ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 191/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta S.C.”Coca-Cola HBC România” SRL a formulat acțiunea la data de 1 iunie 2000, înregistrată sub nr. 4541/2000 la Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin care a chemat în judecată pârâtele Direcția Generală a Vămilor București, Direcția Regională Vamală Interjudețeană Timișoara, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se anuleze Declarația Vamală Import nr. I 28362 din 17 noiembrie 1999, adresa nr. 37745 din 21 decembrie 1999 emise de Biroul Vamal Timișoara, Decizia nr. 7 din 31 ianuarie 2000 emisă de Direcția Regională Vamală Interjudețeană Timișoara și Decizia nr. 812 din 15 mai 2000 emisă de Direcția Generală a Vămilor și restituirea sumei de 675.969.514 lei ca diferențe taxe vamale încasate necuvenit de pârâte.

În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut, în esență, că organele vamale au procedat la o încadrare tarifară vamală greșită a produselor importate respectiv a articolului „amestecuri de substanțe odorifiante” la poziția 3302.10.21 în loc de 3302.10.40 și a articolului „mixtură chimică” la poziția 2106.90.92 în loc de 3824.9095. A precizat reclamanta că în concret este vorba de încadrarea tarifară a produselor Coca Cola CC partea 1, Coca-Cola Light DK 86 partea I și Coca Cola Partea a II-a, Fanta Lemon LE 28 Partea a II-a, că încadrarea acestor articole la pozițiile indicate de ea corespunde clasificărilor corecte din Uniunea Europeană, fiind astfel recunoscute cu regula 3 din Convenția Internațională privind sistemul armonizat de denumire și codificare a mărfurilor la care România a aderat prin Legea nr. 98/1996.

Reclamanta a precizat și completat acțiunea la 29 mai 2001, când a majorat suma ce o solicită a fi restituită la 675.969.514 lei în loc de 576.041.179 lei și la data de 28 noiembrie 2000 prin care a solicitat și anularea DVI nr.28362/1999. Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ prin sentința nr.222 din 26 iunie 2001 a admis în parte acțiunea și a anulat ca nelegale actele atacate cu privire la suma de 422.452.462 lei ce privesc produsele Coca Cola CC partea I și Coca Cola Light DK 86 partea I, pentru celelalte produse fiind respinsă acțiunea.

Împotriva acestei sentințe a fost declarat recurs de către reclamantă și pârâți, recursuri admise de către Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ prin decizia nr. 3104 din 22 octombrie 2002, dosar nr.3141/2001, a casat sentința nr.222/2001, constatând că în cauză era necesar a fi citat și Biroul Vamal Timișoara al cărui act de constatare s-a cerut a fi anulat, cauza fiind trimisă aceleiași instanțe pentru rejudecare. Dosarul cauzei a fost înregistrat la instanța de fond în rejudecare sub nr. 7056/CA/2002, fiind citată în dosar și unitatea care încheiase actul vamal. Prin sentința nr.11 din 28 ianuarie 2003, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ, a admis acțiunea așa cum a fost precizată, a anulat actele administrative și a obligat pârâții să restituie reclamantei suma de 675.969.514 lei și la 15.350.000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere concluziile expertizei de specialitate întocmite în cauză care a constatat că încadrarea produsului Coca Cola partea I trebuie făcută la poziția 3824.90.95 iar pentru Coca Cola partea a II-a Fanta Lemon LE 28 partea a II-a încadrarea este 3302.10.40. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Direcția Regională Vamală Interjudețeană Timișoara în numele și pentru Direcția Generală a Vămilor, în prezent Autoritatea Națională a Vămilor, solicitând a se constata nelegalitatea acesteia ca fiind dată cu aplicarea greșită a legii, motiv prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recursul este fondat și urmează a fi admis pentru considerentele ce se vor expune în cele ce urmează.

În fapt la data de 17 noiembrie 1999, reclamanta intimată a importat mai multe categorii de bunuri, formalitățile vamale fiind definitivate de Biroul Vamal Timișoara cu Declarația Vamală de Import nr.I-28.362, bunurile importate fiind mixtura chimică și amestecuri de substanțe odorifiante, bunuri pentru care a achitat taxele vamale prevăzute de Tariful Vamal de Import la data efectuării importului.

După întocmirea Declarației vamale de import, care constituie actul de bază pentru efectuarea operațiunilor de vămuire, întocmite de titularul operațiunii și apoi achitarea obligațiilor vamale conform acestei declarații și reglementărilor în vigoare, la 14 decembrie 1999 reclamanta solicită restituirea diferențelor de drepturi vamale, urmare a încadrării greșite a articolului „mixtură chimică” la poziția 2106.90.92 în loc de 3824.90.95 și a produsului, „amestecuri de substanțe odorifiante” la poziția 3302.10.21 în loc de 3302.10.40, cerere care a fost respinsă prin Decizia nr. 7 din 31 ianuarie 2000 soluția menținută și prin Decizia nr. 812/2000. Pentru încadrarea corectă a componentelor importate de reclamantă până în anul 2000, autoritatea vamală a avut în vedere poziția Comunității Europene, a Direcției Generale Taxare și Uniune Vamală cât și a Comitetului Sistemului Armonizat de la Organizația Mondială a Vămilor.

Ulterior, conform reglementărilor Comisiei Europene cu nr.1694 din 24 august 2001, publicate în Jurnalul Oficial al Comunității Europene nr.L 2293 din 25 august 2001 s-a decis că produsele utilizate ca bază pentru fabricarea băuturilor nealcoolice, compuse din 40% acid fosforic anhidru, 30% caramel cu sulfit de amoniu, 10% cafeină și restul apă se clasifică la codul tarifar 3824.90.95, dar importul ce privește cauza s-a făcut în luna noiembrie 1999, deci nu se poate susține aplicarea unor norme care nu erau în vigoare, iar pe de altă parte produsele sunt exportate din Franța cu codul tarifar 2106, astfel că nu pot fi importate în România cu alt cod tarifar.

Cât privește produsul „amestecuri substanțe odorifiante”, expertiză nu are în vedere nota 2 de la Capitolul nr.3.3 din Tariful vamal de import al României, care la data de 17 noiembrie 1999 caracteriza băutura răcoritoare Fanta Lemon LE 28, iar ea corect se clasifică la poziția tarifară 33.02, cod tarifar 3302.10.21, concluziile expertizei greșit clasificând-o în 3302.10.40, în acest cod fiind clasificate produsele care nu conțin agenții aromatici care caracterizează băutura respectivă.

În raport de aceste considerente se constată că Declarația Vamală de Import nr.I 28362 a fost întocmită în conformitate cu Normele de clasificare acceptate de Normele europene în 1999, obligatorii și pentru România, iar această declarație a corespuns și cu codul tarifar menționat în documentele de export, astfel că soluția instanței de anulare a acestui document este nelegală, după cum nelegală este și în ceea ce privește anularea actelor jurisdicționale, Reglementarea nr. 1694 din 25 august 2001, nefiind în vigoare la data DVI 28362/1999, astfel că încadrarea tarifară adoptată până la intrarea în vigoare a Reglementării nr. 1694/2001, de către autoritățile române este în concordanță cu recomandările organismelor europene și corect aplicată.

Față de aceste constatări, Curtea va admite recursul declarat de Direcția regională Vamală Interjudețeană Timișoara în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor ca fiind fondat, va casa sentința nr. 11/2003, iar în fond va respinge acțiunea reclamantei ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de Direcția Regională Vamală Interjudețeană Timișoara în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor împotriva sentinței civile nr. 11 din 28 ianuarie 2003 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și pe fond, respinge acțiunea S.C. „Coca–Cola HBC România” SRL. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 22 ianuarie 2004.