ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 407/2007

Asupra recursului de față,

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată la Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ, reclamanta SC C.C. SRL, în calitate de succesoare în drepturi și

obligații a reclamantei SC C.I. SA Timiș, a chemat în judecată pe pârâții

Direcția Regională Vamală Interjudețeană Timișoara, Direcția Generală a Vămilor

București și Ministerul Finanțelor Publice, pentru ca prin hotărârea ce se va

pronunța, să se anuleze ca nelegale actele constatatoare nr. 40 - 68 din 8

ianuarie 2001, nr. 69 - 77 din 8 ianuarie 2001, nr. 84 - 90 din 10 ianuarie 2001,

nr. 192 - 200 din 11 ianuarie 2001, emise de Direcția Regională Vamală

Interjudețeană Timișoara, Direcția Generală a Vămilor București, decizia nr. 1462

din 27 septembrie 2001, emisă de Ministerul Finanțelor Publice cu privire la obligarea

reclamantului de a plăti dreptul de import în sumă de 19.034.315.649 lei, cu

cheltuieli de judecată.

În motivare,

reclamanta a arătat că datoria vamală provine din încadrarea greșită a

articolului „amestecuri și substanțe odoriferante” la poziția tarifară 3302

octombrie 21, în loc de 3302 octombrie 40, precum și a articolului mixtură

chimică la poziția 2106.90.92, în loc de 3824.90.95.

Reclamanta susține că

a completat declarația vamală cu încadrarea tarifară precizată de pârâte, pe

care o consideră eronată ca urmare la adresa nr. 16888 din 8 iunie 1999, emisă

de Direcția Generală a Vămilor București.

A mai arătat

că încadrarea tarifară corectă a produselor C.C. partea 2, P.A. - 70.001 partea

2, L.E. 28 partea 2, C.G.F.-56 partea 2, C.G.F.-20 partea 2, C.O.R. partea 2, C.O.R.-309 partea 2, C.N.M. partea 2, F.O. 154 partea 2, P.G. GF-98 partea 2, sunt la poziția tarifară 3302 octombrie 40, iar încadrarea tarifară corectă

a produselor C.C. partea 1 este la poziția 3824.90.95.

Cât privește

încadrarea componentelor C.C. partea 1 la poziția tarifară 3824.90.95,

reclamanta a arătat că aceasta corespunde clasificărilor corecte din cadru

Regulilor Generale cuprinse în convenția internațională privind Sistemul

armonizat de denumire și codificare a mărfurilor, la care România a aderat prin

Legea nr. 98/1996.

Prin

întâmpinare, pârâtele au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, potrivit Tarifului

Vamal de Import al României, mixtură chimică ce se încadrează la poziția tarifară

21 iunie 09.98, pentru că sunt produse destinate consumului uman și

componentele acestora nu pot fi încadrate la alte capitole din tariful vamal,

decât cele referitoare la produsele alimentare și că substanțele odoriferante

pentru prepararea băuturilor răcoritoare se încadrează la poziția 32 februarie 10.21,

și nu la 33 februarie

10.40, aspect confirmat și de Comunitatea Europeană,

prin Comitetul sistemului armonizat al Organizației Mondiale Vamale.

Prin sentința

civilă nr. 213 din 28 iunie 2002, Curtea de Apel Timișoara a admis în parte

acțiunea precizată formulată de reclamanta SC C.I. SA, a anulat ca nelegale

actele constatatoare nr. 40, nr. 42,nr. 45,nr. 46, nr. 48, nr. 51 - 53, nr. 56,

nr. 61, nr. 66, nr. 72, nr. 73, nr. 76, nr. 77, nr. 84, nr. 85 din data de 8

ianuarie 2001, nr. 86, nr. 90, nr. 195, toate din data de 10 ianuarie 2001, nr.

196, nr. 198, nr. 200, toate din data de 11 ianuarie 2001, emise de Biroul

Vamal Timișoara, din cadrul Direcției Regionale Vamale Interjudețene Timișoara,

Direcția Generală a Vămilor București și decizia nr. 1462 din 27 septembrie 2001,

emisă de pârâtul 3, cu privire la obligarea reclamantei de a plăti drepturile

de import în sumă de 5.050.611.314 și a respins în rest acțiunea. A obligat

pârâții la plata sumei de 15.000.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată

parțiale față de reclamantă.

Pentru a

hotărî astfel, a reținut că încadrarea tarifară a bunurilor care se importă,

este reglementată juridic prin dispozițiile Legii nr. 98/1996 pentru aderarea

României la Convenția Internațională privind Sistemul armonizat de denumire și

codificare a mărfurilor, încheiat la Bruxelles la data de 14 iunie 1983. Potrivit art. 3 pct. l lit. a) din Legea nr. 98/1996, fiecare parte contractantă

se angajează cu excepția aplicării prevederilor parag. c, ca la data la care

prezenta convenție intră în vigoare, în ceea ce o privește, nomenclaturile sale

tarifare și statistice să fie conforme cu sistemul armonizat.

A constatat,

totodată, că pentru produsele C.C. partea 1 și D.K. 86 partea 1, funcție de

compoziția chimică, încadrarea corectă este poziția tarifară 3824.90.95,

potrivit regulii nr. 3 din cadrul Regulilor Generale cuprinse în Legea nr. 98/1996,

iar cu privire la celelalte produse importate care fac obiectul cauzei de față,

a stabilit că expertul le-a încadrat la poziția tarifară 3302 octombrie 40,

însă această încadrare nu a fost argumentată prin regulile generale de

încadrare prevăzute de Legea nr. 98/1996, ci doar prin considerații de ordinul

compoziției chimice a produselor.

Împotriva

acestei hotărâri au declarat recurs, Direcția Generală a Finanțelor Publice

Timiș, în numele Ministerului Finanțelor Publice, SC C.I. SA Timiș, Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și Direcția Regională Vamală

Interjudețeană Timișoara, în numele și pentru Direcția Generală a Vămilor,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia nr. 2154

din 31 martie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, a admis toate recursurile declarate în cauză, a casat

sentința atacată și a trimis cauza, spre rejudecare, la aceiași instanță, având

în vedere dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., pentru a se introduce

în cauză în calitate de pârât, Biroul Vamal Timișoara care a emis actele constatatoare

contestate.

Prin sentința civilă nr.

17/PI din 18 ianuarie 2006, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de

contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC C.C. SRL,

a anulat actele constatatoare nr. 40 - 77 din 8 ianuarie 2001, nr. 84 - 90 din

10 ianuarie 2001, nr. 192 - 200 din 11 ianuarie 2001, toate emise de B.V.C.V.I.

Timișoara și decizia nr. 1462 din 27 septembrie 2001, emisă de Ministerul

Finanțelor Publice - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, dispune

exonerarea reclamantei de la plata sumelor menționate în actele constatatoare

cu titlu de drepturi vamale.

Pentru a

hotărî astfel, a reținut că încadrarea tarifară a produselor C.C. partea 2, C.O.R. 309 partea 2, C.G.F.-20.201 partea 2, C.F.P. 55.00 partea 2, L.E. 28 partea 2, C.T.P. partea 2, F.P.G. GF-98 partea 2 și O.R.-154 partea 2, sunt la codul 3302

octombrie 40, iar produsele C.C. partea 1 și D.K. 86 partea 1, sunt la codul

tarifar 3824.90.95 și că reprezintă o mixtură de produși chimici, nu un

aliment, nu se pot

consuma ca atare, nu au valoare nutritivă,

reprezintă pericol fizic și organoleptic în starea în care se importă, nu pot

fi folosite singure la fabricarea băuturii finale prin simplă diluare cu apă,

dioxid de carbon și zahăr.

Împotriva acestei

sentințe au declarat recurs, Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș, în

numele Ministerului Finanțelor Publice și Direcția Regională Vamală Timișoara,

în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor, criticând-o pentru

nelegalitate, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Direcția

Generală a Finanțelor Publice Timiș, în numele Ministerului Finanțelor Publice,

a susținut că instanța de fond în mod eronat a reținut că produsele C.C. CC

partea 1 și D.K. 86 partea 1, sunt înscrise la codul Tarifar 3824.90.95, iar

produsele C.C. partea 2, C.O.R. 309 partea 2, C.G.F.-20.201 partea 2, C.F.P. 55.00 partea 2, L.E. 28 partea 2, C.T.P. partea 2, G.F.- 98 partea 2 și O.R.-154 partea 2, au fost înscrise la codul tarifar 3302 octombrie 40, instanța de fond a

admis acțiunea reclamantei, ca întemeiată, fără a motiva considerentele care au

condus la această împrejurare.

A mai susținut că în

mod greșit instanța de fond a apreciat că produsele C.C. partea 1 D.K. 86

partea 1, reprezintă mixtură de produși chimici și nu un aliment, neexistând

nici un motiv ca încadrarea tarifară să se efectueze în conformitate cu natura

chimică a produsului și reglementările Comisiei Europene, pe care Direcția

Generală Vamală și le-a însușit, așa după cum rezultă din adresa nr. 44.498 din

3 octombrie 2001.

Un ultim

motiv de recurs vizează aspectul că actele constatatoare întocmite la data de 8

ianuarie 2001, 10 ianuarie 2001, 11 ianuarie 2001, se referă la importurile

realizate de SC C.C. SRL în perioada iunie 1997 - iunie 1999, iar

Reglementările Comisiei Europene nr. 1694 din 24 august 2001 nu se aplică

retroactiv, fiind încălcat principiul neretroactivității legii în timp.

Direcția Regională

Vamală Timișoara, în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor București,

a criticat soluția instanței de fond, susținând că aceasta a admis acțiunea

reclamantei, ca urmare a încadrării tarifare a articolelor „amestecuri de

substanțe odoriferante", la poziția 3302 octombrie 21, în loc de 3302

octombrie 40 și a produsului mixtură chimică la poziția 21 iunie 90.92. Pentru

încadrarea corectă a componentelor importate de către C.I. SA Timiș, până în

anul 2000 inclusiv, Autoritatea Vamală s-a adresat, atât Direcției Generale

Taxare și Uniune Vamală, cât și Comitetului Sistemului Armonizat de la Organizația Mondială a Vămilor care, la data de 15 decembrie 1999, a comunicat opinia asupra încadrării tarifare a componentelor C.. iar prin reuniunea 204 a Comitetului pentru Codul Vamal din cadrul Comisiei Europene - Direcția Generală Taxare și

Uniune Vamală desfășurată la Bruxelles, la data de 22 noiembrie 1999, a fost stabilită poziția tarifară 21.06 a produselor C.C. și D.K. și a componentei concentrat

de portocale.

Recursurile sunt nefondate.

Încadrarea tarifară a

produsului D.K. 86 partea 1 și C.C. partea 1 la codul tarifar 3824.90.95, s-a

făcut în conformitate cu Regulile Generale pentru Interpretarea Sistemului

Armonizat de Denumire și Codificare a Mărfurilor stabilite în Anexa nr. l la Convenția Internațională privind Sistemul Armonizat de Denumire și Codificare adoptată la Bruxelles și la care România a aderat prin Legea nr. 98/1996.

Cap. 38 din Tariful

Vamal de Import al României este intitulat „Produse diverse ale industriei

chimice", iar subcapitolul 3824 este definit ca „produse chimice și

preparate ale industriei chimice sau ale industriilor conexe, nedenumite și

cuprinse în altă parte; produse reziduale ale industriilor conexe, nedenumite

și necuprinse în altă parte.

Cap. 21 din

Tariful vamal de Import al României este intitulat „preparate alimentare

diverse", iar subcapitolul 2106 din Tariful vamal de Import al românei

este intitulat „preparate alimentare nedenumite și necuprinse în altă parte.

Potrivit Regulii 2b

cuprinsă în Regulile Generale pentru Interpretarea Sistemului Armonizat

reglementat prin Legea nr. 98/1996, orice mențiune la produse dintr-o anumită

materie se referă la produsele alcătuite total sau parțial din această materie,

iar încadrarea acestor produse amestecate sau a articolelor asociate se face

conform principiilor enunțate în regula 3.

Regula 3 prevede că

atunci când mărfurile ar putea fi încadrate la două sau mai multe poziții, prin

aplicarea regulii 2b sau în orice alt caz, încadrarea se face (conform regulii

3a) astfel: poziția cea mai specifică are prioritate față de pozițiile cu un

domeniu de aplicare mai general.

Astfel, încadrarea

tarifară produsului D.K. 86 partea 1 și C.C. partea 1, la codul tarifar

3824.90.95, s-a făcut în raport cu aceste reglementări și avându-se în vedere

caracterul predominant dat de o substanță chimică, în sensul că aceste părți de

concentrat nu sunt alimente, nu pot fi consumate ca tare și nu au valoare

nutritivă, sunt produse ale industriei chimice și au un caracter toxic în cazul

consumului ca atare, nu pot fi folosite singure la fabricarea băuturii finale

prin simplă diluare cu apă, dioxid de carbon și zahăr, ci numai împreună cu

partea a 2 a.

Prin adresa nr.

42.087 din 10 septembrie 2001, Direcția Generală a Vămilor a dispus anularea

actelor constatatoare prin care s-au stabilit clasificări tarifare ale

componentelor C.C. Partea 1 și D.K. 68 Partea 1, la alte coduri tarifare decât

3824.90.95, în mod evident s-a dispus și anularea actelor constatatoare

încheiate anterior apariției Reglementărilor CE. nr. 1694 din 24 august 2001,

rezultă fără echivoc că Autoritatea Vamală Română a acceptat ca noua încadrare

tarifară stabilită de către Comisia Europeană să fie

incidență

și în cazul actelor constatatoare încheiate înainte de intrarea în vigoare a

reglementărilor amintite mai sus.

Ca atare,

susținerea potrivit căreia noile reglementări se aplică numai pentru situațiile

ivite după publicarea lor în Jurnalul Oficial al Comunității Europene, este

nefondată, punctul de vedere exprimat de către organele abilitate ale

organizațiilor internaționale de specialitate nefiind un act normativ, iar

aplicarea lui nu este condiționată de publicarea în Jurnalul Oficial, ci de

aderarea sau nu a autorităților vamale la el.

Cât privește

încadrarea tarifară a componentelor Părții a-2-a de concentrat importate de

către reclamanta-intimată, și anume, produsele C.C. partea 2, C.O.R. 309 partea 2, C.G.F.-20.201 partea 2, C.F.P. 55.00 partea 2, L.E. 28 partea 2, C.T.P. partea 2, G.F.- 98 partea 2 și O.R.-154 partea 2 la codul tarifar 3302

octombrie 40, aceasta s-a făcut în raport cu regula 3b din cadrul Regulilor

Generale pentru Interpretarea Sistemului Armonizat stabilite în Anexa nr. l la Convenția Internațională privind Sistemul Armonizat de Denumire și Codificare adoptată la Bruxelles și la care România a aderat prin Legea nr. 98/1996.

Astfel,

deoarece caracterul predominant este dat de amestecul de substanțe odoriferante

de natură chimică, poziția tarifară este 3302.10, de tipul celor utilizate în

industria alimentară și cod tarifar 3302 octombrie 40, avându-se în vedere că

aceste componente partea 2 nu conțin toți agenții aromatici care caracterizează

băutura răcoritoare finală, fiind necesară și utilizarea părții 1 de

concentrat.

Produsele

odoriferante sunt produse sintetice utilizate pentru corectarea senzației

olfactive, gustative și trigeminale care dau caracterizarea produsului

respectiv, aromele sintetice și identic naturale nu sunt alimente, nu au

valoare nutritivă și nu se pot consuma ca tare.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte constată că instanța de fond a interpretat judicios

prevederile legale aplicabile în

materie, motiv pentru care

recursurile sunt nefondate și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza

a II-a C. proc. civ., le va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMLELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș, în numele

Ministerului Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală și

de Direcția Regională Vamală Timișoara, în numele și pentru Autoritatea

Națională a Vămilor, împotriva sentinței civile nr. 17 din 18 ianuarie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondate.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 ianuarie 2007.