ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3446/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 85 din 09 martie 2011, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC C.T.I.E.C.

SRL, în contradictoriu cu pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Constanța – Biroul Vamal Constanța Sud, prin care solicita suspendarea executării deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal din 22 octombrie 2010 emisă de pârâtă, prin care au fost stabilite în sarcina reclamantei obligații fiscale suplimentare de plată, reprezentând taxe vamale, accize și TVA, în cuantum de 3.506.623 RON, precum și a deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal din 25 octombrie 2010, emisă de aceeași pârâtă, prin care au fost stabilite în sarcina reclamantei obligații fiscale suplimentare de plată reprezentând accize și TVA, în cuantum de 4.116.079 RON, precum și majorări de întârziere și penalități în cuantum de 350.827 RON, până la pronunțarea instanței de fond asupra cererii privind anularea actelor administrative.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a apreciat că reclamanta nu a făcut dovada că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 15 coroborat cu art. 14 din Legea nr. 554/2004, reținând, în esență, următoarele: Prin decizia nr. 207/2010 emisă de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale – Biroul Vamal Constanța, s-a constatat în urma expertizării mărfii declarate și a certificatului de analiză nr. 1252/2010 că reclamanta SC C.T.I.E.C. SRL a importat tutun expandat, procentul de tutun expandat fiind de 96,2%, iar încadrarea tarifară conform dispozițiilor legale a fost 24031010 sau 2403109000 în conformitate cu regulile de interpretare 1 și 6, dat fiind rezultatul analizelor de laborator și modalitatea de prezentare la vămuire.

Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat plângere prealabilă fără a-i fi fost comunicat un răspuns, solicitând instanței suspendarea deciziei anterior amintite. Reține prima instanță că, din coroborarea dispozițiilor art. 14 și 15 ale Legii nr. 554/2004, rezultă că, pentru suspendarea executării actului administrativ, este necesară întrunirea a două condiții cumulative, și anume să existe un caz bine justificat și iminența producerii unei pagube care să poată fi prevenită prin suspendarea executării. Apreciază prima instanță că susținerile reclamantei nu sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, în sensul art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004.

Condiția existenței unui caz bine justificat, se arată în considerentele sentinței atacate, este îndeplinită în situația în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ în discuție, ceea ce în cazul în speță nu s-a dovedit. Arată prima instanță că susținerile reclamantei privind greșita încadrare a tutunului expandat la poziția tarifară 2403109000, la care este inclus tutunul pentru fumat, care poate fi fumat fără a suferi în prealabil o transformare industrială, privesc fondul cauzei, constituind motive de nelegalitate a actului contestat, iar nu un caz bine justificat în sensul art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, de natură a crea o îndoială serioasă în privința actului administrativ.

De asemenea, se arată în considerentele sentinței atacate, pârâta, cu ocazia încadrării tarifare stabilite, a ținut seamă de faptul că se afla în prezența unui import de tutun expandat, aspect menționat în cuprinsul deciziei nr. 207/2010, însă s-a raportat și la prevederile Regulamentului C.E.E.

nr. 3311/1986 și la dispozițiile Legii nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, precum și la regulile generale pentru interpretarea sistemului armonizat din Convenția Internațională privind sistemul armonizat de denumire și codificare a mărfurilor încheiate la Bruxelles, ratificată prin Legea nr. 98/1996; pârâta nu contestă existența produsului tutun expandat, dimpotrivă, precizează expres aceasta conform certificatului de analiză, însă încadrarea tarifară s-a realizat conform textelor de lege precizate expres în decizie, dat fiind că ne aflăm în prezența unui import din China căruia i se aplică anumite norme arătate expres, neinfirmate de reclamantă care se prevalează doar de denumirea produsului.

Mai mult decât atât, apreciază prima instanță, a aprecia că încadrarea tarifară este eronată, astfel cum susține și solicită reclamanta, ar presupune practic ca instanța să se pronunțe asupra fondului cauzei, ceea ce nu este posibil în cadrul acestei acțiuni.

În ceea ce privește paguba iminentă, definită de art. 2 lit. s) din Legea nr. 554/2004 drept prejudiciul material viitor și previzibil, prima instanță a reținut că susținerile reclamantei privind situația economică grea, imposibilitatea întoarcerii executării și menținerea locurilor de muncă nu dovedesc prejudiciul material viitor și previzibil, constituind simple afirmații, care nu pot fi considerate ca făcând dovada acestei condiții, cu atât mai mult cu cât actul administrativ a fost emis încă de la data de 22 octombrie 2010, iar cererea de suspendare a fost formulată la data de 25 ianuarie 2011. Concluzionează prima instanță că actele administrativ fiscale se bucură de prezumția de legalitate, iar suspendarea executării acestora reprezintă o situație de excepție, ce se poate dispune numai cu îndeplinirea strictă și cumulativă a condițiilor prevăzute de lege, a căror existență nu a fost dovedită în cauză.

Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamanta. Motivele de recurs invocate conform art. 304 1 C. proc. civ. se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocându-se greșita aplicare a art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. În ceea ce privește existența unui caz bine justificat, se invocă următoarele aspecte de nelegalitate: Recurenta consideră îndeplinită condiția urmare a dovedirii împrejurărilor legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, cum ar fi: - încadrarea tarifară stabilită de recurentă este corectă și realizată cu respectarea dispozițiilor Regulamentului C.E.E.

nr. 2658/87 privind Nomenclatura Tarifară și Statică și Tariful Vamal Comun; - tutunul importat nu poate fi încadrat la poziția tarifară 2403109000, întrucât nu îndeplinește niciuna dintre condițiile prevăzute de Regulament, chiar și la o analiză sumară a prevederilor Regulamentului; - analiza de laborator a tutunului importat atestă faptul că tutunul trebuie încadrat la Codul 24.03.99.90, deoarece procentul de tutun expandat este de 97,51% și plutește la suprafață în proporție de cel puțin 80%; - punctul de vedere al M.A.P.D.R. atestă că încadrarea tarifară stabilită de SC C.T.I.E.C. SRL este corectă și legală; - însăși A.N.V. a confirmat recent legalitatea și corectitudinea interpretării susținute de recurentă; - chiar și în situația în care s-ar fi putut aprecia că tutunul importat de SC C.T.I.E.C.

SRL s-ar fi încadrat la o altă secțiune care ar fi presupus plata accizei, intimata nu avea dreptul de a stabili plata suplimentară a accizei deoarece recurenta deține autorizație de antrepozit fiscal, iar tutunul a fost amplasat imediat după import în antrepozit fiscal și în regim suspensiv de la plata accizelor; - organele vamale au procedat la efectuarea a două controale vamale de reverificare, cu privire la aceeași declarație vamală, același import și aceeași materie impozabilă, încălcând flagrant prevederile imperative ale art. 105 alin. (3) C. proc. fisc.; - recurenta a achiziționat din Polonia în luna decembrie 2010 tutun expandat care a fost încadrat de către autoritățile vamale din Polonia la aceeași poziție tarifară ca cea declarată în România.

Instanța de fond a ignorat cu desăvârșire situația de fapt, substanțială prin probatoriul administrat, care, coroborată cu temeiurile de drept invocate, conduc la concluzia potrivit căreia asupra deciziei nr. 210/2010 planează o îndoială serioasă. Instanța de fond a reținut în mod eronat că susținerile recurentei privesc fondul cauzei. În privința argumentului nelegalității reverificării operate de către organele vamale, se arată că putea fi analizat de instanța de fond fără a intra „pe fondul cauzei”, ci doar prin lecturarea dispozițiilor art. 105 C. proc. fisc. Analiza de laborator s-a efectuat o singură dată, la 22 iulie 2010, prin care se statuează că accizele nu sunt datorate, iar Codul vamal și celelalte reguli aplicabile erau în vigoare atât la momentul primei verificări, cât și la momentul operării celei de-a doua.

Este contradictorie motivarea instanței de fond potrivit căreia la stabilirea poziției tarifare de încadrare s-a ținut seama de faptul că importul s-a realizat din China și că au fost aplicabile normele în ansamblu și nu fracționat. În realitate, stabilirea poziției tarifare nu se realizează pe criteriul provenienței importului. Instanța de fond nu a examinat probele administrate, normele incidente și argumentele valide expuse rezumându-se la a indica în mod superficial aprecieri insignifiante în raport cu noțiunea de caz bine justificat. În ceea ce privește incidența producerii unei pagube, motivarea lacunară a instanței de fond prin raportare la întreg probatoriul administrat în cauză reflectă netemeinicia și nelegalitatea sentinței pronunțate.

Instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la probatoriul administrat în cauză de recurentă în justificarea iminenței producerii unei pagube. Instanța de fond a anihilat nemotivat validitatea înscrisurilor financiar-contabile depuse în cauză. Nu există nicio prevedere legală care să impună depunerea cererii de suspendare într-un alt termen decât după introducerea contestației împotriva actului administrativ. Apărările formulate de intimata Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Constanța – Biroul Vamal Constanța Sud, în numele și pe seama A.N.V. Prin întâmpinare s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Referitor la condiția existenței unui caz justificat. Recurenta-reclamantă s-a referit la motive ce vizează fondul cauzei, ceea ce contravine dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată.

În ceea ce privește condiția prevenirii unei pagube iminente. Recurenta nu a făcut dovada producerii pagubei, simplele afirmații nu pot fi luate în considerare. Curtea, în raport de motivele invocate, va aprecia că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Cu privire la motivul de recurs referitor la existența unui caz bine justificat. Pentru dovedirea îndeplinirii primei condiții impuse de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, recurenta-reclamantă are obligația să argumenteze existența unor împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ [art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004].

Argumentele legate de legalitatea actului administrativ nu pot fi apreciate pozitiv în cadrul analizei întemeiată pe dispozițiile art. 14 sus-menționat. Corectitudinea încadrării tarifare a produsului făcută de către recurenta-reclamantă reprezintă o analiză pe fondul cauzei. De asemenea, analizarea prevederilor Regulamentului C.E.E. nr. 2658/87 nu se poate face pe calea sumară a verificării aparenței actului administrativ, astfel cum sugerează recurenta. Analiza de laborator a tutunului importat a stabilit încadrarea tarifară 2403109000, astfel încât alte aprecieri nu pot fi analizate decât în cadrul acțiunii de fond. Punctul de vedere al M.A.P.D.R. nu are relevanță, deoarece încadrarea tarifară este făcută în final, de A.N.V., prin birourile vamale și direcțiile vamale competente.

Adresa din 14 octombrie 2010 emisă de A.N.V. nu se referă la obiectul prezentei cauze, are în vedere mai multe produse și subcategorii de produse. Înscrisul poate fi valorificat numai coroborat cu alte probe administrate pe fondul cauzei. În ceea ce privește autorizația recurentei de antrepozit fiscal pentru mărfurile care au făcut obiectul declarației vamale din 07 iulie 2010, aceasta trebuie să fie expeditor înregistrat pentru deplasarea mărfurilor într-un regim suspensiv de accize, ceea ce în speță nu s-a întâmplat. Orice contestații/pretenții referitoare la autorizația de antrepozit fiscal excede analizei pe calea prevederilor art. 14. Încadrarea efectuată de autoritățile vamale din Polonia pentru un alt import nu poate fi apreciată ca o împrejurare de fapt care este de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ emis de autoritățile vamale din România.

Reverificarea pe calea inspecției fiscale este permisă de dispozițiile art. 105 alin. (3) teza a II-a C. proc. fisc., analiza legalității acesteia se poate realiza numai odată cu soluționarea fondului cauzei, deoarece motivul invocat ține de însăși legalitatea actului administrativ. Față de acestea, se constată că motivul de recurs nu este întrunit, instanța de fond făcând o analiză corectă asupra condiției cazului bine justificat. În ceea ce privește iminența producerii unei pagube. În mod temeinic și legal, judecătorul fondului a apreciat că susținerile reclamantei sunt simple afirmații nedovedite. Depunerea unor acte financiare contabile nu este suficientă pentru dovedirea prejudiciului material viitor și previzibil, de unde rezultă că nici cea de-a doua condiție nu este îndeplinită.

Față de cele expuse mai sus, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC C.T.I.E.C. SRL împotriva sentinței nr. 85 din 09 martie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 iunie 2011.