ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2546/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2546/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul

Curții de Apel Ploiești – secția comercială, contencios administrativ și

fiscal, ulterior precizată, reclamanta SC C.T.I.E.C. SRL a solicitat, în

contradictoriu cu pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale

Constanța - Biroul Vamal Constanța Sud, suspendarea executării Deciziei nr. 207

din 22 octombrie 2010 pentru regularizarea situației privind obligațiile

suplimentare stabilite de controlul vamal, prin care au fost reținute în

sarcina reclamantei obligații fiscale suplimentare de plată reprezentând taxe

vamale, acciză și TVA, în cuantum de 3.506.623 lei.

Totodată, a solicitat suspendarea

executării Deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile

suplimentare stabilite de controlul vamal din 25 octombrie 2010 emise de

aceeași pârâtă, prin care au fost stabilite în sarcina sa obligații fiscale

suplimentare de plată reprezentând acciză și TVA, în cuantum de 4.116.079 lei,

precum și majorări de întârziere și penalități în cuantum de 350.827 lei până

la pronunțarea instanței de fond asupra cererii privind anularea actelor

administrative.

În motivarea cererii reclamanta a

susținut că a importat conform Declarației vamale din 16 septembrie 2010 o

cantitate de 8000 kg de tutun expandat și în conformitate cu prevederile

Tarifului Vamal, reclamanta a stabilit încadrarea tarifară a mărfii importate

(tutun expandat), pentru care taxa vamală preferențială este SGP China 11,6%.

Reclamanta a mai arătat că, în urma

controlului vamal efectuat, D.R.A.O.V. - Biroul Vamal Constanța Sud a schimbat

încadrarea tarifară corect declarată de către C.T.I.E.C. și a decis în mod

complet eronat și neîntemeiat că marfa înscrisă în Declarația vamală din 16

septembrie 2010 se încadrează la poziția tarifară 2403109xxx - Altele, din

cadrul secțiunii 240xxx - Tutun pentru fumat, cu sau fără înlocuitori, în orice

proporție, pentru care Tariful Vamal prevede taxa vamală preferențială SGP

China 52,4% și acciza de 81 Euro/kg. Prin urmare, organele vamale au emis

Decizia nr. 207/2010, prin care au fost stabilite în sarcina sa obligații

fiscale suplimentare de plată (taxe vamale, acciză și TVA) în cuantum de

3.506.623 lei.

Ulterior, la data de 09 februarie 2011,

reclamanta SC C.T.I.E.C. SA a cerut completatoarea acțiunii, solicitând

suspendarea a încă cinci acte administrative fiscale, respectiv a deciziilor

pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de

controlul vamal din 22 octombrie 2010, 25 octombrie 2010, 26 octombrie 2010, 26

octombrie 2010, 27 octombrie 2010.

La data de 17 februarie 2011,

reclamanta a depus la dosar cerere precizatoare privind suspendarea executării

Deciziei nr. 213 din 27 octombrie 2010 pentru regularizarea situației privind

obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal din 26 octombrie 2010

emisă de pârâtă, prin care au fost stabilite în sarcina sa obligații fiscale

suplimentare de plată reprezentând acciză și TVA, în sumă de 10.290.200 lei, precum

și majorări de întârziere și penalități în cuantum de 865.401 lei, până la

pronunțarea instanței de fond asupra cererii privind anularea Deciziei nr. 213

din 27 octombrie 2010.

La termenul de judecată din data de

22 februarie 2011, instanța de fond a disjuns capetele de cerere referitoare la

suspendarea executării deciziilor nr. 210 din 25 octombrie 2010, nr. 211 din 26

octombrie 2010, nr. 212 din 26 octombrie 2010, nr. 213 din 27 octombrie 2010,

obiectul prezentei cauzei vizând cererea de suspendare a executării deciziei nr.

213 din 27 octombrie 2010, fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel Ploiești

sub nr. 76/42/2001/a4.

Prin sentința nr. 89 din 9 martie

2011, Curtea de Apel Ploiești - secția comercială, contencios administrativ și

fiscal a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării Deciziei nr.

213 din 27 octombrie 2010 emisă de D.R.A.O.V. – Biroul Vamal Constanța,

formulată de reclamanta SC C.T.I.E.C. SRL în contradictoriu cu Direcția

Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Constanța - Biroul Vamal Constanța

Sud și a dispus restituirea cauțiunii în cuantum de 557.780,30 lei, după

rămânerea definitivă a hotărârii.

au format convingerea primei instanței

Pentru a pronunța această soluție,

prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Pentru a pronunța această soluție,

prima instanță a considerat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile art. 15

coroborate cu cele ale art. 14 din Legea nr. 554/2004, argumentele invocate,

nefiind de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului

administrativ, în sensul art. 2 lit. t) din același act normativ, iar în

privința pagubei iminente, a constatat că susținerile reclamantei privind

situația economică grea, imposibilitatea întoarcerii executării, a sumelor mari

reținute, nu dovedesc prejudiciul material viitor si previzibil, fiind simple

afirmații ce nu pot fi avute în vedere.

În aprecierea condițiilor prevăzute

de lege, prima instanță a avut în vedere faptul că prin Decizia nr. 213/2010

emisă de pârâtă s-a constatat, în urma expertizării mărfii declarate și a

certificatelor de analiză din 30 august 2010 și din 31 august 2010, faptul că

reclamanta a importat tutun expandat, procentul de tutun expandat fiind de

92,14 %, iar încadrarea tarifară conform dispozițiilor legale a fost în

conformitate cu regulile de interpretare 1 și 6, dat fiind rezultatul analizelor

de laborator și modalitatea de prezentare la vămuire.

Concluzionând, judecătorul fondului a

constatat că argumentația referitoare la încadrarea tarifară a produsului nu

este întemeiată, în condițiile în care acest aspect nu a fost contestat, iar

pârâta a reținut, deopotrivă, că este vorba de tutun expandat, însă la

stabilirea poziției tarifare de încadrare a avut în vedere normele aplicabile

în ansamblu și nu fracționat.

În fine, instanța de fond a mai

reținut că motivele invocate de reclamantă în susținerea cererii de suspendare

vizează fondul cauzei, respectiv, nelegalitatea actului administrativ, aspect

ce excede însă cadrului procesual.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamanta SC C.T.I.E.C. SRL Buzău, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, pentru motive încadrate în drept în art. 304

1

C. proc. civ.

În motivarea căii de atac,

recurenta-reclamantă a susținut, în esență, următoarele:

3.1. În ceea ce privește existența

unui caz bine justificat

Recurenta-reclamantă a considerat

îndeplinită condiția urmare a dovedirii împrejurărilor legate de starea de fapt

și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința

legalității actului administrativ, cum ar fi:

- încadrarea tarifară stabilită de

recurentă este corectă și realizată cu respectarea dispozițiilor Regulamentului

CEE nr. 2658/87 privind Nomenclatura Tarifară și Statică și Tariful Vamal

Comun;

- tutunul importat nu poate fi

încadrat la poziția tarifară 2403109xxx, întrucât nu îndeplinește niciuna

dintre condițiile prevăzute de Regulament, chiar și la o analiză sumară a

prevederilor Regulamentului;

- analiza de laborator a tutunului

importat atestă faptul că tutunul trebuie încadrat la Codul 24 martie 99.90, deoarece procentul de tutun expandat este de 92,14 %, respectiv 92,2 %

și plutește la suprafață în proporție de cel puțin 80%;

- punctul de vedere al M.A.P.D.R.

atestă că încadrarea tarifară stabilită de C.T.I.E.C. este corectă și legală;

- însăși A.N.V. a confirmat recent

legalitatea și corectitudinea interpretării susținute de recurentă;

- chiar și în situația în care s-ar

fi putut aprecia că tutunul importat de C.T.I.E.C. s-ar fi încadrat la o altă

secțiune care ar fi presupus plata accizei, intimata nu avea dreptul de a

stabili plata suplimentară a accizei deoarece recurenta deține autorizație de

antrepozit fiscal, iar tutunul a fost amplasat imediat după import în

antrepozit fiscal și în regim suspensiv de la plata accizelor;

- organele vamale au procedat la

efectuarea a două controale vamale de reverificare, cu privire la aceeași

declarație vamală, același import și aceeași materie impozabilă, încălcând

flagrant prevederile imperative ale art. 105 alin. (3) C. proc. fisc.;

- recurenta a achiziționat din

Polonia în luna decembrie 2010 tutun expandat care a fost încadrat de către

autoritățile vamale din Polonia la aceeași poziție tarifară ca cea declarată în

România.

Prima instanță a ignorat cu

desăvârșire situația de fapt, substanțială prin probatoriul administrat, care,

coroborată cu temeiurile de drept invocate, conduc la concluzia potrivit căreia

asupra Deciziei nr. 213/2010 planează o îndoială serioasă și a reținut în mod

eronat că susținerile recurentei privesc fondul cauzei.

În privința argumentului

nelegalității reverificării operate de către organele vamale, se arată că putea

fi analizat de instanța de fond fără a intra „pe fondul cauzei”, ci doar prin

lecturarea dispozițiilor art. 105 C. proc. fisc.

Analiza de laborator s-a efectuat la

30 august 2010, respectiv 31 august 2010, prin care se statuează că accizele nu

sunt datorate, iar Codul vamal și celelalte reguli aplicabile erau în vigoare

atât la momentul primei verificări, cât și la momentul operării celei de-a

doua.

Este contradictorie motivarea

instanței de fond potrivit căreia la stabilirea poziției tarifare de încadrare

s-a ținut seama de faptul că importul s-a realizat din China și că au fost

aplicabile normele în ansamblu și nu fracționat.

În realitate, stabilirea poziției

tarifare nu se realizează pe criteriul provenienței importului.

Instanța de fond nu a examinat

probele administrate, normele incidente și argumentele valide expuse

rezumându-se la a indica în mod superficial aprecieri insignifiante în raport

cu noțiunea de caz bine justificat.

3.2. În ceea ce privește incidența

producerii unei pagube, motivarea lacunară a primei instanței prin raportare la

întreg probatoriul administrat în cauză reflectă netemeinicia și nelegalitatea

sentinței pronunțate.

Prima instanță nu s-a pronunțat cu

privire la probatoriul administrat în cauză de recurentă în justificarea

iminenței producerii unei pagube și a anihilat nemotivat validitatea

înscrisurilor financiar-contabile depuse în cauză (filele 11-12 dosar recurs).

Nu există nicio prevedere legală

care să impună depunerea cererii de suspendare într-un alt termen decât după

introducerea contestației împotriva actului administrativ.

Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Constanța – Biroul Vamal

Constanța Sud, în numele și pe seama Autorității Naționale a Vămilor.

Prin întâmpinarea formulată,

intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Referitor la condiția existenței

unui caz justificat.

Recurenta-reclamantă s-a referit la

motive ce vizează fondul cauzei, ceea ce contravine dispozițiilor art. 14 din

Legea nr. 554/2004 modificată și completată.

În ceea ce privește condiția

prevenirii unei pagube iminente.

Recurenta nu a făcut dovada

producerii pagubei, simplele afirmații nu pot fi luate în considerare.

II Considerentele Înaltei Curți

asupra recursului

Examinând sentința atacată, în

raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă,

precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

,

constată că recursul nu este fondat.

corespunzătoare motivelor de recurs invocate

1.1. Cu privire la motivul de recurs

referitor la existența unui caz bine justificat.

Pentru dovedirea îndeplinirii primei

condiții impuse de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 modificată și

completată, recurenta-reclamantă are obligația să argumenteze existența unor

împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze

o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, conform art.

2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

Argumentele legate de legalitatea

actului administrativ nu pot fi apreciate pozitiv în cadrul analizei întemeiată

pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004,

Corectitudinea încadrării tarifare a

produsului făcută de către recurenta-reclamantă reprezintă o analiză pe fondul

cauzei.

De asemenea, analizarea prevederilor

Regulamentului CCE nr. 2658/87 nu se poate face pe calea sumară a verificării

aparenței actului administrativ, astfel cum sugerează recurenta.

Analiza de laborator a tutunului

importat a stabilit încadrarea tarifară 2403109xxx, astfel încât alte aprecieri

nu pot fi analizate decât în cadrul acțiunii de fond.

Punctul de vedere al M.A.P.D.R. nu

are relevanță, deoarece încadrarea tarifară este făcută în final, de

Autoritatea Națională a Vămilor, prin birourile vamale și direcțiile vamale

competente.

Adresa din 14 octombrie 2010 emisă

de Autoritatea Națională a Vămilor nu se referă la obiectul prezentei cauze,

are în vedere mai multe produse și subcategorii de produse.

Înscrisul poate fi valorificat numai

coroborat cu alte probe administrate pe fondul cauzei.

În ceea ce privește autorizația

recurentei de antrepozit fiscal pentru mărfurile care au făcut obiectul

declarației vamale din 7 iulie 2010, aceasta trebuie să fie expeditor

înregistrat pentru deplasarea mărfurilor într-un regim suspensiv de accize,

ceea ce în speță nu s-a întâmplat.

Orice contestații/ pretenții

referitoare la autorizația de antrepozit fiscal excede analizei pe calea

prevederilor art. 14.

Încadrarea efectuată de autoritățile

vamale din Polonia pentru un alt import nu poate fi apreciată ca o împrejurare

de fapt care este de natură să creeze o îndoială serioasă în privința

legalității actului administrativ emis de autoritățile vamale din România.

Reverificarea pe calea inspecției

fiscale este permisă de dispozițiile art. 105 alin. (3) teza a II-a C. proc.

fisc., analiza legalității acesteia se poate realiza numai odată cu

soluționarea fondului cauzei, deoarece motivul invocat ține de însăși

legalitatea actului administrativ.

Așa fiind, se constată că prima

instanță a făcut o analiză corectă asupra condiției cazului bine justificat.

1.2. În ceea ce privește iminența

producerii unei pagube.

În mod temeinic și legal,

judecătorul fondului a apreciat că susținerile reclamantei sunt simple

afirmații nedovedite.

Depunerea unor acte financiare

contabile nu este suficientă pentru dovedirea prejudiciului material viitor și

previzibil, de unde rezultă că nici cea de-a doua condiție nu este îndeplinită.

Pentru considerentele expuse, în

temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul

formulat potrivit art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC C.T.I.E.C.

SRL Buzău împotriva sentinței nr. 89 din 9 martie 2011 a Curții de Apel Ploiești – secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 5 mai 2011.