ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3034/2009

Prin sentința nr. 247 din 27 februarie 2008

pronunțată de Tribunalul Prahova s-au respins excepțiile lipsei

de interes, a inadmisibilității și a lipsei procesuale active a

reclamantei, invocate de pârâtă și s-a admis acțiunea

formulată de reclamanta SC C.S. SRL Ploiești împotriva pârâtei A.T.

SA București, care a fost obligată să-i restituie recurentei

fila C.E.C. emisă la 22 noiembrie 2004, cu cheltuieli de judecată

parțiale reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru

judiciar, fiind respinsă cererea cu privire la plata onorariului

avocațial.

În motivarea sentinței

prima instanță reține că este întemeiată acțiunea

prin care reclamanta, în calitate de prestator de servicii, solicită de la

pârâtă, ca beneficiară, restituirea filei C.E.C. remisă acesteia

din urmă în scopul garantării acordării avansului de 50% de

către beneficiar, avans scadent prin plățile ulterioare.

Pârâta a recunoscut la

interogator faptul că reclamanta a executat lucrări în valoare mult

mai mare decât valoarea avansului, așa încât, fila C.E.C. reprezentând un

instrument de plată emis pentru garantarea avansului și începerea

lucrărilor, trebuia restituită deoarece reclamanta și-a

îndeplinit aceste obligați.

Apelul declarat de

pârâtă împotriva sentinței a fost respins în baza deciziei nr. 180

din 1 octombrie 2008 a Curții de Apel Ploiești, care a reținut,

în esență, faptul că fila C.E.C. se impune a fi restituită

reclamantei, deoarece această filă era menită să garanteze

plata avansului pentru lucrările ce urmau a fi efectuate de către

reclamantă, ori, aceasta a executat lucrări de o valoare

superioară celei cuprinsă în fila C.E.C.

Cu privire la

excepțiile invocate, Curtea a reținut că reclamanta are

interesul promovării unei asemenea acțiuni având ca obiect

obligația de „a face” întemeiată pe art. 1073 C. civ.,

admisibilă în baza acestui temei de drept, iar autoritatea de lucru judecat

nu se regăsește, între cele două cauze invocate, una

soluționată prin sentința nr. 9697 din 6 decembrie 2006, iar

alta prin sentința nr. 708 din 16 mai 2007 lipsind tripla identitate,

prima având ca obiect contestația la executare împotriva titlului executoriu

fila C.E.C., iar a doua, având ca obiect ordonanța

președințială pentru suspendarea efectelor filei C.E.C.,

promovată de SC C.S. SRL

Împotriva acestei decizii

pârâta a declarat recurs.

Criticile vizează

greșita soluționare a excepției autorității de lucru

judecat prevăzut de art. 1201 C. civ., respingerea eronată a

excepției inadmisibilității acțiunii față de

prevederea legii speciale ce reglementează inclusiv C.E.C.-ul ca

instrument de plată, greșita întemeiere a instanțelor de fond pe

soluțiile și concluziile unei expertize în construcții drumuri

și poduri extrajudiciară, cu ignorarea art. 201 C. proc. civ. privind

administrarea probei cu expertiza.

Recurenta mai invocă

faptul că ambele instanțe au interpretat greșit răspunsul

la interogator al pârâtei, prin înlăturarea din context a mențiunii

că lucrările au fost executate necorespunzător, pârâta fiind

nevoită să aloce alte resurse financiare în vederea efectuării

reparațiilor care se impuneau la acel obiectiv, așa încât acestea

să poată fi recunoscute de beneficiarul final, Consiliul local Vadu

Moldovei.

De asemenea, se susține

adăugarea la „legea părților” realizată de

instanță, care a interpretat greșit dispozițiile art. 44

din contract, reținând că avansul a fost acordat în vederea începerii

lucrărilor.

În acest sens, recurenta

invocă încălcarea art. 977 și art. 970 alin. (2) C. civ. în

legătură cu interpretarea contractului și susține că

începerea lucrărilor, stabilită contractual la 5 zile de la semnarea

contractului este independentă și necondiționată de

acordarea, la 24 aprilie 2004 a avansului de 50% din valoarea totală a

lucrărilor contractate.

În opinia recurentei, scopul

plății avansului de 50% îl constituie garantarea unei datorii

viitoare, contrar celor reținute în apel.

Prin întâmpinarea

înregistrată la 20 februarie 2009, intimata SC C.S. SRL Ploiești a

solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată,

susținând că atât decizia pronunțată în apel, cât și

sentința primei instanțe sunt temeinice și legale.

Analizând recursul prin

prisma motivelor invocate urmează a se reține că sunt nefondate

criticile recurentei, din următoarele considerente:

Între părți s-a

încheiat contractul de prestări servicii din 9 aprilie 2004, având ca

obiect executarea de către reclamantă, în perioada 14 aprilie 2004 –

15 septembrie 2004, a lucrărilor de modernizare la drumurile comunale din

comuna Vadu Moldovei, județul Suceava, contract în valoare de 3.261.235

lei.

Obiectul prezentului litigiu

îl constituie fila C.E.C. emisă de reclamantă, care se solicită

a-i fi restituită pe considerentul că scopul garantării

acordării avansului în sumă de 163.061,7 lei achitat de pârâtă,

a fost atins prin aceea că, în fapt, reclamanta a efectuat lucrări în

temeiul contractului mult peste suma cuprinsă în fila C.E.C.

Pârâta s-a opus

acțiunii, susținând că fila C.E.C. era menită să

garanteze avansul achitat de A.T. SA, avans care nu a mai fost niciodată

dedus din plățile ulterioare, întrucât reclamanta nu a efectuat

lucrările la care s-a obligat contractual, acesta fiind și motivul

pentru care pârâta a procedat la rezilierea contractului și continuarea

lucrărilor cu un alt executant.

Prima critică

vizează, în conformitate cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ., încălcarea

art. 1201 C. civ. prin respingerea excepției autorității de

lucru judecat, recurenta susținând că în legătură cu

hotărârile invocate se verifică existența triplei

identități, în realitate, reclamanta urmărind același scop,

respectiv suspendarea efectelor unui instrument de plată.

Înalta Curte va reține

că, în mod legal instanța de apel a respins această

excepție, ca neîntrunind condițiile prevăzute de art. 1201 C.

civ.

Astfel, sentința nr. 9697

din 6 decembrie 2006 a Judecătoriei Ploiești, rămasă

irevocabilă prin decizia nr. 514 din 26 aprilie 2007 pronunțată

de Tribunalul Prahova a avut ca obiect contestație la executare împotriva

titlului executoriu fila C.E.C., pe când sentința nr. 708 din 16 mai 2007

pronunțată de Tribunalul Prahova, rămasă irevocabilă

prin decizia nr. 723 din 28 iunie 2007 a Curții de Apel Ploiești a

avut ca obiect acțiunea formulată de reclamanta SC C.S. SRL împotriva

aceleiași pârâte, solicitând pe calea ordonanței

președințiale suspendarea efectelor filei C.E.C.

Așadar, cauza,

fundamentul pretențiilor afirmate de reclamantă în aceste litigii

este diferit.

A doua critică, având

același temei de drept, art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizează modul

de soluționare a excepției inadmisibilității acțiunii

întemeiate pe art. 1073 C. civ., în condițiile existenței unor

reglementări juridice cu caracter special în privința instrumentelor

de plată, respectiv Legea nr. 59/1934.

Se observă că

acțiunea are ca obiect restituirea filei C.E.C. emisă ca și

garanție, pe motivul îndeplinirii obligației garantate, potrivit art.

1073 și urm. C. civ., în timp ce Legea asupra cecului reglementează

cu privire la raporturile juridice născute în legătură cu

calitatea de titlu executoriu a acestui instrument de plată și

tipurile de acțiuni la îndemâna creditorilor sau a celor care se află

în posesia titlurilor, în vederea executării silite pentru recuperarea

sumelor de bani ce le cuprind.

Din acest punct de vedere,

cele 2 tipuri de acțiuni, reglementate pe dreptul comun ori prin lege

specială nu se exclud și nici nu sunt incompatibile, ele

urmărind finalități deosebite.

Mai mult, în acțiunea

bazată pe dreptul comun fila C.E.C. joacă rolul de garanție, iar

nu de instrument de plată, cum C.E.C.-ul este reglementat prin legea

specială.

Critica vizând aplicarea

eronată a art. 201 și urm. C. proc. civ. cu privire la administrarea

probei judiciare a fost greșit încadrată la art. 304 pct. 5 C. proc.

civ. care se referă la încălcarea formelor de procedură

prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2),

prin hotărârea dată.

În fapt, recurenta

critică împrejurarea că ambele instanțe și-au bazat

soluția pe o expertiză extrajudiciară, care nu a fost

administrată.

Aceste aprecieri referitoare

la ce probe trebuiau sau nu administrate în fazele procesuale anterioare,

importanța cântăririi acestora pentru soluția

pronunțată nu pot face obiect al analizei în prezentul recurs, care

are rolul de control și nu de judecată în fond, instanța de

recurs judecând hotărârea instanței de fond, în raport de motivele de

casare sau modificare invocate, iar nu pricina.

Recurenta susține, de

asemenea, că nu s-a luat în considerare răspunsul complet pe care l-a

dat întrebării nr. 6 din interogator, sensul răspunsului fiind

schimbat, reținându-se doar că pârâta a recunoscut executarea

lucrărilor de către reclamantă, fără precizarea

conform căreia executarea a fost necorespunzătoare ori, acest fapt o

îndreptățește pe pârâtă să nu restituie C.E.C.-ul.

De asemenea, invocând art. 304

pct. 8, recurenta susține că dispozițiile art. 44 din contract

au fost interpretate greșit, reținându-se că avansul a fost dat

pentru începerea lucrărilor.

Răspunzând acestor

critici se va reține că prevederile contractului legate de plata

avansului de către pârâtă și înmânarea filei C.E.C. sunt

următoarele:

„Beneficiarul va acorda

prestatorului de servicii un avans de 5% din valoarea lucrărilor

contractate în data de 25 aprilie 2004. La acordarea avansului prestatorul de

servicii trebuie să înmâneze beneficiarului un C.E.C. prin care se

garantează acordarea avansului. Avansul va fi scadent din

plățile ulterioare”.

Astfel în primul rând fila

C.E.C. a fost emisă în scopul garantării acordării avansului

și nu în vederea asigurării unei garanții de bună execuție,

astfel că, în raport de valoarea superioară a lucrărilor

executate de reclamantă, în raport de suma cuprinsă în fila C.E.C.,

valoarea recunoscută de pârâtă la interogator, soluția admiterii

restituirii este corectă.

Prevederea conform

căreia avansul s-a acordat pentru începerea lucrărilor nu

prezintă relevanță în raport de soluția

pronunțată, după cum nici înlăturarea acesteia din

considerente, deși, într-adevăr, prin clauzele contractului

părțile nu au prevăzut în mod expres o astfel de destinație

a avansului.

Reținând considerentele

mai sus expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge ca

nefondat recursul pârâtei, urmând a se menține decizia instanței de

apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 24 noiembrie 2009.