ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 723/2007

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 214 din 28

iunie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și contencios

administrativ a fost admisă în parte acțiunea formulată și precizată de

reclamanta SC C.C.T. SA Timișoara în contradictoriu cu pârâții: D.R.V.I.T.,

D.G.V. și M.F.P., dispunându-se anularea ca nelegale a actelor constatatoare,

respingându-se în rest acțiunea, în baza următoarelor considerente:

Prin acțiunea înregistrată

la 30 ianuarie 2001 în dosarul nr. 965/2001, precizată ulterior, reclamanta SC

C.C.T. SA Timișoara a chemat în judecată pe pârâții D.R.V.I.T., D.G.V. și

M.F.P., solicitând anularea ca nelegale a actelor constatatoare nr. 228-231 din

16 ianuarie 2001, nr. 233-240 din 16 ianuarie 2001, nr. 245-246 ambele din 16

ianuarie 2001, toate emise de pârâtele 1 și 2, decizia nr. 1462 din 27

septembrie 2001 emisă de pârâtul 3 cu privire la obligarea reclamantei la plata

sumei de 6.914.792.386 lei cu titlul de drepturi de import.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că, datoria vamală provine din încadrarea greșită a

articolului „amestecuri de substanțe odoriferante” la poziția tarifară

3302.1021 în loc de 3302.1040, precum și a articolului „mixtură chimică” la

poziția 2106.9092 în loc de 3824.9095. Reclamanta a susținut că a completat declarația

vamală cu încadrarea tarifară precizată de pârâtă, pe care însă o consideră

eronată, urmare adresei nr. 16.888 din 8 iunie 1999 emisă de pârâta D.G.V.,

reclamanta precizând că, încadrarea tarifară corectă a produselor, iar

încadrarea tarifară corectă a produselor C.C. partea I este la poziția

3824.9095.

Privitor la încadrarea

componentelor C.C. partea I la poziția tarifară 3824.9095 s-a arătat că,

aceasta corespunde clasificărilor corecte din cadrul Uniunii Europene și de

asemenea regulii nr. 3 din cadrul Regulilor generale cuprinse în Convenția

Internațională privind sistemul armonizat de denumire și codificare a

mărfurilor, la care România a aderat prin Legea nr. 98/1996.

Expertiza tehnică în

domeniul chimiei efectuată în cauză a concluzionat că articolul „amestecuri de

substanțe odoriferante” se încadrează la poziția tarifară 3302.1040, iar

mixtura chimică la poziția 3824.9095.

Privitor la celelalte

produse importate ce fac obiectul cauzei, expertul a stabilit că aceasta se

încadrează la poziția tarifară 3302.1040, încadrarea fiind motivată de expert

prin considerații ținând de compoziția chimică a produsului.

Instanța de fond a reținut

că, pentru produsele C.C. partea I, funcție de compoziția chimică, încadrarea

corectă este poziția tarifară 3824.9095, potrivit regulii 3 din Regulile

generale pentru interpretarea sistemului armonizat de denumire și codificare a

mărfurilor cuprinse în Legea nr. 98/1996, conform căreia atunci când mărfurile

ar putea fi încadrate din prima, la a II-a sau mai multe poziții, prin

aplicarea regulii 2b sau în orice alt caz, încadrarea se face după cum urmează:

3a – poziția cea mai specifică are prioritate față de pozițiile cu un domeniu

de aplicare mai general, iar produsul C.C.L. partea I se încadrează la aceeași

poziție tarifară 3824.9095, potrivit regulii 3 din Regulile generale cuprinse

în Legea nr. 98/1996.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal prin decizia nr. 3734

din 14 iunie 2005 a admis recursurile declarate de SC C.C.H.B.C. SRL București,

de M.F.P., de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, de D.G.F.P.J.T.,

de A.N.V. – D.R.V.I.T., împotriva sentinței civile nr. 214/2006 a Curții de

Apel Timișoara, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare

aceleiași instanțe, motivând că, sentința recurată a fost pronunțată cu

nerespectarea principiului contradictorialității, prin necitarea la proces a

organului emitent al actelor constatatoare atacate, respectiv B.V.T.

Rejudecând în fond după

casare, Curtea de Apel Timișoara a reținut că prima soluționare a cauzei în

fond cu privire la codul tarifar pentru partea I a produsului C.C. și C.C.L.

este corespunzătoare reglementărilor din Legea nr. 98/1996 prin care România a

aderat la Convenția Internațională privind sistemul armonizat de denumire și

codificare a mărfurilor, încheiată la Bruxelles la 14 iunie 1983, în același sens exprimându-se și autoritățile vamale pârâte prin adresele din 10

septembrie 2001 și din 31 octombrie 2001 (dosar fond).

Pentru încadrarea produselor

ce intră în partea a II-a a componentelor în discuție „amestecuri de substanțe

odoriferante”, care au constituit și obiectul expertizei tehnice - judiciare

s-a reținut că, aceste substanțe fiind utilizate în industria alimentară, codul

tarifar aferent este 3302.1040 pentru că, aceste componente nu conțin toți

agenții aromatici care caracterizează băutura finală și necesită utilizarea

părții 1 de concentrat, potrivit expertizei de specialitate.

Curtea de Apel Timișoara, secția

comercială și contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 46 din 7

februarie 2006 a admis acțiunea formulată de reclamanta SC C.C.H.B.C. SRL

împotriva pârâților M.F.P., A.N.A.F., A.N.V., D.R.V.I.T., B.V.T. A dispus

anularea actelor constatatoare emise de pârâtul B.V.T. și deciziei nr. 1462 din

27 septembrie 2001 dată de M.F.P. privind drepturile vamale stabilite și

menținute prin aceste acte, exonerând reclamanta de plata sumei de

6.914.792.386 lei, corespunzătoare drepturilor vamale calculate în baza actelor

menționate.

Și această hotărâre a fost

atacată cu recursuri formulate de pârâtele: D.R.V.I.T. în numele și pentru A.N.V.

și de D.G.F.P.J.T. în numele M.F.P. – A.N.A.F.

În ambele recursuri,

motivate similar, pârâtele critică hotărârea atacată pentru nelegalitate,

susținând în esență că, în exclusivitate, convingerea instanței de fond s-a

transformat în baza raportului de expertiză și a suplimentului de expertiză

întocmite în cauză, că produsele în litigiu au fost importate de reclamantă din

Franța, având codul tarifar 21.06, iar reglementările nr. 1694 din 24 august

2001 ale Comisiei Europene nu se pot aplica retroactiv. Se susține de asemenea

că, adresa prin care autoritatea vamală și-a exprimat poziția față de noua

încadrare tarifară în spațiul european nu reprezintă o manifestare expresă de

renunțare la încadrarea susținută de autoritatea vamală.

Examinând sentința atacată

în raport cu criticile formulate, probele administrate în cauză, precum și

dispozițiile legale incidente pricinii se constată că recursurile sunt

nefondate.

În conformitate cu

prevederile Directivei nr. 89/107/EEC din decembrie 1988 și cele ale Directivei

din 21 noiembrie 1988 privind armonizarea legilor între Statele Uniunii în

privința aditivilor alimentari autorizați a fi folosiți în alimente pentru

consum uman, aditivii alimentari sunt „orice substanță care nu este consemnată

în mod normal ca aliment sau direct și nu este utilizată în mod normal ca ingredient

caracteristic al alimentelor.

Substanțele odoriferante,

respectiv agenții aromatici se definesc ca o entitate chimică singulară sau un

amestec de substanțe naturale ori sintetice care conferă gust, miros și savoare

unui aliment sau produs, fără a-i conferi valoare nutritivă.

Regulile generale pentru

interpretarea sistemului armonizat dispun în regula nr. 3 că atunci când

mărfurile ar putea fi încadrate la două sau mai multe poziții, prin aplicarea

regulii 2b/ sau orice alt caz, încadrarea se face la poziția cea mai specifică,

care are prioritate față de pozițiile cu un domeniu de aplicare mai general.

Produsele amestecate, articolele compuse din materii diferite sau constituite

prin asamblarea unor articole diferite și mărfurile prezentate în seturi

condiționate pentru vânzarea cu amănuntul a căror încadrare nu poate fi

efectuată prin aplicarea regulii 3a/sunt încadrate după materia/sau articolul

care le conferă caracterul esențial, atunci când este posibilă efectuarea

acestei determinări (pct. 3b).

Se reține că în speță,

caracterul esențial este cel din poziția tarifară 330210 pentru amestecul de

substanțe chimice odoriferante, care fiind utilizate în industria alimentară au

codul tarifar 3302.1040, întrucât aceste componente nu conțin toți agenții aromatici

care caracterizează băutura finală și care necesită utilizarea părții 1 de

concentrat, așa cum s-a consemnat și în Raportul de expertiză întocmit în

cauză.

Se reține de asemenea că și

încadrarea tarifară a produsului C.C. partea 1 și C.C.L. Partea 1 a fost stabilită de instanța de fond corespunzător reglementărilor din Legea nr. 98/1996, prin care

România a aderat la Convenția Internațională privind sistemul armonizat de

denumire și codificare a mărfurilor, încheiată la Bruxelles la 14 iunie 1983.

Prin Expertiza efectuată în

cauză s-au determinat elementele componente și dintre acestea, acelea care

conferă caracterul esențial al mixturilor chimice importate de reclamanta

intimată, pentru corecta lor încadrare tarifară, concluziile expertului fiind neechivoce

în a determina faptul că părțile de concentrat în litigiu și substanțele

chimice care le compun nu sunt alimente, nu pot fi consumate ca atare și nu au

valoare nutritivă. Fiind produse ale industriei chimice, dozarea lor în

fabricarea băuturii răcoritoare este strict stabilită, pentru a nu deveni

dăunătoare organismului uman.

Argumentarea încadrării

tarifare din Raportul de expertiză este conformă cu reglementările Comisiei

Europene nr. 1694 publicate în Jurnalul Oficial al Comunității Europene nr. L

229/32 din 25 august 2001 care stabilesc că, produsele utilizate ca bază pentru

fabricarea băuturilor nealcoolice compuse din 40 % acid fosforic anhidru, 30 %

sulfit de amoniu, 10 % cofeină și restul apă se clasifică la codul tarifar

3824.9095.

Aceste reglementări nu se

aplică doar situațiilor ivite ulterior publicării lor în Jurnalul Oficial al

Comunității Europene, ci oricărei situații juridice, aplicabilitatea lor, fiind

condiționată de aderarea sau nu a autorității vamale la ele.

Întrucât compoziția chimică

a produsului C.C. partea 1 a rămas identică, încadrarea tarifară a produsului

se efectuează conform naturii sale chimice și reglementărilor Comisiei

Europene, pe care pârâta D.G.V. și le-a însușit așa cum rezultă din adresele

din 10 septembrie 2001 și din 31 octombrie 2001. Prin aceste adrese, recurenta

D.G.V. a dispus direcțiilor regionale vamale interjudețene, anularea actelor

constatatoare prin care s-au stabilit clasificări tarifare ale componentelor C.C.

partea 1 și C.C.L. partea 1 la alte coduri tarifare decât 3824.9095,

reținându-se contrar susținerii recurentelor, manifestarea expresă de voință a

pârâtei A.N.V., în conformitate cu reglementările Comisiei Europene nr. L/229/2001,

ca toate direcțiile generale vamale subordonate să aducă la îndeplinirea

dispoziția dată.

Având în vedere

considerentele de mai sus se vor respinge recursurile ca nefondate, în temeiul

art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

Se va respinge și cererea

formulată de intimata –reclamantă SC C.C.H.B.C. SRL București, atât în concluziile

scrise, cât și cu prilejul judecării recursului, pentru obligarea recurenților

la plata cheltuielilor de judecată, ca nedovedită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de D.R.V.I.T. în numele și pentru A.N.V. și de D.G.F.P.J.T. în numele

M.F.P. – A.N.A.F., împotriva sentinței civile nr. 46 din 7 februarie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și contencios administrativ, ca nefondate.

Respinge cererea de

cheltuieli de judecată formulată de intimata – reclamantă SC C.C.H.B.C. SRL.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 februarie 2007.