ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 185/2004

Asupra

recursurilor de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

S.C.”Compania

de Îmbuteliere Coca-Cola” Timiș SA a solicitat, în contradictoriu cu Direcția

Regională Vamală Interjudețeană Timișoara și Direcția Generală a Vămilor,

anularea  declarației vamale de impunere nr.12949 din 14 aprilie 2000 și

respectiv nr.37561 din 13 septembrie 2000, a adreselor nr.13661 din 17 mai 2000

și nr.3349 din 17 octombrie 2000 emise de Biroul Vamal Timișoara, a deciziei

nr.72 din 19 iunie 2000 și nr.156 din 29 noiembrie 2000 emise de prima pârâtă

și a deciziilor nr.129 și nr.127 din 2 februarie 2001 emise de cea de a doua

pârâtă, cu privire la obligarea sa de a plăti taxe vamale și TVA în sumă de

613.011.976 lei și să fie obligate pârâtele la restituirea sumei, cu cheltuieli

de judecată.

În

motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că datoria vamală provine din

încadrarea greșită a articolului „amestecuri de substanțe odorifiante” la

poziția 3302.10.21 în loc de 3302.10.40, precum și a articolului „mixtură

chimică” la poziția 2106.90.92 în loc de 3824.90.95

Curtea

de Apel Timișoara, secția contencios administrativ, prin sentința civilă nr.355

din 2 octombrie 2001, a admis în parte acțiunea precizată a reclamantei; a

anulat declarațiile vamale de import nr.13661 din 17 mai 2000, nr.37561 din 13

septembrie 2000, adresele nr.13661 din 17 mai 2000, nr. 3349 din 17 octombrie

2000 emise de Biroul Vamal Timiș, deciziile nr.72 din 19 iunie 2000 și nr.156

din 29 noiembrie 2000 emise de pârâta I și deciziile nr.129 din 2 februarie

2001 și nr.127 din 2 februarie 2001 emise de pârâta II, cu privire la obligarea

reclamantei de a plăti drepturi vamale 298.139.997 lei; a obligat pârâtele să-i

restituie reclamantei suma de 298.139.997 lei.

S-a

reținut, pe baza expertizei și a suplimentului de expertiza tehnică, că pentru

produsele Coca-Cola CC partea I și Coca-Cola Light DK 86 partea I, funcție de

compoziția chimică, încadrarea corectă este poziția tarifară 3824.90.95

potrivit regulii 3 din cadrul Regulilor generale cuprinse în Legea nr.98/1996.

Privitor

la produsele Coc-Cola CC partea 2, Cappy-Grapefruit GF 13800 partea 2, Cappy –Nectar-Orange

C.OR.305 partea 2, Cappy-Tempo-Grapefruit C-GF.20.201 partea 2 și Cappy -Multifruct

C.FP 5500 partea 2, instanța a reținut că această încadrare nu este argumentată

prin reguli generale de încadrare prevăzute de Legea nr.98/1996, ci doar prin

considerații de ordinul compoziției chimice a produselor, motiv pentru care a

luat în considerare doar în parte concluziile expertizei, admițând în parte

acțiunea, pentru suma de 298.139.997 lei, aferentă importului produselor Coca

Cola partea I și Coca Cola Light DK 86 partea I.

Împotriva

sentinței au declarat recurs Direcția Regională Vamală Interjudețeană Timișoara

în nume propriu și pentru Direcția Generală a Vămilor, precum și reclamanta

S.C.”Compania de Îmbuteliat Coca-Cola” Timiș SA.

Recurenta

Direcția Generală a Vămilor prin Direcția Regională Vamală Interjudețeană

Timiș, susține, în esență: că prin contestația formulată reclamanta își

contestă propriile poziții tarifare; că produsele exportate din Franța au fost

importate în România, având codul tarifar 21.06, astfel că nu se poate accepta

ca același produs să fie importat în România cu un alt cod tarifar; că, la 14

martie 2001 s-a transmis Direcției Generale a Vămilor București  punctul de

vedere al  DGTAXUD (Direcția Generală Taxare și Uniune Vamală), prin care se

arată că produsul Coca Cola partea I se încadrează la poziția 38.24, contrar

pozițiilor exprimate anterior acestei date, adică începând cu anul 1999; că la

capitolul 38 nu se încadrează: amestecurile de produse chimice cu substanțe

alimentare sau cu alte substanțe cu valoare nutritivă, de tipul celor utilizate

la prepararea alimentelor pentru consumul uman, astfel că acest amestec se

încadrează la poziția 21.06.

La

rândul său, reclamanta susține, în esență, că încadrarea corectă a produselor

Coca-Cola Partea 2, Cappy Tempo Orange C.OR. 309 Partea 2, Cappy Nectar

Grapefruit GF -138 partea 2, Cappy Nectar Grapefruit C.GF 20 partea 2 și Cappy

Multifruct C.FP 55-partea 2, este la poziția 3302.10.40; totodată, că țara

noastră a aderat prin Legea nr.98/1996 la  Convenția Internațională privind

sistemul armonizat de denumire și codificarea mărfurilor, care prevede că

produsele alimentare sunt cuprinse în secțiunea a IV-a, iar produsele

industriale chimice  sau ale industriilor conexe la secțiunea a VI-a, astfel

că  determinarea corectă a încadrărilor tarifare în litigiu necesită definirea

noțiunilor de aditivi alimentari și substanțe odorifiante.

Examinând

hotărârea recurată, în raport de criticile formulate și de probele administrate

în cauză, se constată următoarele:

Prin

cererile înregistrate la Biroul Vamal  Timișoara sub nr.33449 din 12 octombrie

2000, nr.33450 din 12 octombrie 2000 și nr.13661 din 9 mai 2000, reclamanta

S.C.”Compania de Îmbuteliat Coca Cola” Timiș SA a solicitat restituirea

diferenței de taxe vamale aferentă declarației vamale nr.38486 din 18

septembrie 2000, în sumă de 26.121.402 lei, a declarației vamale nr.37561 din

13 septembrie 2000, în sumă de 59.782.956 lei și a declarației vamale nr.12949

din 14 aprilie 2000, în sumă de 531.278.483 lei care provine din încadrarea

greșită a  articolului „Amestecuri de substanțe odorifiante” la poziția

3302.10.21 în loc de 3302.10.40, precum și a articolului „Mixtură chimică” la

poziția 2106.90.92 în loc de 3824.90.95, arătând că a fost obligată să

completeze declarațiile vamale cu încadrările tarifare mai sus menționate, pe

care le consideră eronate ca urmare a adresei nr.1688 din 8 iunie 1999 emisă de

Direcția Generale a Vămilor.

Biroul

Vamal Timișoara, Direcția Regională Vamală Timișoara și Direcția Generală a

Vămilor au respins cererile  reclamantei, motivând că bunurile importate cu DVI

nr.38486 din 18 septembrie 2000, nr.37561 din 13 septembrie 2000 și nr.12949

din 14 aprilie 2000 au fost declarate eronat, iar drepturile vamale au fost

diminuate.

Soluția

adoptată, prin actele administrative contestate, este legală întrucât poziția

tarifară din declarațiile vamale este corectă, impunerile fiind stabilite în

anul 2000 când s-a avut în vedere poziția Comunității Europene.

Pentru

încadrarea corectă a componentelor importate de Compania de Îmbuteliat Coca -Cola

SA Timiș,  autoritatea vamală s-a adresat atât Direcției Generale Taxare și

Uniune Vamală (DGTXUD), cât și Comitetului  Sistemului Armonizat de la

Organizația Mondială a Vămilor, solicitând un punct de vedere oficial, iar la

15 decembrie 1999 DGTAXUD a comunicat opinia  asupra încadrării tarifare a

componentelor Coca-Cola, confirmând opinia Direcției Generale a Vămilor.

Dar,

ulterior, potrivit Reglementării Comisiei Europene nr.1694 din 24 august 2001,

publicată în Jurnalul Oficial al Comunității Europene nr.L 2293 din 25 august

2001, s-a decis că produsele utilizate ca bază pentru fabricarea băuturilor

nealcoolice, compuse din 40% acid fosforic anhidru, 30% caramel în sulfit de

amoniu , 10% cofeină și restul apă, se clasifică la codul 3824.90.95.

Potrivit

art.3 din Reglementarea Comisiei Europene nr.1694 din 24 august 2001,

dispozițiile acesteia intră în vigoare în termen de 20 de zile de la publicarea

în Jurnalul Oficial al Comunității Europene.

Or,

declarațiile vamale a căror anulare s-a solicitat de către reclamantă au fost

depuse și înregistrate la Biroul Vamal Timișoara, cu mult timp înainte de

emiterea unei decizii de către Comisia Europeană, cu privire la încadrarea

tarifară a  produselor Coca-Cola CC Partea I și Coca Cola Light DK 86 Partea I,

astfel că Reglementarea Comisiei Europene nr.1694 din 14 august 2001 nu este

aplicabilă în cauză.

Referitor

la produsul Amestecuri de substanțe odorifiante, încadrarea tarifară corectă

este cea prevăzută la poziția tarifară  nr.3302.10.21 și nr.3302.10.40, conform

Regulilor generale nr.1 și 6 de interpretare a sistemului armonizat și notei

nr.2 de la Capitolul 33 din Tariful vamal de import al României, așa cum a

reținut și prima instanță.

Față de

cele menționate, recursul declarat de Direcția Regională Vamală Interjudețeană

Timișoara în numele și pentru Direcția Generală a Vămilor urmează să fie admis,

casată sentința și pe fond respinsă acțiunea reclamantei, iar recursul acesteia

să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite

recursul declarat de Direcția Regională Vamală Interjudețeană Timișoara în

numele și pentru Direcția Generală a Vămilor împotriva sentinței civile nr.355

din 2 octombrie 21001 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și contencios

administrativ.

Casează

sentința atacată și pe fond, respinge acțiunea S.C.”Coca Cola H.B.C. România” SRL

București.

Respinge

ca nefondat recursul declarat de S.C.”Coca-Cola H.B.C. România „SRL București.

Pronunțată,

în ședința publică, astăzi  22 ianuarie 2004 .