ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2999/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 361 din 12 martie 2007, Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios administrativ, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta SC R.T. SRL Ploiești împotriva pârâtei SC R. SRL Ploiești. În motivarea sentinței s-a reținut că, prin acțiune, reclamanta a solicitat instanței să se dispună rezoluțiunea antecontractului de vânzare - cumpărare încheiat la 29 decembrie 2005, obligarea pârâtei la plata dublului sumei achitate cu titlu de avans și la plata daunelor interese moratorii ca urmare a executării cu întârziere a obligației de plată.

Pârâta a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat în principal rezoluțiunea aceluiași antecontract din vina reclamantei, iar - în subsidiar - să se constate existența condiției suspensive, faptul că perfectarea contractului de vânzare - cumpărare depindea de încheierea contractului de cesiune, iar datorită relei - credințe a reclamantei, aceasta a pierdut dreptul la restituirea avansului. În urma probelor administrate, prima instanță a reținut că pârâta și-a îndeplinit obligația de diligență, în sensul obținerii acordului Primăriei Municipiului Ploiești la cesionarea contractului, iar faptul că aceasta a condiționat eliberarea avizului tocmai de încheierea contractului de vânzare - cumpărare - contrar înțelegerii părților din antecontract - nu se poate imputa pârâtei, nerespectarea termenelor pentru perfectarea actului de vânzare - cumpărare în formă autentică.

Considerându-se că neexecutarea obligației asumate de pârâtă nu s-a făcut cu rea - credință și că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1020 C. civ., instanța a respins ce neîntemeiată acțiunea reclamantei. Prin Decizia nr. 12 din 17 ianuarie 2008, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, a admis apelurile declarate de reclamantă și de pârâtă, a desființat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Pentru a se pronunța astfel, instanța apelului, verificând cererile cu care a fost învestită prima instanță, a constatat că aceasta a soluționat doar acțiunea principală, omițând să analizeze și să se pronunțe și asupra cererii reconvenționale formulate de pârâta - reclamantă.

În acest context s-a considerat că instanța fondului a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului, impunându-se desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare. Împotriva deciziei a formulat recurs pârâta SC R. SRL Ploiești care a invocat motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia susține următoarele critici: - prin decizia atacată s-a admis - în mod greșit - și apelul reclamantei care a vizat pretențiile formulate prin acțiunea principală, pretenții ce nu aveau legătură cu cererea reconvențională. - instanța de apel trebuia să procedeze la analizarea criticilor invocate de reclamantă și să respingă apelul acesteia. Intimata - reclamantă nu a formulat întâmpinare.

Deși cererea de recurs este întemeiată pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar în cuprinsul acesteia nu se indică normele care au fost încălcate sau aplicate greșit, Înalta Curte consideră că prin criticile aduse deciziei atacate se vizează aplicarea prevederilor legale ce reglementează calea de atac a apelului. Analizând decizia atacată prin prisma criticilor recurentei se constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Instanța fondului a fost sesizată de reclamantă cu o acțiune cu mai multe petite, constând în rezoluțiunea unui antecontract de vânzare - cumpărare și obligarea pârâtei la daune (2 petite), precum și cu o cerere reconvențională formulată de pârâta - reclamantă care a solicitat rezoluțiunea aceluiași act din culpa reclamantei - pârâte.

În atare situație, date fiind prevederile art. 129 alin. ultim conform cu care instanța este obligată ca, în toate cazurile, să se pronunțe în limitele învestirii dar și prevederile art. 120 alin. (1) C. proc. civ. care stabilesc ca regulă soluționarea cererii reconvenționale odată cu cererea principală, instanța apelului a procedat corect la admiterea ambelor apeluri și la casarea sentinței ce a făcut obiectul acestora. Pe de o parte, ambele părți au criticat sentința sub aspectul omisiunii instanței de fond de a soluționa cererea reconvențională, critică suficientă a atrage casarea acesteia. Pe de altă parte, prin nesoluționarea cererii reconvenționale împreună cu cererea principală - instanța nefăcând vreo mențiune ca s-ar aplica ipoteza reglementată de alin. (2) de la art. 120 C. proc.

civ. - nu s-a procedat efectiv la soluționarea cauzei, ceea ce echivalează cu o nesoluționare a fondului pricinii, cum de altfel a reținut corect și instanța anterioară. În acest context, instanța de apel a făcut aplicarea corectă a prevederilor art. 297 C. proc. civ., nefiind necesar a analiza și celelalte critici ale apelantei - reclamante și care vizau modul de soluționare a acțiunii principale. Conform considerentelor expuse, Înalta Curte va menține decizia atacată ca fiind legală prin respingerea recursului ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC R. SRL Ploiești împotriva Deciziei nr. 12 din 17 ianuarie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2008.