Sari la conținut
ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 24.01.2007
respins

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 407/2007

HOTĂRÂRE
24.01.2007
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 407/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, reclamanta SC C.C. SRL, în calitate de succesoare în drepturi și obligații a reclamantei SC C.I.

SA Timiș, a chemat în judecată pe pârâții Direcția Regională Vamală Interjudețeană Timișoara, Direcția Generală a Vămilor București și Ministerul Finanțelor Publice, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se anuleze ca nelegale actele constatatoare nr. 40 - 68 din 8 ianuarie 2001, nr. 69 - 77 din 8 ianuarie 2001, nr. 84 - 90 din 10 ianuarie 2001, nr. 192 - 200 din 11 ianuarie 2001, emise de Direcția Regională Vamală Interjudețeană Timișoara, Direcția Generală a Vămilor București, decizia nr. 1462 din 27 septembrie 2001, emisă de Ministerul Finanțelor Publice cu privire la obligarea reclamantului de a plăti dreptul de import în sumă de 19.034.315.649 lei, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamanta a arătat că datoria vamală provine din încadrarea greșită a articolului „amestecuri și substanțe odoriferante” la poziția tarifară 3302 octombrie 21, în loc de 3302 octombrie 40, precum și a articolului mixtură chimică la poziția 2106.90.92, în loc de 3824.90.95. Reclamanta susține că a completat declarația vamală cu încadrarea tarifară precizată de pârâte, pe care o consideră eronată ca urmare la adresa nr. 16888 din 8 iunie 1999, emisă de Direcția Generală a Vămilor București. A mai arătat că încadrarea tarifară corectă a produselor C.C. partea 2, P.A. - 70.001 partea 2, L.E. 28 partea 2, C.G.F.-56 partea 2, C.G.F.-20 partea 2, C.O.R. partea 2, C.O.R.-309 partea 2, C.N.M.

partea 2, F.O. 154 partea 2, P.G. GF-98 partea 2, sunt la poziția tarifară 3302 octombrie 40, iar încadrarea tarifară corectă a produselor C.C. partea 1 este la poziția 3824.90.95. Cât privește încadrarea componentelor C.C. partea 1 la poziția tarifară 3824.90.95, reclamanta a arătat că aceasta corespunde clasificărilor corecte din cadru Regulilor Generale cuprinse în convenția internațională privind Sistemul armonizat de denumire și codificare a mărfurilor, la care România a aderat prin Legea nr. 98/1996.

Prin întâmpinare, pârâtele au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, potrivit Tarifului Vamal de Import al României, mixtură chimică ce se încadrează la poziția tarifară 21 iunie 09.98, pentru că sunt produse destinate consumului uman și componentele acestora nu pot fi încadrate la alte capitole din tariful vamal, decât cele referitoare la produsele alimentare și că substanțele odoriferante pentru prepararea băuturilor răcoritoare se încadrează la poziția 32 februarie 10.21, și nu la 33 februarie 10.40, aspect confirmat și de Comunitatea Europeană, prin Comitetul sistemului armonizat al Organizației Mondiale Vamale. Prin sentința civilă nr. 213 din 28 iunie 2002, Curtea de Apel Timișoara a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta SC C.I.

SA, a anulat ca nelegale actele constatatoare nr. 40, nr. 42,nr. 45,nr. 46, nr. 48, nr. 51 - 53, nr. 56, nr. 61, nr. 66, nr. 72, nr. 73, nr. 76, nr. 77, nr. 84, nr. 85 din data de 8 ianuarie 2001, nr. 86, nr. 90, nr. 195, toate din data de 10 ianuarie 2001, nr. 196, nr. 198, nr. 200, toate din data de 11 ianuarie 2001, emise de Biroul Vamal Timișoara, din cadrul Direcției Regionale Vamale Interjudețene Timișoara, Direcția Generală a Vămilor București și decizia nr. 1462 din 27 septembrie 2001, emisă de pârâtul 3, cu privire la obligarea reclamantei de a plăti drepturile de import în sumă de 5.050.611.314 și a respins în rest acțiunea. A obligat pârâții la plata sumei de 15.000.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată parțiale față de reclamantă.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că încadrarea tarifară a bunurilor care se importă, este reglementată juridic prin dispozițiile Legii nr. 98/1996 pentru aderarea României la Convenția Internațională privind Sistemul armonizat de denumire și codificare a mărfurilor, încheiat la Bruxelles la data de 14 iunie 1983. Potrivit art. 3 pct. l lit. a) din Legea nr. 98/1996, fiecare parte contractantă se angajează cu excepția aplicării prevederilor parag. c, ca la data la care prezenta convenție intră în vigoare, în ceea ce o privește, nomenclaturile sale tarifare și statistice să fie conforme cu sistemul armonizat. A constatat, totodată, că pentru produsele C.C. partea 1 și D.K.

86 partea 1, funcție de compoziția chimică, încadrarea corectă este poziția tarifară 3824.90.95, potrivit regulii nr. 3 din cadrul Regulilor Generale cuprinse în Legea nr. 98/1996, iar cu privire la celelalte produse importate care fac obiectul cauzei de față, a stabilit că expertul le-a încadrat la poziția tarifară 3302 octombrie 40, însă această încadrare nu a fost argumentată prin regulile generale de încadrare prevăzute de Legea nr. 98/1996, ci doar prin considerații de ordinul compoziției chimice a produselor. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș, în numele Ministerului Finanțelor Publice, SC C.I. SA Timiș, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și Direcția Regională Vamală Interjudețeană Timișoara, în numele și pentru Direcția Generală a Vămilor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia nr. 2154 din 31 martie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis toate recursurile declarate în cauză, a casat sentința atacată și a trimis cauza, spre rejudecare, la aceiași instanță, având în vedere dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., pentru a se introduce în cauză în calitate de pârât, Biroul Vamal Timișoara care a emis actele constatatoare contestate. Prin sentința civilă nr. 17/PI din 18 ianuarie 2006, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC C.C. SRL, a anulat actele constatatoare nr. 40 - 77 din 8 ianuarie 2001, nr. 84 - 90 din 10 ianuarie 2001, nr. 192 - 200 din 11 ianuarie 2001, toate emise de B.V.C.V.I.

Timișoara și decizia nr. 1462 din 27 septembrie 2001, emisă de Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, dispune exonerarea reclamantei de la plata sumelor menționate în actele constatatoare cu titlu de drepturi vamale. Pentru a hotărî astfel, a reținut că încadrarea tarifară a produselor C.C. partea 2, C.O.R. 309 partea 2, C.G.F.-20.201 partea 2, C.F.P. 55.00 partea 2, L.E. 28 partea 2, C.T.P. partea 2, F.P.G. GF-98 partea 2 și O.R.-154 partea 2, sunt la codul 3302 octombrie 40, iar produsele C.C. partea 1 și D.K. 86 partea 1, sunt la codul tarifar 3824.90.95 și că reprezintă o mixtură de produși chimici, nu un aliment, nu se pot consuma ca atare, nu au valoare nutritivă, reprezintă pericol fizic și organoleptic în starea în care se importă, nu pot fi folosite singure la fabricarea băuturii finale prin simplă diluare cu apă, dioxid de carbon și zahăr.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș, în numele Ministerului Finanțelor Publice și Direcția Regională Vamală Timișoara, în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor, criticând-o pentru nelegalitate, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș, în numele Ministerului Finanțelor Publice, a susținut că instanța de fond în mod eronat a reținut că produsele C.C. CC partea 1 și D.K. 86 partea 1, sunt înscrise la codul Tarifar 3824.90.95, iar produsele C.C. partea 2, C.O.R. 309 partea 2, C.G.F.-20.201 partea 2, C.F.P. 55.00 partea 2, L.E. 28 partea 2, C.T.P. partea 2, G.F.- 98 partea 2 și O.R.-154 partea 2, au fost înscrise la codul tarifar 3302 octombrie 40, instanța de fond a admis acțiunea reclamantei, ca întemeiată, fără a motiva considerentele care au condus la această împrejurare.

A mai susținut că în mod greșit instanța de fond a apreciat că produsele C.C. partea 1 D.K. 86 partea 1, reprezintă mixtură de produși chimici și nu un aliment, neexistând nici un motiv ca încadrarea tarifară să se efectueze în conformitate cu natura chimică a produsului și reglementările Comisiei Europene, pe care Direcția Generală Vamală și le-a însușit, așa după cum rezultă din adresa nr. 44.498 din 3 octombrie 2001. Un ultim motiv de recurs vizează aspectul că actele constatatoare întocmite la data de 8 ianuarie 2001, 10 ianuarie 2001, 11 ianuarie 2001, se referă la importurile realizate de SC C.C. SRL în perioada iunie 1997 - iunie 1999, iar Reglementările Comisiei Europene nr. 1694 din 24 august 2001 nu se aplică retroactiv, fiind încălcat principiul neretroactivității legii în timp.

Direcția Regională Vamală Timișoara, în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor București, a criticat soluția instanței de fond, susținând că aceasta a admis acțiunea reclamantei, ca urmare a încadrării tarifare a articolelor „amestecuri de substanțe odoriferante", la poziția 3302 octombrie 21, în loc de 3302 octombrie 40 și a produsului mixtură chimică la poziția 21 iunie 90.92. Pentru încadrarea corectă a componentelor importate de către C.I.

SA Timiș, până în anul 2000 inclusiv, Autoritatea Vamală s-a adresat, atât Direcției Generale Taxare și Uniune Vamală, cât și Comitetului Sistemului Armonizat de la Organizația Mondială a Vămilor care, la data de 15 decembrie 1999, a comunicat opinia asupra încadrării tarifare a componentelor C.. iar prin reuniunea 204 a Comitetului pentru Codul Vamal din cadrul Comisiei Europene - Direcția Generală Taxare și Uniune Vamală desfășurată la Bruxelles, la data de 22 noiembrie 1999, a fost stabilită poziția tarifară 21.06 a produselor C.C. și D.K. și a componentei concentrat de portocale. Recursurile sunt nefondate. Încadrarea tarifară a produsului D.K. 86 partea 1 și C.C.

partea 1 la codul tarifar 3824.90.95, s-a făcut în conformitate cu Regulile Generale pentru Interpretarea Sistemului Armonizat de Denumire și Codificare a Mărfurilor stabilite în Anexa nr. l la Convenția Internațională privind Sistemul Armonizat de Denumire și Codificare adoptată la Bruxelles și la care România a aderat prin Legea nr. 98/1996. Cap. 38 din Tariful Vamal de Import al României este intitulat „Produse diverse ale industriei chimice", iar subcapitolul 3824 este definit ca „produse chimice și preparate ale industriei chimice sau ale industriilor conexe, nedenumite și cuprinse în altă parte; produse reziduale ale industriilor conexe, nedenumite și necuprinse în altă parte. Cap. 21 din Tariful vamal de Import al României este intitulat „preparate alimentare diverse", iar subcapitolul 2106 din Tariful vamal de Import al românei este intitulat „preparate alimentare nedenumite și necuprinse în altă parte.

Potrivit Regulii 2b cuprinsă în Regulile Generale pentru Interpretarea Sistemului Armonizat reglementat prin Legea nr. 98/1996, orice mențiune la produse dintr-o anumită materie se referă la produsele alcătuite total sau parțial din această materie, iar încadrarea acestor produse amestecate sau a articolelor asociate se face conform principiilor enunțate în regula 3. Regula 3 prevede că atunci când mărfurile ar putea fi încadrate la două sau mai multe poziții, prin aplicarea regulii 2b sau în orice alt caz, încadrarea se face (conform regulii 3a) astfel: poziția cea mai specifică are prioritate față de pozițiile cu un domeniu de aplicare mai general. Astfel, încadrarea tarifară produsului D.K.

86 partea 1 și C.C. partea 1, la codul tarifar 3824.90.95, s-a făcut în raport cu aceste reglementări și avându-se în vedere caracterul predominant dat de o substanță chimică, în sensul că aceste părți de concentrat nu sunt alimente, nu pot fi consumate ca tare și nu au valoare nutritivă, sunt produse ale industriei chimice și au un caracter toxic în cazul consumului ca atare, nu pot fi folosite singure la fabricarea băuturii finale prin simplă diluare cu apă, dioxid de carbon și zahăr, ci numai împreună cu partea a 2 a. Prin adresa nr. 42.087 din 10 septembrie 2001, Direcția Generală a Vămilor a dispus anularea actelor constatatoare prin care s-au stabilit clasificări tarifare ale componentelor C.C.

Partea 1 și D.K. 68 Partea 1, la alte coduri tarifare decât 3824.90.95, în mod evident s-a dispus și anularea actelor constatatoare încheiate anterior apariției Reglementărilor CE. nr. 1694 din 24 august 2001, rezultă fără echivoc că Autoritatea Vamală Română a acceptat ca noua încadrare tarifară stabilită de către Comisia Europeană să fie incidență și în cazul actelor constatatoare încheiate înainte de intrarea în vigoare a reglementărilor amintite mai sus. Ca atare, susținerea potrivit căreia noile reglementări se aplică numai pentru situațiile ivite după publicarea lor în Jurnalul Oficial al Comunității Europene, este nefondată, punctul de vedere exprimat de către organele abilitate ale organizațiilor internaționale de specialitate nefiind un act normativ, iar aplicarea lui nu este condiționată de publicarea în Jurnalul Oficial, ci de aderarea sau nu a autorităților vamale la el.

Cât privește încadrarea tarifară a componentelor Părții a-2-a de concentrat importate de către reclamanta-intimată, și anume, produsele C.C. partea 2, C.O.R. 309 partea 2, C.G.F.-20.201 partea 2, C.F.P. 55.00 partea 2, L.E. 28 partea 2, C.T.P. partea 2, G.F.- 98 partea 2 și O.R.-154 partea 2 la codul tarifar 3302 octombrie 40, aceasta s-a făcut în raport cu regula 3b din cadrul Regulilor Generale pentru Interpretarea Sistemului Armonizat stabilite în Anexa nr. l la Convenția Internațională privind Sistemul Armonizat de Denumire și Codificare adoptată la Bruxelles și la care România a aderat prin Legea nr. 98/1996.

Astfel, deoarece caracterul predominant este dat de amestecul de substanțe odoriferante de natură chimică, poziția tarifară este 3302.10, de tipul celor utilizate în industria alimentară și cod tarifar 3302 octombrie 40, avându-se în vedere că aceste componente partea 2 nu conțin toți agenții aromatici care caracterizează băutura răcoritoare finală, fiind necesară și utilizarea părții 1 de concentrat. Produsele odoriferante sunt produse sintetice utilizate pentru corectarea senzației olfactive, gustative și trigeminale care dau caracterizarea produsului respectiv, aromele sintetice și identic naturale nu sunt alimente, nu au valoare nutritivă și nu se pot consuma ca tare. Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că instanța de fond a interpretat judicios prevederile legale aplicabile în materie, motiv pentru care recursurile sunt nefondate și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ., le va respinge ca atare.

D E C I D E Respinge recursurile declarate de Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș, în numele Ministerului Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală și de Direcția Regională Vamală Timișoara, în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor, împotriva sentinței civile nr. 17 din 18 ianuarie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondate. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2007.

§ Citări

Rețeaua de citări a acestei cauze

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2007-02-06
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 723/2007
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 214 din 28 iunie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și contencios administrativ a fost admisă în parte acțiunea
ÎCCJ 2004-01-21
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 171/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea precizată, înregistrată la Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ, sub nr. 4540, reclamanta SC C.C. Timiș a chemat în
ÎCCJ 2004-01-21
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 170/2004
rea reclamantei la plata sumei de 1.062.061.110 lei reprezentând drepturi vamale. A obligat pârâții la restituirea acestei sume încasate necuvenit și la plata sumei de 23.350.000 lei cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, instanța
ÎCCJ 2003-02-18
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 650/2003
Ședința publică de la 18 februarie 2003 S-a luat în examinare recursul declarat de Direcția Regională Vamală Interjudețeană Timișoara în numele și pentru Direcția Generală a Vămilor împotriva încheierii nr.279 din 31 august 2001 a Curții de
ÎCCJ 2004-01-22
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 185/2004
, iar produsele industriale chimice sau ale industriilor conexe la secțiunea a VI-a, astfel că determinarea corectă a încadrărilor tarifare în litigiu necesită definirea noțiunilor de aditivi alimentari și substanțe odorifiante. Examinând h
{# Case pages are where organic search lands. Ask for an account here — with what the account is actually worth — instead of sending a first-time reader straight to a price list. #}
Cont gratuit

Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.

Sursă