ÎCCJ, decizie (scj.ro #84966)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #84966) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Clasificare tarifară. Suplimenți nutritivi.

Legea nr. 98/1996

Codul Vamal, art. 72

Cuprins pe materii: Drept vamal

Indice alfabetic: Clasificare tarifară

Medicamente

Nomenclatură combinată

Preparate alimentare

Suplimenți nutritivi

Potrivit Notei complementare I din capitolul 30 al

Nomenclaturii combinate pentru denumirea și clasificarea mărfurilor,

ratificată prin Legea nr. 20/1993 privind Acordul European semnat la

Bruxelles la 1 februarie 199,  pentru a putea fi încadrate la poziția

tarifară 3004 (medicamente), produsele importate trebuie să poarte

indicații referitoare la tratarea unei boli sau a unei afecțiuni.

Suplimenții nutritivi, care conținând vitamine

și săruri minerale, contribuie la starea generală sau la starea

de bine, dar care nu au indicații referitoare la prevenirea sau tratarea

unei maladii, nu pot fi încadrați la poziția tarifară 3004

(medicamente) aceștia aparținând codului tarifar  2106

(preparate alimentare).

Este greșită așadar, încadrarea

tarifară vamală a produselor reprezentând vitamine și

suplimenți nutritivi, la poziția tarifară corespunzătoare

medicamentelor, astfel încât este lipsită de suport legal acordarea

și pentru aceste produse a beneficiilor legale prevăzute pentru

medicamente -  respectiv aplicarea unor  taxe vamale inferioare sau

chiar scutirea lor de la plata acestor taxe.

I.C.C.J.

, Secția de contencios administrativ și fiscal

Decizia

nr. 1027 din 12 martie 2008

Notă:

Instanța a avut în vedere

dispozițiile Codului Vamal al României în varianta aprobată prin

Legea nr. 141/1997, publicată în M.Of. 180 din 01/08/1997, cu

modificările și completările ulterioare. Această lege a

fost abrogată de Legea nr. 86/2006, privind Codul vamal al României,

publicată în M.Of. nr. 350 din 19/04/2006.

Nomenclatura Combinată este inclusă în anexa I a Regulamentului (CEE)

nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară

și statistică și Tariful Vamal Comun.  Ea a fost

modificată prin Regulamentul (CE) nr. 1789/2003 al Comisiei din11

septembrie 2003.

Prin cererea înregistrată la 17 iulie 2007 la Curtea de Apel

București, Agenția Națională de Administrare Fiscală a

formulat recurs împotriva sentinței nr.1752/ 20 iunie 2007,

pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, solicitând în contradictoriu cu

intimata S.C. ME SRL (fostă S.A.), cu sediul în jud. Ilfov, modificarea

sentinței atacate, întrucât încadrarea corectă a produselor importate

este cea stabilită de organele vamale de control și

menținută prin decizia de soluționare a contestației,

respectiv poziția 2106, iar nu 3004.

S-a solicitat respingerea acțiunii intimatei-reclamante.

Recurenta a susținut că în mod greșit instanța de fond a

reținut că produsele importate de reclamantă în perioada 7

februarie 2001 – 22 mai 2003, sunt medicamente și ca atare încadrarea

tarifară corectă este cea făcută de societate iar nu cea

făcută de organele fiscale.

Sub aspectul încadrării mărfurilor în Tariful Vamal de import al

României, recurenta a susținut că se face conform Regulilor generale

pentru interpretarea sistemului armonizat de denumire și codificare a

mărfurilor prezentate în anexa la Legea nr.98/1996 pentru aderarea

României la Convenția Internațională privind Sistemul armonizat

de denumire și codificare a mărfurilor și în

concordanță cu Notele explicative ale sistemului armonizat,

menționate în art.72 din Legea nr.141/1997 privind Codul vamal al

României. Acestea prevăd următoarele:

„Regulile generale și notele explicative de interpretare a nomenclaturii

mărfurilor prevăzute în Tariful vamal de import al României, sunt

cele din Convenția Internațională a Sistemului armonizat de

descriere și codificare a mărfurilor, încheiată la Bruxelles la

14 iunie 1983, la care România este parte”.

S-a mai precizat că, potrivit Regulilor Generale pentru interpretarea

sistemului armonizat din Anexa nr.1 la Legea nr.98/ 1996 pentru aderarea

României la Convenția Internațională privind Sistemul armonizat

de denumire și codificare a mărfurilor: „Încadrarea mărfurilor

în nomenclatura pentru clasificarea mărfurilor în tarifele vamale se face

conform unor principii cu valoare generală. Astfel, de exemplu: -

enunțul titlurilor secțiunilor, capitolelor sau subcapitolelor este

considerat ca având numai o valoare indicativă, încadrarea mărfii

considerându-se legal determinată atunci când este în

concordanță cu textul pozițiilor și al notelor de

secțiuni și capitole și atunci când nu sunt contrare termenilor

utilizați în acele poziții și note”.

Recurenta a precizat că, intimata-reclamantă a încadrat

mărfurile importate la poziția 30.04, deși în notele explicative

ale Sistemului armonizat de denumire și codificare se arată că

la această poziție nu se clasifică suplimentele alimentare

conținând vitamine sau săruri necesare conservării

sănătății organismului și neavând indicații

referitoare la prevenirea sau tratarea unei maladii.

Recurenta a precizat că produsele importate trebuiau încadrate la

poziția 21.06, ceea ce organele de control au și făcut întrucât,

potrivit notelor explicative ale sistemului armonizat, sunt „preparate”,

denumite adesea suplimente alimentare, pe bază de extract de plante,

concentrate de fructe, miere, fructoză și cu adaos de vitamine

și uneori mici cantități de compuși de fier. Aceste

preparate sunt adesea prezentate în ambalaje cu indicarea faptului că

mențin starea generală și starea de bine.

Sunt excluse preparatele similare care sunt destinate tratării bolilor sau

afecțiunilor (poziția 30.03 sau 30.04 – cum a încadrat

intimata-reclamantă produsele).

Mai mult, recurenta a invocat Nota complementară I de la Capitolul 30 din

Nomenclatura combinată pentru denumirea și clasificarea

mărfurilor, ratificată prin Legea nr.20/1993 privind Acordul European

semnat la Bruxelles la 1 februarie 1993, în care se menționează

că, pentru a putea fi încadrate la poziția 30.04, produsele importate

trebuie să poarte indicații referitoare la tratarea unei boli sau

afecțiuni.

Or, a subliniat recurenta, din analiza prospectelor produselor importate de

reclamantă, a rezultat că acestea nu poartă mențiuni

privind tratarea unei boli sau afecțiuni, neputând fi deci încadrate în

această poziție tarifară (30.04).

Deci, a menționat recurenta, produsele importate de reclamantă în perioada

supusă verificării organelor de control vamal, sunt produse

alimentare, care potrivit regulii generale de interpretare I, notei

complementare sus citate și notelor explicative de la pozițiile 21.06

și 30.04, se încadrează în codul tarifar 21.06.90.98 (așa cum au

făcut organele vamale de control și organul de soluționare a

contestațiilor).

Cât privește reținerea de către instanța de fond a

clasificării ca medicamente, a produselor importate de

reclamanta-intimată pe baza opiniei Agenției Naționale a

Medicamentului se face precizarea de recurentă că „existența

unui certificat emis de către autoritatea națională de

sănătate pentru autorizarea punerii pe piață a unui produs

ca medicament, nu poate fi acceptată ca un criteriu pentru clasificarea

acelui produs la capitolul 30 al sistemului armonizat – potrivit

recomandărilor comitetului sistemului armonizat de care România trebuie

să țină seama, potrivit Legii nr.98/1996.

De asemenea, a susținut recurenta, că greșit instanța de

fond a făcut trimitere la art.695 din Legea nr.95/2006 privind reforma în

domeniul sănătății, în condițiile în care importurile

în cauză s-au făcut în anii 2002 – 2003.

Cum instanța de fond greșit a acceptat încadrarea tarifară

făcută de intimata-reclamantă, societatea datorează

dobânzile și penalitățile de întârziere prevăzute de

art.116 alin.1 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură

fiscală, calculul acestora, precum și diferențele de drepturi de

import, au fost calculate corect de expert, cu referire la încadrarea

tarifară reținută de organele fiscale.

Sentința a fost atacată cu recurs și de Autoritatea

Națională a Vămilor, care a susținut că în mod

greșit instanța de fond a reținut ca fiind corectă

încadrarea tarifară ca „medicamente” a produselor importate în loc de

suplimente alimentare, cum corect este, potrivit „nomenclaturii combinate

pentru denumirea și clasificarea mărfurilor ratificată prin

Legea nr.20/1993 privind Acordul European ce a instituit o asociere între

România pe de o parte și Comunitățile Europene și statele

membre ale acestora pe de altă parte, semnat la Bruxelles la 1 februarie

1993 și nota complementară I de la Capitolul 30.

Recurenta a mai susținut, ca de altfel și prima recurentă,

că poziția tarifară 30.04,50 (cum a încadrat-o

intimata-reclamantă) nu cuprinde suplimentele alimentare conținând

vitamine sau săruri minerale, care contribuie la sănătatea

generală sau starea de bine, dar care nu au indicații referitoare la

prevenirea sau tratarea unei maladii. Aceste produse, care sunt prezentate în

mod obișnuit sub formă de lichide, dar și sub formă de

prafuri sau comprimate, se clasifică în general la poziția 21.06 sau

la capitolul 22.

Recurenta a menționat că în raport de documentele aflate la dosar

și prevederile legale citate, potrivit caracteristicilor acestor

mărfuri, deoarece nu tratează o maladie ci sunt destinate pentru a

compensa o deficiență de vitamine și minerale, se rețin la

încadrarea tarifară legală a produselor importate de

intimata-reclamantă în perioada supusă verificării, la

poziția tarifară 21.06.

Intimata-reclamantă a susținut în întâmpinare depusă că în

mod corect produsele în discuție au fost încadrate tarifar ca medicamente

și, în consecință, Decizia ANAF nr.76 din 31 mai 2006 și

procesul-verbal nr.57 din 2 februarie 2006 încadrat de DRAOVB au fost date cu

încălcarea legii.

Din actele cauzei, Înalta Curte constată că prin sentința

nr.1752 din 20 iunie 2007, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea reclamantei S.C.

ME SRL în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de

Administrare Fiscală și Direcția Regională Vamală București.

S-au anulat decizia ANAF nr.76/ 31 mai 2006 și procesul-verbal de control

nr.57/ 2 februarie 2006 încheiat de Direcția Regională Vamală

București, constatând că societatea reclamantă a efectuat corect

încadrarea tarifară vamală a produselor importate în codul tarifar

30.04.50.10 „alte medicamente care conțin vitamine, condiționate de

vânzarea cu amănuntul”, pentru perioada 7 februarie 2001 – 22 mai 2003, de

import a acestor produse.

Pârâtele au fost obligate în solidar la 12.500 lei reprezentând cheltuieli de

judecată.

Instanța de fond a reținut că produsele în discuție au

prospect și conțin cele 4 categorii de informații prevăzute

de Sistemul Armonizat de descriere și codificare a mărfurilor pentru

a putea fi considerate „medicamente” și încadrate la poziția

tarifară 30.04.50.10, privind o anumită maladie, concentrația de

substanță sau substanțe active pe care le conțin, dozajul,

precum și modul de utilizare.

Sentința instanței de fond este greșită, astfel încât

recursurile declarate vor fi admise conform art.312 Cod procedură

civilă, sentința va fi modificată, și se va constata

că actele administrativ-fiscale atacate în cauză (decizia ANAF nr.76/

31.05.2006 și procesul-verbal de control nr.57/ 2.02.2006 încheiat de Direcția

Regională Vamală București) sunt acte corecte.

Este de necontestat că în perioada 7 februarie 2001 – 22 mai 2003, S.C. ME

SRL a efectuat importuri de produse din categoria suplimentelor nutritive.

Acestea au fost încadrate prin declarațiile vamale de import, la codul tarifar

30.04.50.10 „alte medicamente care conțin vitamine sau produse de la

poziția 2936 – condiționate pentru vânzare cu amănuntul,

poziție cu o taxă vamală de 2% în anul 2001 și exceptate de

la plata taxelor vamale din anii 2002 și 2003.

Prin procesul-verbal de control nr.57 din 2 februarie 2006, organele vamale au

apreciat că încadrarea tarifară corectă este la codul tarifar

nr.2106.90.98, respectiv produse alimentare nedenumite și necuprinse în

altă parte – suplimente alimentare.

Așa fiind, organele de control vamal, au stabilit în sarcina

societății diferențe de drepturi de import cuvenite bugetului de

stat, precum și dobânzi și penalități de întârziere

aferente, în cuantum total de 3.064.676 RON.

Societatea a contestat aceste sume iar Direcția Generală de

Soluționare a contestațiilor din cadrul A.N.A.F. a respins

contestația. Actele administrativ fiscale sunt în realitate corecte,

astfel încât nu se poate reține o conduită abuzivă din partea

organelor care le-au adoptat.

Deși, atât organele administrativ-fiscale, cât și

intimata-reclamantă și instanța de fond fac referire la Regulile

generale pentru interpretarea Sistemului armonizat de denumire și

codificare a mărfurilor, prezentate în anexa la Legea nr.98/1996, fac

interpretări diferite. Interpretarea corectă în cauză este

dată de organele administrativ fiscale.

Poziția 30.04. în care reclamanta a încadrat tarifar produsele importate,

potrivit Notelor explicative ale sistemului armonizat de denumire și

codificare a mărfurilor, precizează că la această

poziție nu se clasifică suplimentele alimentare, conținând

vitamine sau săruri minerale, destinate conservării

sănătății organismului, dar neavând indicații

referitoare la prevenirea sau tratarea unei maladii.

În aceste condiții, în mod greșit instanța de fond a categorisit

aceste produse ca fiind medicamente, medicamentele fiind destinate a trata o

maladie iar nu conservării sănătății organismului.

Sub acest aspect, sunt de invocat și concluziile raportului de

expertiză – fila 225 – care stabilesc că produsul „S” este „supliment

alimentar cu vitamine, recomandat în perioada de creștere, sarcină,

alăptare, persoanelor de vârsta a III-a”, deci nu pentru tratarea unor

maladii. La fel și „S forte”, folosit pentru creșterea

performanțelor în caz de deficit de vitamine.

În același sens, este tratat produsul „P” fiind recomandat în cazul

oboselii excesive la școlari, pentru poftă de mâncare, etc. În

același sens, este tratat și „P forte”.

Tot pentru poftă de mâncare este indicat și produsul „T”, care are

și efect antioxidant (împotriva radicalilor liberi), deci este pentru

conservarea sănătății iar nu pentru tratarea unei maladii.

Cât privește produsul „MB6”, acesta este denumit de expert ca supliment

mineral, deci nu este medicament pentru tratarea unei boli.

Aceste produse, în mod greșit au fost considerate de instanța de fond

ca „medicamente”, ele nefiind destinate a trata afecțiuni, maladii. Cât

privește autorizația pentru punerea pe piață a acestor

produse de către „Agenția Națională a medicamentului”,

(numele instituției care a eliberat autorizația de punere pe

piață a produselor nu are nici o legătură cu categorisirea

produselor ca medicamente, produsele nefiind medicamente), nu determină

categorisirea vitaminelor ca medicamente și la intrarea lor în

țară organele vamale nu pot fi obligate a le încadra ca altceva decât

ceea ce sunt – suplimente alimentare, vitamine.

Este stabilit științific că vitaminele sunt necesare pentru

întreținerea sănătății organismului uman, dar aceasta

nu le transformă în medicamente, ele rămânând vitamine, suplimente

alimentare.

Împrejurarea că după ce intimata-reclamantă a făcut obiecțiuni

la expertiză, expertul și-a schimbat opinia și a afirmat că

de fapt, produsele ar fi medicamente, este o dovadă de instabilitate a

expertului în opinii, determinată de interesul economic al intimatei.

În cauză însă, pe lângă vitamine, așa cum rezultă din

Notele explicative ale Sistemului armonizat: la poziția 21.06 se

clasifică și „preparatele”, denumite adesea „suplimente alimentare”,

pe bază de extracte de plante, concentrate de fructe, miere, fructoză,

etc. și uneori mici cantități de compuși de fier.

Aceste preparate sunt adesea prezentate în ambalaje cu indicarea faptului

că mențin „starea generală și starea de bine”. Sunt excluse

preparatele similare care sunt destinate tratării bolilor sau

afecțiunilor (30.03 sau 30.04).

Așa cum rezultă din actele cauzei, produsele importate sunt vitamine,

suplimente alimentare și nu sunt destinate pentru tratarea unei boli sau

afecțiuni, cu indicații precise, care se fac la medicamente.

Constatându-se că actele administrativ fiscale au făcut o încadrare

corectă tarifară a produselor importate de intimată și cum

nu s-a făcut plata în termen a obligațiilor către bugetul de

stat, și creanțele fiscale accesorii sunt justificate, recursurile au

fost admise cu modificarea hotărârii pronunțată de instanța

de fond și respingerea în fond a acțiunii.