Sari la conținut
ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 24.11.2009

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3034/2009

HOTĂRÂRE
24.11.2009
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3034/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Prin sentința nr. 247 din 27 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova s-au respins excepțiile lipsei de interes, a inadmisibilității și a lipsei procesuale active a reclamantei, invocate de pârâtă și s-a admis acțiunea formulată de reclamanta SC C.S. SRL Ploiești împotriva pârâtei A.T. SA București, care a fost obligată să-i restituie recurentei fila C.E.C. emisă la 22 noiembrie 2004, cu cheltuieli de judecată parțiale reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, fiind respinsă cererea cu privire la plata onorariului avocațial. În motivarea sentinței prima instanță reține că este întemeiată acțiunea prin care reclamanta, în calitate de prestator de servicii, solicită de la pârâtă, ca beneficiară, restituirea filei C.E.C.

remisă acesteia din urmă în scopul garantării acordării avansului de 50% de către beneficiar, avans scadent prin plățile ulterioare. Pârâta a recunoscut la interogator faptul că reclamanta a executat lucrări în valoare mult mai mare decât valoarea avansului, așa încât, fila C.E.C. reprezentând un instrument de plată emis pentru garantarea avansului și începerea lucrărilor, trebuia restituită deoarece reclamanta și-a îndeplinit aceste obligați. Apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței a fost respins în baza deciziei nr. 180 din 1 octombrie 2008 a Curții de Apel Ploiești, care a reținut, în esență, faptul că fila C.E.C. se impune a fi restituită reclamantei, deoarece această filă era menită să garanteze plata avansului pentru lucrările ce urmau a fi efectuate de către reclamantă, ori, aceasta a executat lucrări de o valoare superioară celei cuprinsă în fila C.E.C.

Cu privire la excepțiile invocate, Curtea a reținut că reclamanta are interesul promovării unei asemenea acțiuni având ca obiect obligația de „a face” întemeiată pe art. 1073 C. civ., admisibilă în baza acestui temei de drept, iar autoritatea de lucru judecat nu se regăsește, între cele două cauze invocate, una soluționată prin sentința nr. 9697 din 6 decembrie 2006, iar alta prin sentința nr. 708 din 16 mai 2007 lipsind tripla identitate, prima având ca obiect contestația la executare împotriva titlului executoriu fila C.E.C., iar a doua, având ca obiect ordonanța președințială pentru suspendarea efectelor filei C.E.C., promovată de SC C.S. SRL Împotriva acestei decizii pârâta a declarat recurs.

Criticile vizează greșita soluționare a excepției autorității de lucru judecat prevăzut de art. 1201 C. civ., respingerea eronată a excepției inadmisibilității acțiunii față de prevederea legii speciale ce reglementează inclusiv C.E.C.-ul ca instrument de plată, greșita întemeiere a instanțelor de fond pe soluțiile și concluziile unei expertize în construcții drumuri și poduri extrajudiciară, cu ignorarea art. 201 C. proc. civ. privind administrarea probei cu expertiza. Recurenta mai invocă faptul că ambele instanțe au interpretat greșit răspunsul la interogator al pârâtei, prin înlăturarea din context a mențiunii că lucrările au fost executate necorespunzător, pârâta fiind nevoită să aloce alte resurse financiare în vederea efectuării reparațiilor care se impuneau la acel obiectiv, așa încât acestea să poată fi recunoscute de beneficiarul final, Consiliul local Vadu Moldovei.

De asemenea, se susține adăugarea la „legea părților” realizată de instanță, care a interpretat greșit dispozițiile art. 44 din contract, reținând că avansul a fost acordat în vederea începerii lucrărilor. În acest sens, recurenta invocă încălcarea art. 977 și art. 970 alin. (2) C. civ. în legătură cu interpretarea contractului și susține că începerea lucrărilor, stabilită contractual la 5 zile de la semnarea contractului este independentă și necondiționată de acordarea, la 24 aprilie 2004 a avansului de 50% din valoarea totală a lucrărilor contractate. În opinia recurentei, scopul plății avansului de 50% îl constituie garantarea unei datorii viitoare, contrar celor reținute în apel. Prin întâmpinarea înregistrată la 20 februarie 2009, intimata SC C.S.

SRL Ploiești a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată, susținând că atât decizia pronunțată în apel, cât și sentința primei instanțe sunt temeinice și legale. Analizând recursul prin prisma motivelor invocate urmează a se reține că sunt nefondate criticile recurentei, din următoarele considerente: Între părți s-a încheiat contractul de prestări servicii din 9 aprilie 2004, având ca obiect executarea de către reclamantă, în perioada 14 aprilie 2004 – 15 septembrie 2004, a lucrărilor de modernizare la drumurile comunale din comuna Vadu Moldovei, județul Suceava, contract în valoare de 3.261.235 lei. Obiectul prezentului litigiu îl constituie fila C.E.C. emisă de reclamantă, care se solicită a-i fi restituită pe considerentul că scopul garantării acordării avansului în sumă de 163.061,7 lei achitat de pârâtă, a fost atins prin aceea că, în fapt, reclamanta a efectuat lucrări în temeiul contractului mult peste suma cuprinsă în fila C.E.C.

Pârâta s-a opus acțiunii, susținând că fila C.E.C. era menită să garanteze avansul achitat de A.T. SA, avans care nu a mai fost niciodată dedus din plățile ulterioare, întrucât reclamanta nu a efectuat lucrările la care s-a obligat contractual, acesta fiind și motivul pentru care pârâta a procedat la rezilierea contractului și continuarea lucrărilor cu un alt executant. Prima critică vizează, în conformitate cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ., încălcarea art. 1201 C. civ. prin respingerea excepției autorității de lucru judecat, recurenta susținând că în legătură cu hotărârile invocate se verifică existența triplei identități, în realitate, reclamanta urmărind același scop, respectiv suspendarea efectelor unui instrument de plată.

Înalta Curte va reține că, în mod legal instanța de apel a respins această excepție, ca neîntrunind condițiile prevăzute de art. 1201 C. civ. Astfel, sentința nr. 9697 din 6 decembrie 2006 a Judecătoriei Ploiești, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 514 din 26 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova a avut ca obiect contestație la executare împotriva titlului executoriu fila C.E.C., pe când sentința nr. 708 din 16 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 723 din 28 iunie 2007 a Curții de Apel Ploiești a avut ca obiect acțiunea formulată de reclamanta SC C.S. SRL împotriva aceleiași pârâte, solicitând pe calea ordonanței președințiale suspendarea efectelor filei C.E.C.

Așadar, cauza, fundamentul pretențiilor afirmate de reclamantă în aceste litigii este diferit. A doua critică, având același temei de drept, art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizează modul de soluționare a excepției inadmisibilității acțiunii întemeiate pe art. 1073 C. civ., în condițiile existenței unor reglementări juridice cu caracter special în privința instrumentelor de plată, respectiv Legea nr. 59/1934. Se observă că acțiunea are ca obiect restituirea filei C.E.C. emisă ca și garanție, pe motivul îndeplinirii obligației garantate, potrivit art. 1073 și urm. C. civ., în timp ce Legea asupra cecului reglementează cu privire la raporturile juridice născute în legătură cu calitatea de titlu executoriu a acestui instrument de plată și tipurile de acțiuni la îndemâna creditorilor sau a celor care se află în posesia titlurilor, în vederea executării silite pentru recuperarea sumelor de bani ce le cuprind.

Din acest punct de vedere, cele 2 tipuri de acțiuni, reglementate pe dreptul comun ori prin lege specială nu se exclud și nici nu sunt incompatibile, ele urmărind finalități deosebite. Mai mult, în acțiunea bazată pe dreptul comun fila C.E.C. joacă rolul de garanție, iar nu de instrument de plată, cum C.E.C.-ul este reglementat prin legea specială. Critica vizând aplicarea eronată a art. 201 și urm. C. proc. civ. cu privire la administrarea probei judiciare a fost greșit încadrată la art. 304 pct. 5 C. proc. civ. care se referă la încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2), prin hotărârea dată. În fapt, recurenta critică împrejurarea că ambele instanțe și-au bazat soluția pe o expertiză extrajudiciară, care nu a fost administrată.

Aceste aprecieri referitoare la ce probe trebuiau sau nu administrate în fazele procesuale anterioare, importanța cântăririi acestora pentru soluția pronunțată nu pot face obiect al analizei în prezentul recurs, care are rolul de control și nu de judecată în fond, instanța de recurs judecând hotărârea instanței de fond, în raport de motivele de casare sau modificare invocate, iar nu pricina. Recurenta susține, de asemenea, că nu s-a luat în considerare răspunsul complet pe care l-a dat întrebării nr. 6 din interogator, sensul răspunsului fiind schimbat, reținându-se doar că pârâta a recunoscut executarea lucrărilor de către reclamantă, fără precizarea conform căreia executarea a fost necorespunzătoare ori, acest fapt o îndreptățește pe pârâtă să nu restituie C.E.C.-ul.

De asemenea, invocând art. 304 pct. 8, recurenta susține că dispozițiile art. 44 din contract au fost interpretate greșit, reținându-se că avansul a fost dat pentru începerea lucrărilor. Răspunzând acestor critici se va reține că prevederile contractului legate de plata avansului de către pârâtă și înmânarea filei C.E.C. sunt următoarele: „Beneficiarul va acorda prestatorului de servicii un avans de 5% din valoarea lucrărilor contractate în data de 25 aprilie 2004. La acordarea avansului prestatorul de servicii trebuie să înmâneze beneficiarului un C.E.C. prin care se garantează acordarea avansului. Avansul va fi scadent din plățile ulterioare”. Astfel în primul rând fila C.E.C.

a fost emisă în scopul garantării acordării avansului și nu în vederea asigurării unei garanții de bună execuție, astfel că, în raport de valoarea superioară a lucrărilor executate de reclamantă, în raport de suma cuprinsă în fila C.E.C., valoarea recunoscută de pârâtă la interogator, soluția admiterii restituirii este corectă. Prevederea conform căreia avansul s-a acordat pentru începerea lucrărilor nu prezintă relevanță în raport de soluția pronunțată, după cum nici înlăturarea acesteia din considerente, deși, într-adevăr, prin clauzele contractului părțile nu au prevăzut în mod expres o astfel de destinație a avansului. Reținând considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. se va respinge ca nefondat recursul pârâtei, urmând a se menține decizia instanței de apel.

D E C I D E Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 noiembrie 2009.

§ Citări

Rețeaua de citări a acestei cauze

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2008-12-02
0,97
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3620/2008
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 659 din 2 mai 2007, Tribunalul Prahova, secția comercială, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC C.Ș. SRL Ploiești în contradictor
ÎCCJ 2008-10-23
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3042/2008
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 6 septembrie 2006 reclamanta D.J.T. Prahova Ploiești cheamă în judecată pe pârâta SC O.I. SRL Ploiești solicitând instanței
ÎCCJ 2008-11-05
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3243/2008
de creanță, în biletele la ordin și nu a dovedit interesul pe care îl are în promovarea acțiunii. În contractul de asociere s-a prevăzut că partenerul care va reprezenta asocierea în relația cu beneficiarul este SC C. SA Ploiești (art. 5.5)
ÎCCJ 2008-10-21
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2999/2008
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 361 din 12 martie 2007, Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios administrativ, a respins ca neîntemeiată acțiunea formula
ÎCCJ 2010-05-05
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1553/2010
ții asupra garanției de bună execuție pentru acoperirea eventualelor prejudicii. Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței a fost admis ca fondat prin Decizia nr. 362 din 28 septembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a c
{# Case pages are where organic search lands. Ask for an account here — with what the account is actually worth — instead of sending a first-time reader straight to a price list. #}
Cont gratuit

Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.

Sursă