrejurărilor legate de

starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă

în privința legalității actului administrativ, cum ar fi:

- încadrarea tarifară

stabilită de recurentă este corectă și realizată cu respectarea dispozițiilor

Regulamentului CEE nr. 2658/87 privind Nomenclatura Tarifară și Statică și

Tariful Vamal Comun;

- tutunul importat nu

poate fi încadrat la poziția tarifară 2403109000, întrucât nu îndeplinește

niciuna dintre condițiile prevăzute de Regulament, chiar și la o analiză sumară

a prevederilor Regulamentului;

- analiza de

laborator a tutunului importat atestă faptul că tutunul trebuie încadrat la

Codul 24 martie 99.90, deoarece procentul de tutun expandat este de 97,51% și

plutește la suprafață în proporție de cel puțin 80%;

- punctul de vedere

al M.A.P.D.R. atestă că încadrarea tarifară stabilită de SC C.T.I.E.C. SRL este

corectă și legală;

- însăși A.N.V. a

confirmat recent legalitatea și corectitudinea interpretării susținute de

recurentă;

- chiar și în

situația în care s-ar fi putut aprecia că tutunul importat de SC C.T.I.E.C. SRL

s-ar fi încadrat la o altă secțiune care ar fi presupus plata accizei, intimata

nu avea dreptul de a stabili plata suplimentară a accizei deoarece recurenta

deține autorizație de antrepozit fiscal, iar tutunul a fost amplasat imediat

după import în antrepozit fiscal și în regim suspensiv de la plata accizelor;

- organele vamale au

procedat la efectuarea a două controale vamale de reverificare, cu privire la

aceeași declarație vamală, același import și aceeași materie impozabilă,

încălcând flagrant prevederile imperative ale art. 105 alin. (3) C. proc. fisc.;

- recurenta a

achiziționat din Polonia în luna decembrie 2010 tutun expandat care a fost

încadrat de către autoritățile vamale din Polonia la aceeași poziție tarifară

ca cea declarată în România.

4.1.2. Instanța de

fond a ignorat cu desăvârșire situația de fapt, substanțială prin probatoriul

administrat, care, coroborată cu temeiurile de drept invocate, conduc la

concluzia potrivit căreia asupra Deciziei nr. 210/2010 planează o îndoială

serioasă.

Instanța de fond a

reținut în mod eronat că susținerile recurentei privesc fondul cauzei.

4.1.3. În privința

argumentului nelegalității reverificării operate de către organele vamale, se

arată că putea fi analizat de instanța de fond fără a intra „pe fondul cauzei”,

ci doar prin lecturarea dispozițiilor art. 105 C. proc. fisc.

Analiza de laborator

s-a efectuat o singură dată, la 22 iulie 2010, prin care se statuează că

accizele nu sunt datorate, iar Codul vamal și celelalte reguli aplicabile erau

în vigoare atât la momentul primei verificări, cât și la momentul operării

celei de-a doua.

4.1.4. Este

contradictorie motivarea instanței de fond potrivit căreia la stabilirea

poziției tarifare de încadrare s-a ținut seama de faptul că importul s-a

realizat din China și că au fost aplicabile normele în ansamblu și nu

fracționat.

În realitate,

stabilirea poziției tarifare nu se realizează pe criteriul provenienței

importului.

4.1.5. Instanța de

fond nu a examinat probele administrate, normele incidente și argumentele

valide expuse rezumându-se la a indica în mod superficial aprecieri

insignifiante în raport cu noțiunea de caz bine justificat.

4.2. În ceea ce

privește incidența producerii unei pagube, motivarea lacunară a instanței de

fond prin raportare la întreg probatoriul administrat în cauză reflectă

netemeinicia și nelegalitatea sentinței pronunțate.

4.2.1 Instanța de

fond nu s-a pronunțat cu privire la probatoriul administrat în cauză de

recurentă în justificarea iminenței producerii unei pagube.

4.2.2. Instanța de

fond a anihilat nemotivat validitatea înscrisurilor financiar-contabile depuse

în cauză (filele 11-12 dosar recurs).

4.2.3. Nu există nici

o prevedere legală care să impună depunerea cererii de suspendare într-un alt

termen decât după introducerea contestației împotriva actului administrativ.

formulate de intimata Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale

Constanța – Biroul Vamal Constanța Sud, în numele și pe seama Autorității Naționale

a Vămilor.

Prin întâmpinare s-a

solicitat respingerea recursului ca nefondat.

5.1. Referitor la

condiția existenței unui caz justificat.

Recurenta-reclamantă

s-a referit la motive ce vizează fondul cauzei, ceea ce contravine

dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată.

5.2. În ceea ce

privește condiția prevenirii unei pagube iminente.

Recurenta nu a făcut

dovada producerii pagubei, simplele afirmații nu pot fi luate în considerare.

II. Considerentele

instanței de recurs.

nefondat.

1.1. Cu privire la

motivul de recurs referitor la existența unui caz bine justificat.

1.1.1. Pentru

dovedirea îndeplinirii primei condiții impuse de dispozițiile art. 14 din Legea

nr. 554/2004 modificată și completată, recurenta-reclamantă are obligația să

argumenteze existența unor împrejurări legate de starea de fapt și de drept

care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității

actului administrativ (art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004).

Argumentele legate de

legalitatea actului administrativ nu pot fi apreciate pozitiv în cadrul analizei

întemeiată pe dispozițiile art. 14 sus-menționat.

1.1.2. Corectitudinea

încadrării tarifare a produsului făcută de către recurenta-reclamantă

reprezintă o analiză pe fondul cauzei.

1.1.3. De asemenea,

analizarea prevederilor Regulamentului C.C.E. nr. 2658/87 nu se poate face pe

calea sumară a verificării aparenței actului administrativ, astfel cum

sugerează recurenta.

1.1.4. Analiza de

laborator a tutunului importat a stabilit încadrarea tarifară 2403109000,

astfel încât alte aprecieri nu pot fi analizate decât în cadrul acțiunii de

fond.

1.1.5. Punctul de

vedere al M.A.P.D.R. nu are relevanță, deoarece încadrarea tarifară este făcută

în final, de Autoritatea Națională a Vămilor, prin birourile vamale și

direcțiile vamale competente.

Adresa nr. 51939,

51940/TFN din 14 octombrie 2010 emisă de Autoritatea Națională a Vămilor nu se

referă la obiectul prezentei cauze, are în vedere mai multe produse și

subcategorii de produse.

Înscrisul poate fi

valorificat numai coroborat cu alte probe administrate pe fondul cauzei.

1.1.6. În ceea ce

privește autorizația recurentei de antrepozit fiscal pentru mărfurile care au

făcut obiectul declarației vamale nr. I 16080 din 7 iulie 2010, aceasta trebuie

să fie expeditor înregistrat pentru deplasarea mărfurilor într-un regim

suspensiv de accize, ceea ce în speță nu s-a întâmplat.

Orice contestații/pretenții

referitoare la autorizația de antrepozit fiscal excede analizei pe calea

prevederilor art. 14.

Încadrarea efectuată

de autoritățile vamale din Polonia pentru un alt import nu poate fi apreciată

ca o împrejurare de fapt care este de natură să creeze o îndoială serioasă în

privința legalității actului administrativ emis de autoritățile vamale din

România.

1.1.7. Reverificarea

pe calea inspecției fiscale este permisă de dispozițiile art. 105 alin. (3)

teza a II-a C. proc. fisc., analiza legalității acesteia se poate realiza numai

odată cu soluționarea fondului cauzei, deoarece motivul invocat ține de însăși

legalitatea actului administrativ.

1.1.8. Față de

acestea, se constată că motivul de recurs nu este întrunit, instanța de fond

făcând o analiză corectă asupra condiției cazului bine justificat.

1.2. În ceea ce

privește iminența producerii unei pagube.

În mod temeinic și

legal, judecătorul fondului a apreciat că susținerile reclamantei sunt simple

afirmații nedovedite.

Depunerea unor acte

financiare contabile nu este suficientă pentru dovedirea prejudiciului material

viitor și previzibil, de unde rezultă că nici cea de-a doua condiție nu este

îndeplinită.

în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 alin. (3)

din Legea nr. 554/2004, urmează să se respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de SC C.T.I.E.C. SRL Buzău împotriva Sentinței nr. 86 din 9 martie

2011 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 mai 2011.