ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 170/2004
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 170/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
La apelul nominal s-au prezentat:
Direcția Regională Vamală Interjudețeană Timișoara și Autoritatea Națională a
Vămilor și Biroul Vamal Timișoara prin consilierul juridic A.D., precum și
S.C.”Coca-Cola MBC România „SRL București reprezentată de avocatul M.G.
Procedura completă.
Consilierul juridic A.D. a susținut recursul
și a solicitat admiterea acestuia cu referire la motivele scrise.
Avocatul M.G. a solicitat respingerea
recursului ca nefondat, invocând argumentele din concluziile scrise depuse la
dosar.
Reprezentantul Parchetului de pe lângă
Înalta Curte de Casație și Justiție a pus concluzii de admitere a recursului.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de
Apel Timișoara sub nr.7112/CA/2000, astfel cum a fost precizată, reclamanta
Societatea comercială Compania de îmbuteliat Coca Cola Timiș SA Timișoara în
contradictoriu cu Direcția Generală a Vămilor și Direcția Regională Vamală
Interjudețeană Timișoara, a solicitat anularea ca nelegale a DVI-ului nr.I
6763/7 martie 2000, a adresei nr.0616 din 10 aprilie 2000, ambele emise de
Biroul vamal Timișoara, a deciziei nr.43 din 10 mai 2000 emisă de ultima pârâtă
și a deciziei nr.2193 din 12 septembrie 2000 emisă de prima pârâtă, restituirea
diferențelor de taxe vamale încasate necuvenit, cu cheltuieli de judecată.
În esență, în motivarea acțiunii
reclamanta a arătat că organele vamale au procedat la o încadrare tarifară
vamală greșită a produselor importate, respectiv a articolului „amestecuri de
substanțe odorifiante” la poziția 3302.10.21 în loc de 3302.10.40 și a
articolului „mixtură chimică” la poziția 2106.90.92 în loc de 3824.90.95. În
cauză este vorba de încadrarea tarifară a produselor Coca-Cola CC partea I,
Coca Cola Light DK 86 partea I și Coca Cola CC Partea a II-a.
Curtea de Apel Timișoara - prin sentința
civilă nr.258 din 17 iulie 2001, a admis în parte acțiunea și a anulat ca
nelegale actele atacate cu privire la obligarea reclamantei de a plăti drepturi
vamale în sumă de 592.285.899 lei, respectiv pentru produsele Coca Cola CC
Partea I și Coca Cola Light DK 86 Partea I. S-a respins acțiunea privitor la
produsul Coca Cola CC Partea a II-a.
Curtea Supremă de Justiție – Secția de contencios
administrativ, prin decizia civilă nr.2889 din 8 octombrie 2002, a admis
recursurile declarate atât de pârâți cât și de reclamantă și a casat sentința
cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță.
S-a reținut că, instanța a încălcat
principiul contradictorialității procesului civil, la care se face trimitere
prin art.18 din Legea nr.29/1990, în condițiile în care în cauză nu a fost
citat Biroul Vamal Timișoara al cărui act de constatare a fost solicitat a fi
anulat, organ vamal care nu a fost parte la fond.
Curtea de Apel Timișoara – Secția
comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr.9 din 28 ianuarie
2003, a admis acțiunea așa cum a fost precizată, a anulat actele contestate cu
privire la obligarea reclamantei la plata sumei de 1.062.061.110 lei
reprezentând drepturi vamale.
A obligat pârâții la restituirea acestei
sume încasate necuvenit și la plata sumei de 23.350.000 lei cheltuieli de
judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a avut
în vedere concluziile expertizei și a suplimentului de expertiză efectuate în
cauză și incidența Regulilor Generale pentru interpretarea sistemului
armonizat de denumire a mărfurilor.
Considerând hotărârea netemeinică și
nelegală, Direcția Regională Vamală Interjudețeană Timișoara în numele și
pentru Direcția Generală a Vămilor, a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile
art.304 ind.1 și 304 pct.9 Cod procedură civilă, susținând că hotărârea a fost
dată cu aplicarea greșită a legii.
Se solicită admiterea recursului, casarea
sentinței și în fond respingerea acțiunii, pentru că potrivit tarifului vamal
de import al României, mixtura chimică se încadrează la poziția tarifară
21.06.90.98 pentru că sunt produse destinate consumului uman și componentele
acestora nu pot fi încadrate la alte capitole din tariful vamal decât cele
referitoare la produsele alimentare.
Se mai arată că, amestecurile de
substanțe odorifiante pentru prepararea băuturilor alcoolice se încadrează la
poziția 32.02.10.21 și nu la 33.02.10.40 aspect confirmat și de Comunitatea
Europeană prin DG-TAXUD și de Comitetul sistemului armonizat al Organizației
Mondiale Vamale.
Reclamanta deși a declarat importurile la
încadrarea tarifară agreată și de organele vamale și a achitat drepturile
vamale din proprie inițiativă prin acțiunea formulată a contestat tocmai
acțiunile proprii întreprinse.
Soluția instanței s-a întemeiat în
exclusivitate pe concluziile raportului de expertiză și cele din suplimentul de
expertiză, care nu sunt concludente în ceea ce privește încadrarea tarifară a
articolelor, „amestecuri de substanțe odorifiante” și „mixtură chimică”.
Efectele juridice ale Reglementărilor
nr.1694 din 24 august 2001, publicate în Jurnalul Oficial al Comunității
Europene nr.L 229/3 din 25 august 2001 asupra încadrării tarifare a
componentelor Coca Cola Partea I și Coca Cola Light Partea I nu pot
retroactiva.
Recursul este nefondat.
Obiectul cauzei îl constituie încadrarea
tarifară corectă a produselor Coca Cola CC Partea I, Coca Cola Light DK 86
Partea I, Coca-Cola CC Partea a II-a.
Reclamanta a susținut că încadrarea
tarifară corectă a produselor Partea I este 3824.90.95, dar pentru Partea a
II-a este 3302.10.40 și nu pozițiile 3202.10.21 și 2106.90.98 astfel cum
susține organele vamale și cum a declarat și ca importurile.
În considerarea faptului că pentru
determinarea corectă a încadrării tarifare a unui produs supus vămuirii este
esențială cunoașterea exactă a compoziției chimice a acestuia, în cauză s-a
efectuat o expertiză și un supliment de expertiză – specialitate chimie
alimentară.
Recurenții nu au solicitat o altă
expertiză, astfel că în mod justificat instanța și-a întemeiat soluția pe
concluziile ei, analizând și incidența Regulilor Generale pentru interpretarea
sistemului armonizat de denumire și codificare a mărfurilor, adoptate prin
Convenție Internațională privind Sistemul armonizat adoptată la Bruxelles și la
care România a aderat prin Legea nr.98/1996.
Expertiza a arătat în ce privește
produsul Coca Cola CC Partea i că acesta este o mixtură de produși chimici, nu
un aliment, astfel că acesta nu se poate consuma ca atare, fiind fără valoare
nutritivă, care nu poate fi folosit singur la fabricarea băuturii finale prin
simplă diluare cu apă, bioxid de carbon și zahăr, ci numai împreună cu partea a
II-a, situație în care se încadrează în secțiunea VI „Produse ale industriei chimice
și ale industriei conexe”, capitolul 38, produse diverse ale industriei chimice
– încadrarea fiind conform regulilor 3 a, b, c din regulile generale pentru
interpretarea sistemului de denumire și codificare a mărfurilor la poziția
3824.
Produsul Coca Cola Light DK 86 Partea I
se încadrează la aceeași poziție tarifară, conform Regulii 3 din cadrul
Regulilor generale.
Produsul Coca Cola CC Partea a II-a, este
un amestec de substanțe odorifiante, nu este aliment, nu se poate consuma ca
atare, nu are valoare nutritivă și nu poate fi folosit singur la fabricarea
băuturii finale prin simplă diluare cu apă, dioxid de carbon și zahăr și nu
conține toți agenții aromatici ce caracterizează băutura răcoritoare Coca
Cola, fiind necesară utilizarea părții I de concentrat, astfel că a fost
încadrat corect la poziția tarifară 3302.10.40, având în vedere regula 3 din
Sistemul armonizat.
Mixtura de substanțe chimice (colorant
caramel E 150 d – substanță chimică sintetică, acid fosforic E 338 – substanță
chimică sintetică cu rol de sechestrant, antioxidant și agent sinergetic pentru
alți oxidanți și cafeină – substanță chimică sintetică (alcaloid purinic) nu
poate fi încadrat ca un produs alimentar, așa cum susțin recurenții.
Având în vedere regulile specificate și
concluziile expertizei, legal instanța a admis acțiunea precizată, a anulat
actele contestate și a obligat pârâții la restituirea sumei încasate necuvenit.
Efectele juridice ale Reglementărilor
nr.1694/2001, publicate în Jurnalul oficial al Comunității Europene nr.L 229/3
din 25 august 2001 asupra componentelor Coca Cola Partea I și Coca Cola Light
Partea I ( că se încadrează la poziția 3824) la 20 zile operează de la data
publicării, astfel că nu privește importul în cauză.
Nu se poate reține că în speță aceste
dispoziții ar retroactiva întrucât instanța nu și-a fundamentat soluția pe
această reglementare, ci pe concluziile expertizei și incidența regulilor
generale pentru interpretarea sistemului armonizat de denumire și codificare a
mărfurilor, adoptate prin Convenția internațională privind sistemul armonizat
adoptat la Bruxelles și la care România a aderat prin Legea nr.98/1996.
În consecință, recursul se privește
nefondat și în baza art.312 Cod procedură civilă urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Direcția
Regională Vamală Interjudețeană Timișoara în numele și pentru Autoritatea
Națională a Vămilor împotriva sentinței civile nr.9 din 28 ianuarie 2003 a
Curții de Apel Timișoara Secția comercială și de contencios administrativ, ca
nefondat.
Pronunțată, în ședința publică, astăzi 21
ianuarie 2004.