ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 191/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta

S.C.”Coca-Cola HBC România” SRL a formulat acțiunea la data de 1 iunie 2000,

înregistrată sub nr. 4541/2000 la Curtea de Apel Timișoara, secția comercială

și de contencios administrativ, prin care a chemat în judecată pârâtele

Direcția Generală a Vămilor București, Direcția Regională Vamală Interjudețeană

Timișoara, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se anuleze

Declarația Vamală Import nr. I 28362 din 17 noiembrie 1999, adresa nr. 37745

din 21 decembrie 1999 emise de Biroul Vamal Timișoara, Decizia nr. 7 din 31

ianuarie 2000 emisă de Direcția Regională Vamală Interjudețeană Timișoara și

Decizia nr. 812 din 15 mai 2000 emisă de Direcția Generală a Vămilor și

restituirea sumei de 675.969.514 lei ca diferențe taxe vamale încasate necuvenit

de pârâte.

În

motivarea acțiunii, reclamanta a susținut, în esență, că organele vamale au

procedat la o încadrare tarifară vamală greșită a produselor importate

respectiv a articolului „amestecuri de substanțe odorifiante” la poziția

3302.10.21 în loc de 3302.10.40 și a articolului „mixtură chimică” la poziția

2106.90.92 în loc de 3824.9095.

A

precizat reclamanta că în concret este vorba de încadrarea tarifară a

produselor Coca Cola CC partea 1, Coca-Cola Light DK 86 partea I și Coca Cola

Partea a II-a, Fanta Lemon LE 28 Partea a II-a, că încadrarea acestor articole

la pozițiile indicate de ea corespunde clasificărilor corecte din  Uniunea

Europeană, fiind astfel  recunoscute cu regula 3 din Convenția Internațională

privind sistemul  armonizat de denumire și codificare a mărfurilor la care

România a aderat prin Legea nr. 98/1996.

Reclamanta

a precizat și completat acțiunea la 29 mai 2001, când a majorat suma ce o

solicită a fi restituită la 675.969.514 lei în loc de 576.041.179 lei și la

data de 28 noiembrie 2000 prin care a solicitat și anularea DVI nr.28362/1999.

Curtea

de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ prin

sentința nr.222 din 26 iunie 2001 a admis în parte acțiunea și a anulat ca

nelegale actele atacate cu privire la suma de 422.452.462 lei ce privesc

produsele Coca Cola CC partea I și Coca Cola Light DK 86 partea I, pentru

celelalte produse fiind respinsă acțiunea.

Împotriva

acestei sentințe a fost declarat recurs de către reclamantă și pârâți,

recursuri admise de către Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios

administrativ prin decizia nr. 3104 din 22 octombrie 2002, dosar nr.3141/2001,

a casat sentința nr.222/2001, constatând că în cauză era necesar a fi citat și

Biroul Vamal Timișoara al cărui act de  constatare s-a cerut a fi anulat, cauza

fiind trimisă aceleiași instanțe pentru rejudecare.

Dosarul

cauzei a fost înregistrat la instanța de fond în rejudecare sub nr. 7056/CA/2002,

fiind citată în dosar și unitatea care încheiase actul vamal.

Prin

sentința nr.11 din 28 ianuarie 2003, Curtea de Apel Timișoara, secția

contencios administrativ, a admis acțiunea așa cum a fost precizată, a anulat

actele administrative și a obligat pârâții să restituie reclamantei suma de

675.969.514 lei și la 15.350.000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru

a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere concluziile

expertizei de specialitate întocmite în cauză care a constatat că încadrarea

produsului Coca Cola partea I  trebuie făcută la poziția 3824.90.95 iar pentru

Coca Cola partea a II-a Fanta Lemon LE 28 partea a II-a încadrarea este

3302.10.40.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs Direcția Regională Vamală Interjudețeană

Timișoara în numele și pentru Direcția Generală a Vămilor, în prezent

Autoritatea Națională a Vămilor, solicitând a se constata nelegalitatea

acesteia ca fiind dată cu aplicarea greșită a legii, motiv prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

Recursul

este fondat și urmează a fi admis pentru considerentele ce se vor expune în

cele ce urmează.

În fapt

la data de 17 noiembrie 1999, reclamanta intimată a importat mai multe

categorii de bunuri, formalitățile vamale fiind definitivate de Biroul Vamal

Timișoara cu Declarația Vamală de Import nr.I-28.362, bunurile importate fiind

mixtura chimică și amestecuri de substanțe odorifiante, bunuri pentru care a

achitat taxele vamale prevăzute de Tariful Vamal de Import la data efectuării

importului.

După întocmirea

Declarației vamale de import,  care constituie actul de bază  pentru efectuarea

operațiunilor de vămuire, întocmite de titularul operațiunii și apoi achitarea

obligațiilor vamale conform acestei declarații și reglementărilor în vigoare,

la 14 decembrie 1999 reclamanta solicită restituirea diferențelor de  drepturi

vamale, urmare a încadrării  greșite a articolului „mixtură chimică” la poziția

2106.90.92 în loc de 3824.90.95 și a produsului, „amestecuri de substanțe

odorifiante” la poziția 3302.10.21 în loc de 3302.10.40, cerere care a fost

respinsă prin Decizia nr. 7 din 31 ianuarie 2000 soluția menținută și prin

Decizia nr. 812/2000.

Pentru

încadrarea corectă a componentelor importate de reclamantă până în anul 2000,

autoritatea vamală a avut în vedere poziția Comunității Europene, a Direcției

Generale Taxare și Uniune Vamală cât și a Comitetului Sistemului Armonizat de

la Organizația Mondială a Vămilor.

Ulterior,

conform reglementărilor Comisiei Europene cu nr.1694 din 24 august 2001,

publicate în Jurnalul Oficial al Comunității Europene nr.L 2293 din 25 august

2001 s-a decis că produsele utilizate ca bază pentru fabricarea băuturilor

nealcoolice, compuse din 40% acid fosforic anhidru, 30% caramel cu sulfit de

amoniu, 10% cafeină și restul apă se clasifică la codul tarifar 3824.90.95, dar

importul ce privește cauza s-a făcut în luna noiembrie 1999, deci nu se poate

susține aplicarea unor norme care nu erau în vigoare, iar pe de altă parte

produsele sunt exportate din Franța cu codul tarifar 2106, astfel că nu pot fi

importate în România cu alt cod tarifar.

Cât

privește produsul „amestecuri substanțe odorifiante”, expertiză nu are în

vedere nota 2 de la Capitolul nr.3.3 din Tariful vamal de import al României,

care la data de 17 noiembrie 1999 caracteriza băutura răcoritoare Fanta Lemon

LE 28, iar ea corect se clasifică la poziția tarifară 33.02, cod tarifar

3302.10.21, concluziile expertizei greșit clasificând-o în 3302.10.40, în acest

cod fiind clasificate produsele care nu conțin agenții aromatici care

caracterizează băutura respectivă.

În

raport de aceste considerente se constată că Declarația Vamală de Import nr.I

28362 a fost întocmită în conformitate cu Normele de clasificare acceptate de

Normele europene în 1999, obligatorii și pentru România, iar această declarație

a corespuns și cu codul tarifar menționat în documentele de export, astfel că

soluția instanței de anulare a acestui document este nelegală, după cum

nelegală este și în ceea ce privește anularea actelor jurisdicționale, Reglementarea

nr. 1694 din 25 august 2001, nefiind în vigoare la data DVI 28362/1999, astfel

că încadrarea tarifară adoptată până la intrarea în vigoare a Reglementării nr.

1694/2001, de către autoritățile române este în concordanță cu recomandările

organismelor europene și corect aplicată.

Față de

aceste constatări, Curtea va admite recursul declarat de Direcția regională

Vamală Interjudețeană Timișoara în numele și pentru Autoritatea Națională a

Vămilor ca fiind fondat, va casa sentința nr. 11/2003, iar în fond va respinge

acțiunea reclamantei ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de Direcția  Regională Vamală Interjudețeană Timișoara în

numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor împotriva sentinței civile nr.

11 din 28 ianuarie  2003 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de

contencios administrativ.

Casează

sentința atacată și pe fond, respinge acțiunea S.C. „Coca–Cola HBC România” SRL.

Pronunțată,

în ședința publică, astăzi 22 ianuarie 2004.