ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6912/2009
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6912/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra
recursului de față;
Din examinarea
lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea
înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov la 2 noiembrie
2007, sub nr. 8038/62/2007 reclamanții P.I., D.C.
, au chemat în judecată pe pârâtul A.C.G.,
solicitând
obligarea pârâtului să se
prezinte la notar în vederea încheierii în formă
autentică a contractului de vânzare privind terenul în suprafață de 2,32
ha,
situat în parcela A 81/2 din
titlul de proprietate nr. 602 din 10 august 1999,
intabulat în C.F. nr.
3547 Ghimbav nr. top. 2515/1, cadastral 1381, iar în
caz de refuz hotărârea pronunțată va ține loc de act apt de întabulare.
În
motivarea cererii se arată că potrivit antecontractului de vânzare-
cumpărare din 25 august
2006, reclamanții au convenit cu pârâtul să le
vândă terenul în suprafață de
2,32 ha din parcela A 81/2 indicat în titlul de
proprietate nr. 602 din 10
august 1999 emis de Comisia Județeană de
Aplicare a Legii Fondului Funciar Brașov. Prin
antecontractul de vânzare-
cumpărare
s-a stabilit prețul ce urma a fi plătit la 7,5 Euro/mp, achitându-se un avans
în cuantum de 5.000 Euro,
stabilit de
175.000 Euro, iar diferența de preț până la 125.000 Euro, pârâtul refuzând să o
primească întrucât același teren 1-a oferit spre vânzare altor cumpărători,
deși reclamanții au preluat posesia terenului începând cu data
de 25 august 2006 demarând și unele lucrări de
construcție.
Tribunalul
Brașov prin sentința civilă nr. 181/D din 16 mai 2008 a
admis excepția lipsei calității
procesuale active a reclamantului D.C., a admis cererea de chemare în judecată
a pârâtului obligându-1
să se
prezinte la notar în vederea încheierii în formă autentică a contractului de
vânzare-cumpărare a terenului în suprafața de 2,32 ha,
situat în parcela A 81/2 din titlul de proprietate nr. 602/10/08 1999
și s-a
respins cererea reconvențională.
Pentru
a hotărî astfel, s-a reținut că cererea de chemare în judecată
este o acțiune în
valorificarea unei promisiuni de vânzare-cumpărare, ce
se circumscrie dispozițiilor
art. 1073 și art. 1077 C. civ., acțiunea este
admisibilă fiind îndeplinite
condițiile prevăzute de art. 1073 C. civ. Între
reclamanta P.I. și pârât a
intervenit un antecontract de vânzare-cumpărare, care respectă condițiile
instituite de lege pentru valabilitatea lui
și s-a făcut dovada refuzului
pârâtului de a încheia actul translativ de
proprietate.
Împotriva
acestei sentințe a declarat apel pârâtul aducând critici de
nelegalitate și
netemeinicie susținând că s-a făcut o aplicare greșită a legii
iar situația de fapt s-a reținut eronat.
Curtea de Apel Brașov
prin decizia nr. 158/Ap din 3 decembrie 2008, a respins ca nefondat apelul.
În considerentele deciziei s-a reținut că, actul respectiv contractul
de
vânzare-cumpărare
este rezultatul unui acord de voință, acord care trebuie
să existe
nu numai la încheierea actului, dar și la modificarea sau desființarea sa.
Actul modificator al clauzelor contractuale poartă numai semnătura
pârâtului, împrejurare ce înlătură orice efect pe care l-ar putea avea asupra
convenției inițiale.
Potrivit acesteia restul de preț va fi achitat la data
perfectării în formă autentică a contractului de
vânzare-cumpărare, obligație îndeplinită la data de 23 martie 2007.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs pârâtul, fără a
indica în concret temeiul de drept.
Recurentul critică hotărârea sub următoarele aspecte:
-
S-a
făcut o greșită aplicare a legii, instanța analizând din punct de
vedere teoretic denumirea actului, fără a
analiza clauzele convenției,
reținând
astfel o situație de fapt nereală. S-a invocat art. 1295 C. civ.,
dar
din probațiune a rezultat că de fapt nu a avut loc un transfer al proprietății
din momentul încheierii convenției întrucât vânzătorul nu
deținea un act apt pentru transferul proprietății,
iar prețul nu a fost achitat
în întregime.
-
Nu sunt cumulativ îndeplinite condițiile de
admisibilitate cerute de
art. 1073 și
urm. C. civ., întrucât recurentul și-a îndeplinit toate
obligațiunile rezultate din convenție, în sensul
că în termen de 30 de zile de
la
data încheierii actului, a intabulat în C.F. titlu de proprietate cu privire la
terenul ce forma obiectul acesteia însă, nu s-a întocmit actul în formă
autentică nu din culpa recurentului ci a intimatei
- reclamante care nu a
achitat
integral prețul convenit de până la data de 25 septembrie 2006.
- Î
n mod greșit s-a reținut că nu sunt îndeplinite
condițiile legale
pentru a opera sancțiunea rezoluțiunii
antecontractelor de vânzare-cumpărare.
- Nu rezultă
din probatoriul administrativ în cauză că au fost
modificate clauzele art. 3 din antecontractul de vânzare-cumpărare
inițial,
în sensul că restul de preț
de 169.000 Euro aferent vânzării bunului ar fi
trebuit achitat la data
perfectării în forma autentică a contractului de
vânzare-cumpărare și că s-a achitat în întregime prețul bunului la data
de
23 martie 2007.
Hotărârea este
nelegală întrucât este contrazisă de probele
administrate
în cauză întrucât intimatul a încercat să denatureze realitatea,
făcând notări pe exemplarul contractului aflat în
posesia sa, unde a șters
termenul de
30 de zile stipulat la art. 3, depunând în instanță o copie
incompletă a
actului intitulat „notă la antecontractul de vânzare-cumpărare", încheiat
la 28 august 2006, înlăturând prin aceasta tocmai
prevederea prin care se stipula faptul că se menține termenul de plată
de
30 de zile de la data întocmirii contractului.
Examinând criticile formulate, Înalta Curte a constatat următoarele:
Cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă a fost corect
calificată ca fiind o acțiune în valorificarea unei promisiuni bilaterale de
vânzare-cumpărare, ce
se circumscrie dispozițiilor art. 1073 și art. 1075 C. civ.
, astfel că
antecontractul de vânzare-cumpărare se bucură de foița
obligatorie a oricărui contract
iar executarea antecontractelor se realizează
prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare.
În cauza prezentă, așa cum rezultă și din probe s-a făcut dovada
refuzului pârâtului de a autentifica actul încheiat între părți la 25 august
2006 privind vânzarea unui teren în suprafață
de 2,32 ha pentru care,
prețul stabilit în
sarcina reclamantei a fost achitat în întregime, la data de
23 martie
2007,
și în consecință, sunt pe deplin
îndreptățite și aplicabile dispozițiile art.
1073 și urm. pentru care
s-a admis acțiunea.
Drept urmare, sunt
nefondate susținerile recurentului în sensul că s-a făcut o aplicare greșită a
legii în calificarea actului și că nu sunt
îndeplinite
cumulativ condițiile de admisibilitate cerute de art. 1073 și
urm. C.
civ.
Referitor la clauzele
antecontractului de vânzare-cumpărare s-a reținut corect că actul denumit „notă
la antecontract" datat 28 august 2006 care aduce modificări clauzelor
antecontractului poartă doar semnătura pârâtului și că acest act modifică
unilateral clauzele
antecontractului de
vânzare-cumpărare deci, nu poate avea efect asupra
convenției inițiale.
In ceea ce
privește rezoluțiunea antecontractului solicitat de pârât
prin cererea reconvențională, susținerile în
recurs sunt nefondate, întrucât
reclamanta
a îndeplinit obligațiile contractuale prevăzute în antecontract, achitând
prețul la data de 23 martie 2007 cum era stipulat în antecontract.
Or,
modificările aduse antecontractului prin actul intitulat „notă la
antecontract" fiind semnat doar de pârât
nu produce nici un efect cu privire la termenul de achitare a prețului, pentru
a opera sancțiunea rezoluțiunii antecontractului încheiat între părți.
Motivele de recurs care nu vizează legalitatea hotărârii ci situații de
fapt, nu vor fi supuse
analizării întrucât dispozițiile art. 304 C. proc. civ.
arată că modificarea sau casarea unor hotărâri se poate
cere
numai pentru motive de nelegalitate.
Așa fiind, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va
respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C ID E
Respinge
ca nefondat recursul declarat de pârâtul A.G.
împotriva deciziei nr.
158/Ap din 3 decembrie 2008 a Curții de Apel
Brașov,
secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 24 iunie 2009.