ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3168/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3168/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel

Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC

C.T.I.E.C. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta D.R.A.O.V. Constanța - Biroul

vamal Constanța Sud, suspendarea executării deciziei pentru regularizarea situației

privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal din 22 octombrie 2010

emisă de pârâtă, prin care au fost stabilite în sarcina sa obligații fiscale suplimentare

de plată reprezentând taxe vamale, acciză și T.V.A., în cuantum de 3.506.623 RON

și, totodată și suspendarea executării deciziei pentru regularizarea situației privind

obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal din 25 octombrie 2010 emisă

de aceeași pârâtă, prin care au fost stabilite în sarcina sa obligații fiscale suplimentare

de plată reprezentând acciză și T.V.A., în cuantum de 4.116.079 RON, precum și majorări

de întârziere și penalități în cuantum de 350.827 RON până la pronunțarea instanței

de fond asupra cererii privind anularea actelor administrative.

În motivarea cererii reclamanta

a arătat că în ceea ce privește cazul bine justificat, în cauză nelegalitatea actelor

administrative atacate trece peste limitele simplei îndoieli, constituind o certitudine

a abuzului pârâtelor, evidențiind pe scurt numai câteva dintre cele mai flagrante

aspecte de nelegalitate, respectiv în privința stabilirii în sarcina societății

a obligației de plată suplimentară a sumei de 61.740 RON reprezentând taxe vamale.

Consideră că organele de control vamal au procedat la o interpretare abuzivă și

care contravine legislației aplicabile având în vedere următoarele aspecte:

- tutunul importat de

societate nu poate fi încadrat la poziția tarifară, astfel cum afirmă autoritatea

pârâtă, întrucât nu îndeplinește niciuna dintre condițiile prevăzute mai sus, neavând

calitățile și destinația strict stabilită de lege pentru a face parte din această

clasă;

- tutunul expandat importat

de către reclamantă nu poate fi fumat ca atare, ci trebuie să fie supus în prealabil

unor transformări industriale complexe;

- însăși A.N.V. a confirmat

recent legalitatea și corectitudinea interpretării susținute de reclamantă, prin

adresa din 14 octombrie 2010, transmițând Informația Tarifară Obligatorie din data

de 14 octombrie 2010, valabilă pentru o perioadă de 6 ani, în conformitate cu care

tutunul importat de reclamantă nu reprezintă tutun de fumat.

În ceea ce privește decizia

nr. 210/2010 organele vamale au procedat la efectuarea a două controale vamale de

reverificare, cu privire la aceeași declarație vamală, cu privire la același import

și la aceeași materie impozabilă.

În ceea ce privește îndeplinirea

condiției existenței unei pagube iminente s-a arătat că în situația punerii în executare

a acestora cate administrative nelegale, valoarea totală este de 7.973.529 RON,

s-ar crea un serios dezechilibru în patrimoniul societății.

În data de 9 februarie

2010, reclamanta a solicitat completarea acțiunii, în sensul că a solicitat suspendarea

executării a încă 5 acte administrative, reprezentând decizii pentru regularizarea

situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal.

La termenul din 22 februarie

2010, prima instanță a disjuns capetele de cerere referitoare la suspendarea executării

deciziilor.

Prin sentința nr. 87 din

9 martie 2011, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ

și fiscal, a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a deciziei emisă de D.R.A.O.V.

- Biroul Vamal Constanța, formulată de reclamanta SC C.T.I.E.C. SRL, în contradictoriu

cu pârâta D.R.A.O.V. Constanța - Biroul Vamal Constanța Sud și a dispus restituirea

cauțiunii în cuantum de 370.416,25 RON, după rămânerea definitivă a hotărârii.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că susținerile reclamantei în raport de dispozițiile

art. 105 alin. (3) C. proc. fisc. nu sunt de natură a crea o îndoială serioasă în

privința actului administrativ și nu constituie un caz bine justificat în sensul

art. 2 lit. t) din Legea contenciosului administrativ, stabilirea accizei efectuându-se

prin prisma rezultatelor analizelor de laborator și a dispozițiilor Legii nr. 86/2006

privind C. vam., utilizându-se regulile generale pentru interpretarea sistemului

armonizat din convenția internațională privind sistemul armonizat de denumire și

codificare a mărfurilor încheiate la Bruxelles, ratificată prin Legea nr. 98/1996.

În ceea ce privește paguba

iminentă, prima instanță a apreciat că susținerile reclamantei sunt simple afirmații,

având în vedere că aceasta nu a făcut dovada prejudiciului material și previzibil

ce îi poate fi produs, actul administrativ fiind emis din 26 octombrie 2010, iar

cerere de suspendare a fost formulată de la data de 25 ianuarie 2011.

A concluzionat curtea

de apel că actele administrativ - fiscale se bucură de prezumția de legalitate,

iar suspendarea reprezintă o situație de excepție ce se poate dispune numai cu îndeplinirea

strictă și cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs,reclamanta SC C.T.I.E.C. SRL, pentru nelegalitate și neemeinicie.

Motivele de recurs invocate

conform art. 304

1

C. proc. civ. se încadrează în dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ., invocându-se greșita aplicare a art. 14 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004.

În ceea ce privește existența

unui caz bine justificat, se invocă următoarele aspecte de nelegalitate

Recurenta consideră îndeplinită

condiția urmare a dovedirii împrejurărilor legate de starea de fapt și de drept,

care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului

administrativ, cum ar fi:

- încadrarea tarifară

stabilită de recurentă este corectă și realizată cu respectarea dispozițiilor Regulamentului

C.E.E. nr. 2658/87 privind Nomenclatura Tarifară și Statică și Tariful Vamal Comun;

- tutunul importat nu

poate fi încadrat la poziția tarifară, întrucât nu îndeplinește niciuna dintre condițiile

prevăzute de Regulament, chiar și la o analiză sumară a prevederilor Regulamentului;

- analiza de laborator

a tutunului importat atestă faptul că tutunul trebuie încadrat, deoarece procentul

de tutun expandat este de 97,51% și plutește la suprafață în proporție de cel puțin

80%;

- punctul de vedere al

M.A.P.D.R. atestă că încadrarea tarifară stabilită de C.T.I.E.C. este corectă și

legală;

- însăși A.N.V. a confirmat

recent legalitatea și corectitudinea interpretării susținute de recurentă;

- chiar și în situația

în care s-ar fi putut aprecia că tutunul importat de C.T.I.E.C. s-ar fi încadrat

la o altă secțiune care ar fi presupus plata accizei, intimata nu avea dreptul de

a stabili plata suplimentară a accizei deoarece recurenta deține autorizație de

antrepozit fiscal, iar tutunul a fost amplasat imediat după import în antrepozit

fiscal și în regim suspensiv de la plata accizelor;

- organele vamale au procedat

la efectuarea a două controale vamale de reverificare, cu privire la aceeași declarație

vamală, același import și aceeași materie impozabilă, încălcând flagrant prevederile

imperative ale art. 105 alin. (3) C. proc. fisc.;

- recurenta a achiziționat

din Polonia în luna decembrie 2010 tutun expandat care a fost încadrat de către

autoritățile vamale din Polonia la aceeași poziție tarifară ca cea declarată în

România.

Instanța de fond a ignorat

cu desăvârșire situația de fapt, substanțială prin probatoriul administrat, care,

coroborată cu temeiurile de drept invocate, conduc la concluzia potrivit căreia

asupra deciziei planează o îndoială serioasă.

Instanța de fond a reținut

în mod eronat că susținerile recurentei privesc fondul cauzei.

În privința argumentului

nelegalității reverificării operate de către organele vamale, se arată că putea

fi analizat de instanța de fond fără a intra „pe fondul cauzei”, ci doar prin lecturarea

dispozițiilor art. 105 C. proc. fisc.

Analiza de laborator s-a

efectuat o singură dată, la 22 iulie 2010, prin care se statuează că accizele nu

sunt datorate, iar C. vam. și celelalte reguli aplicabile erau în vigoare atât la

momentul primei verificări, cât și la momentul operării celei de-a doua.

Este contradictorie motivarea

instanței de fond potrivit căreia la stabilirea poziției tarifare de încadrare s-a

ținut seama de faptul că importul s-a realizat din China și că au fost aplicabile

normele în ansamblu și nu fracționat.

În realitate, stabilirea

poziției tarifare nu se realizează pe criteriul provenienței importului.

Instanța de fond nu a

examinat probele administrate, normele incidente și argumentele valide expuse rezumându-se

la a indica în mod superficial aprecieri insignifiante în raport cu noțiunea de

caz bine justificat.

În ceea ce privește incidența

producerii unei pagube, motivarea lacunară a instanței de fond prin raportare la

întreg probatoriul administrat în cauză reflectă netemeinicia și nelegalitatea sentinței

pronunțate.

Instanța de fond nu s-a

pronunțat cu privire la probatoriul administrat în cauză de recurentă în justificarea

iminenței producerii unei pagube.

Instanța de fond a anihilat

nemotivat validitatea înscrisurilor financiar-contabile depuse în cauză.

Nu există nicio prevedere

legală care să impună depunerea cererii de suspendare într-un alt termen decât după

introducerea contestației împotriva actului administrativ.

Apărările formulate de

intimata D.R.A.O.V. Constanța – Biroul Vamal Constanța Sud, în numele și pe seama

A.N.V.

Prin întâmpinare s-a solicitat

respingerea recursului ca nefondat.

Referitor la condiția

existenței unui caz justificat.

Recurenta-reclamantă s-a

referit la motive ce vizează fondul cauzei, ceea ce contravine dispozițiilor

art. 14 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată.

În ceea ce privește condiția

prevenirii unei pagube iminente.

Recurenta nu a făcut dovada

producerii pagubei, simplele afirmații nu pot fi luate în considerare.

Curtea în raport de motivele

invocate va aprecia că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Cu privire la motivul

de recurs referitor la existența unui caz bine justificat.

Pentru dovedirea îndeplinirii

primei condiții impuse de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 modificată

și completată, recurenta-reclamantă are obligația să argumenteze existența unor

împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o

îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ [art. 2 alin. (1)

lit. t) din Legea nr. 554/2004].

Argumentele legate de

legalitatea actului administrativ nu pot fi apreciate pozitiv în cadrul analizei

întemeiată pe dispozițiile art. 14 sus-menționat.

Corectitudinea încadrării

tarifare a produsului făcută de către recurenta-reclamantă reprezintă o analiză

pe fondul cauzei.

De asemenea, analizarea

prevederilor Regulamentului C.C.E. nr. 2658/87 nu se poate face pe calea sumară

a verificării aparenței actului administrativ, astfel cum sugerează recurenta.

Analiza de laborator a

tutunului importat a stabilit încadrarea tarifară, astfel încât alte aprecieri nu

pot fi analizate decât în cadrul acțiunii de fond.

Punctul de vedere al M.A.P.D.R.

nu are relevanță, deoarece încadrarea tarifară este făcută în final, de A.N.V.,

prin birourile vamale și direcțiile vamale competente.

Adresa din 14

octombrie 2010 emisă de A.N.V. nu se referă la obiectul prezentei cauze, are în

vedere mai multe produse și subcategorii de produse.

Înscrisul poate fi valorificat

numai coroborat cu alte probe administrate pe fondul cauzei.

În ceea ce privește autorizația

recurentei de antrepozit fiscal pentru mărfurile care au făcut obiectul declarației

vamale din 7 iulie 2010, aceasta trebuie să fie expeditor înregistrat pentru deplasarea

mărfurilor într-un regim suspensiv de accize, ceea ce în speță nu s-a întâmplat.

Orice contestații/pretenții

referitoare la autorizația de antrepozit fiscal excede analizei pe calea prevederilor

art. 14.

Încadrarea efectuată de

autoritățile vamale din Polonia pentru un alt import nu poate fi apreciată ca o

împrejurare de fapt care este de natură să creeze o îndoială serioasă în privința

legalității actului administrativ emis de autoritățile vamale din România.

Reverificarea pe calea

inspecției fiscale este permisă de dispozițiile art. 105 alin. (3) teza a II-a C.

proc. fisc., analiza legalității acesteia se poate realiza numai odată cu soluționarea

fondului cauzei, deoarece motivul invocat ține de însăși legalitatea actului administrativ.

Față de acestea, se constată

că motivul de recurs nu este întrunit, instanța de fond făcând o analiză corectă

asupra condiției cazului bine justificat.

În ceea ce privește iminența

producerii unei pagube.

În mod temeinic și legal,

judecătorul fondului a apreciat că susținerile reclamantei sunt simple afirmații

nedovedite.

Depunerea unor acte financiare

contabile nu este suficientă pentru dovedirea prejudiciului material viitor și previzibil,

de unde rezultă că nici cea de-a doua condiție nu este îndeplinită.

Față de cele expuse mai

sus, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 alin. (3)

din Legea nr. 554/2004, Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC C.T.I.E.C. SRL împotriva sentinței nr. 87 din 9 martie 2011 a Curții de Apel

Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 31 mai 2011.