ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3446/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3446/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 85 din 09 martie 2011, Curtea

de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins

acțiunea formulată de reclamanta SC C.T.I.E.C. SRL, în contradictoriu cu pârâta

Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Constanța – Biroul Vamal Constanța

Sud, prin care solicita suspendarea executării deciziei pentru regularizarea situației

privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal din 22 octombrie

2010 emisă de pârâtă, prin care au fost stabilite în sarcina reclamantei obligații

fiscale suplimentare de plată, reprezentând taxe vamale, accize și TVA, în cuantum

de 3.506.623 RON, precum și a deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile

suplimentare stabilite de controlul vamal din 25 octombrie 2010, emisă de aceeași

pârâtă, prin care au fost stabilite în sarcina reclamantei obligații fiscale suplimentare

de plată reprezentând accize și TVA, în cuantum de 4.116.079 RON, precum și majorări

de întârziere și penalități în cuantum de 350.827 RON, până la pronunțarea instanței

de fond asupra cererii privind anularea actelor administrative.

Pentru a pronunța această

soluție, prima instanță a apreciat că reclamanta nu a făcut dovada că sunt întrunite

condițiile prevăzute de art. 15 coroborat cu art. 14 din Legea nr. 554/2004, reținând,

în esență, următoarele:

Prin decizia nr. 207/2010

emisă de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale – Biroul Vamal Constanța,

s-a constatat în urma expertizării mărfii declarate și a certificatului de analiză

nr. 1252/2010 că reclamanta SC C.T.I.E.C. SRL a importat tutun expandat, procentul

de tutun expandat fiind de 96,2%, iar încadrarea tarifară conform dispozițiilor

legale a fost 24031010 sau 2403109000 în conformitate cu regulile de interpretare

1 și 6, dat fiind rezultatul analizelor de laborator și modalitatea de prezentare

la vămuire.

Împotriva acestei decizii

reclamanta a formulat plângere prealabilă fără a-i fi fost comunicat un răspuns,

solicitând instanței suspendarea deciziei anterior amintite.

Reține prima instanță

că, din coroborarea dispozițiilor art. 14 și 15 ale Legii nr. 554/2004, rezultă

că, pentru suspendarea executării actului administrativ, este necesară întrunirea

a două condiții cumulative, și anume să existe un caz bine justificat și iminența

producerii unei pagube care să poată fi prevenită prin suspendarea executării.

Apreciază prima instanță

că susținerile reclamantei nu sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința

legalității actului administrativ, în sensul art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004.

Condiția existenței unui

caz bine justificat,

se arată în considerentele sentinței

atacate,

este îndeplinită în situația în care se regăsesc argumente juridice

aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ în discuție,

ceea ce în cazul în speță nu s-a dovedit.

Arată prima instanță că

susținerile reclamantei privind greșita încadrare a tutunului expandat la poziția

tarifară 2403109000, la care este inclus tutunul pentru fumat, care poate fi fumat

fără a suferi în prealabil o transformare industrială, privesc fondul cauzei, constituind

motive de nelegalitate a actului contestat, iar nu un caz bine justificat în sensul

art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, de natură a crea o îndoială serioasă în privința

actului administrativ.

De asemenea, se arată

în considerentele sentinței atacate, pârâta, cu ocazia încadrării tarifare stabilite,

a ținut seamă de faptul că se afla în prezența unui import de tutun expandat, aspect

menționat în cuprinsul deciziei nr. 207/2010, însă s-a raportat și la prevederile

Regulamentului C.E.E. nr. 3311/1986 și la dispozițiile Legii nr. 86/2006 privind

Codul vamal al României, precum și la regulile generale pentru interpretarea sistemului

armonizat din Convenția Internațională privind sistemul armonizat de denumire și

codificare a mărfurilor încheiate la Bruxelles, ratificată prin Legea nr. 98/1996;

pârâta nu contestă existența produsului tutun expandat, dimpotrivă, precizează expres

aceasta conform certificatului de analiză, însă încadrarea tarifară s-a realizat

conform textelor de lege precizate expres în decizie, dat fiind că ne aflăm în prezența

unui import din China căruia i se aplică anumite norme arătate expres, neinfirmate

de reclamantă care se prevalează doar de denumirea produsului.

Mai mult decât atât, apreciază

prima instanță, a aprecia că încadrarea tarifară este eronată, astfel cum susține

și solicită reclamanta, ar presupune practic ca instanța să se pronunțe asupra fondului

cauzei, ceea ce nu este posibil în cadrul acestei acțiuni.

În ceea ce privește paguba

iminentă, definită de art. 2 lit. s) din Legea nr. 554/2004 drept prejudiciul material

viitor și previzibil, prima instanță a reținut că susținerile reclamantei privind

situația economică grea, imposibilitatea întoarcerii executării și menținerea locurilor

de muncă nu dovedesc prejudiciul material viitor și previzibil, constituind simple

afirmații, care nu pot fi considerate ca făcând dovada acestei condiții, cu atât

mai mult cu cât actul administrativ a fost emis încă de la data de 22 octombrie

2010, iar cererea de suspendare a fost formulată la data de 25 ianuarie 2011.

Concluzionează prima instanță

că actele administrativ fiscale se bucură de prezumția de legalitate, iar suspendarea

executării acestora reprezintă o situație de excepție, ce se poate dispune numai

cu îndeplinirea strictă și cumulativă a condițiilor prevăzute de lege, a căror existență

nu a fost dovedită în cauză.

Împotriva acestei sentințe,

considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamanta.

Motivele de recurs invocate

conform art. 304

1

C. proc. civ. se încadrează în dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ., invocându-se greșita aplicare a art. 14 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004.

În ceea ce privește existența

unui caz bine justificat, se invocă următoarele aspecte de nelegalitate:

Recurenta consideră îndeplinită

condiția urmare a dovedirii împrejurărilor legate de starea de fapt și de drept,

care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului

administrativ, cum ar fi:

- încadrarea tarifară

stabilită de recurentă este corectă și realizată cu respectarea dispozițiilor Regulamentului

C.E.E. nr. 2658/87 privind Nomenclatura Tarifară și Statică și Tariful Vamal Comun;

- tutunul importat nu

poate fi încadrat la poziția tarifară 2403109000, întrucât nu îndeplinește niciuna

dintre condițiile prevăzute de Regulament, chiar și la o analiză sumară a prevederilor

Regulamentului;

- analiza de laborator

a tutunului importat atestă faptul că tutunul trebuie încadrat la Codul 24.03.99.90,

deoarece procentul de tutun expandat este de 97,51% și plutește la suprafață în

proporție de cel puțin 80%;

- punctul de vedere al

M.A.P.D.R. atestă că încadrarea tarifară stabilită de SC C.T.I.E.C. SRL este corectă

și legală;

- însăși A.N.V. a confirmat

recent legalitatea și corectitudinea interpretării susținute de recurentă;

- chiar și în situația

în care s-ar fi putut aprecia că tutunul importat de SC C.T.I.E.C. SRL s-ar fi încadrat

la o altă secțiune care ar fi presupus plata accizei, intimata nu avea dreptul de

a stabili plata suplimentară a accizei deoarece recurenta deține autorizație de

antrepozit fiscal, iar tutunul a fost amplasat imediat după import în antrepozit

fiscal și în regim suspensiv de la plata accizelor;

- organele vamale au procedat

la efectuarea a două controale vamale de reverificare, cu privire la aceeași declarație

vamală, același import și aceeași materie impozabilă, încălcând flagrant prevederile

imperative ale art. 105 alin. (3) C. proc. fisc.;

- recurenta a achiziționat

din Polonia în luna decembrie 2010 tutun expandat care a fost încadrat de către

autoritățile vamale din Polonia la aceeași poziție tarifară ca cea declarată în

România.

Instanța de fond a ignorat

cu desăvârșire situația de fapt, substanțială prin probatoriul administrat, care,

coroborată cu temeiurile de drept invocate, conduc la concluzia potrivit căreia

asupra deciziei nr. 210/2010 planează o îndoială serioasă.

Instanța de fond a reținut

în mod eronat că susținerile recurentei privesc fondul cauzei.

În privința argumentului

nelegalității reverificării operate de către organele vamale, se arată că putea

fi analizat de instanța de fond fără a intra „pe fondul cauzei”, ci doar prin lecturarea

dispozițiilor art. 105 C. proc. fisc.

Analiza de laborator s-a

efectuat o singură dată, la 22 iulie 2010, prin care se statuează că accizele nu

sunt datorate, iar Codul vamal și celelalte reguli aplicabile erau în vigoare atât

la momentul primei verificări, cât și la momentul operării celei de-a doua.

Este contradictorie motivarea

instanței de fond potrivit căreia la stabilirea poziției tarifare de încadrare s-a

ținut seama de faptul că importul s-a realizat din China și că au fost aplicabile

normele în ansamblu și nu fracționat.

În realitate, stabilirea

poziției tarifare nu se realizează pe criteriul provenienței importului.

Instanța de fond nu a

examinat probele administrate, normele incidente și argumentele valide expuse rezumându-se

la a indica în mod superficial aprecieri insignifiante în raport cu noțiunea de

caz bine justificat.

În ceea ce privește incidența

producerii unei pagube, motivarea lacunară a instanței de fond prin raportare la

întreg probatoriul administrat în cauză reflectă netemeinicia și nelegalitatea sentinței

pronunțate.

Instanța de fond nu s-a

pronunțat cu privire la probatoriul administrat în cauză de recurentă în justificarea

iminenței producerii unei pagube.

Instanța de fond a anihilat

nemotivat validitatea înscrisurilor financiar-contabile depuse în cauză.

Nu există nicio prevedere

legală care să impună depunerea cererii de suspendare într-un alt termen decât după

introducerea contestației împotriva actului administrativ.

Apărările formulate de

intimata Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Constanța – Biroul

Vamal Constanța Sud, în numele și pe seama A.N.V.

Prin întâmpinare s-a solicitat

respingerea recursului ca nefondat.

Referitor la condiția

existenței unui caz justificat.

Recurenta-reclamantă s-a

referit la motive ce vizează fondul cauzei, ceea ce contravine dispozițiilor

art. 14 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată.

În ceea ce privește condiția

prevenirii unei pagube iminente.

Recurenta nu a făcut dovada

producerii pagubei, simplele afirmații nu pot fi luate în considerare.

Curtea, în raport de motivele

invocate, va aprecia că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Cu privire la motivul

de recurs referitor la existența unui caz bine justificat.

Pentru dovedirea îndeplinirii

primei condiții impuse de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, modificată

și completată, recurenta-reclamantă are obligația să argumenteze existența unor

împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o

îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ [art. 2 alin. (1)

lit. t) din Legea nr. 554/2004].

Argumentele legate de

legalitatea actului administrativ nu pot fi apreciate pozitiv în cadrul analizei

întemeiată pe dispozițiile art. 14 sus-menționat.

Corectitudinea încadrării

tarifare a produsului făcută de către recurenta-reclamantă reprezintă o analiză

pe fondul cauzei.

De asemenea, analizarea

prevederilor Regulamentului C.E.E. nr. 2658/87 nu se poate face pe calea sumară

a verificării aparenței actului administrativ, astfel cum sugerează recurenta.

Analiza de laborator a

tutunului importat a stabilit încadrarea tarifară 2403109000, astfel încât alte

aprecieri nu pot fi analizate decât în cadrul acțiunii de fond.

Punctul de vedere al M.A.P.D.R.

nu are relevanță, deoarece încadrarea tarifară este făcută în final, de A.N.V.,

prin birourile vamale și direcțiile vamale competente.

Adresa din 14

octombrie 2010 emisă de A.N.V. nu se referă la obiectul prezentei cauze, are în

vedere mai multe produse și subcategorii de produse.

Înscrisul poate fi valorificat

numai coroborat cu alte probe administrate pe fondul cauzei.

În ceea ce privește autorizația

recurentei de antrepozit fiscal pentru mărfurile care au făcut obiectul declarației

vamale din 07 iulie 2010, aceasta trebuie să fie expeditor înregistrat pentru deplasarea

mărfurilor într-un regim suspensiv de accize, ceea ce în speță nu s-a întâmplat.

Orice contestații/pretenții

referitoare la autorizația de antrepozit fiscal excede analizei pe calea prevederilor

art. 14.

Încadrarea efectuată de

autoritățile vamale din Polonia pentru un alt import nu poate fi apreciată ca o

împrejurare de fapt care este de natură să creeze o îndoială serioasă în privința

legalității actului administrativ emis de autoritățile vamale din România.

Reverificarea pe calea

inspecției fiscale este permisă de dispozițiile art. 105 alin. (3) teza a II-a C.

proc. fisc., analiza legalității acesteia se poate realiza numai odată cu soluționarea

fondului cauzei, deoarece motivul invocat ține de însăși legalitatea actului administrativ.

Față de acestea, se constată

că motivul de recurs nu este întrunit, instanța de fond făcând o analiză corectă

asupra condiției cazului bine justificat.

În ceea ce privește iminența

producerii unei pagube.

În mod temeinic și legal,

judecătorul fondului a apreciat că susținerile reclamantei sunt simple afirmații

nedovedite.

Depunerea unor acte financiare

contabile nu este suficientă pentru dovedirea prejudiciului material viitor și previzibil,

de unde rezultă că nici cea de-a doua condiție nu este îndeplinită.

Față de cele expuse mai

sus, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 alin. (3)

din Legea nr. 554/2004, Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC C.T.I.E.C. SRL împotriva sentinței nr. 85 din 09 martie 2011 a

Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 iunie 2011.