ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1222/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: La data de 13 august 2009, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost înregistrată sub nr. 6666/1/2009, contestația în anulare formulată de contestatorul A.G. împotriva deciziei civile nr. 6912 din 14 iunie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 8038/62/2007, în contradictoriu cu intimata P.I., solicitând anularea hotărârii și reluarea judecății de la cel mai vechi act procedural efectuat în vederea pronunțării unei sentințe neviciate. În motivarea cererii se arată că prin decizia a cărei anulare se solicită, s-a respins recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 158/A din 3 decembrie 2008 pronunțată în dosarul nr. 8038/62/A/2007 de Curtea de Apel Brașov.

Sentința civilă nr. 181/D din 16 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov a fost dată cu încălcarea dispoziției de ordine publică privind competența, eroare constând în faptul că instanța de fond a Tribunalului Brașov, care a pronunțat sentința, nu a respectat dispozițiile art. 5 C. proc. civ., privitoare la competența de soluționare a cererii de chemare în judecată care se introduce la domiciliul pârâtului. Instanța de control judiciar a Curții de Apel Brașov, soluționând apelul trebuia să verifice din oficiu competența. Întrucât acțiunea în constatarea nulității unui contract este o acțiune personală imobiliară, prevederile art. 13 alin. (1) C. proc. civ. nu sunt aplicabile, acestea găsindu-și justificarea doar pentru acțiunile reale imobiliare.

În vederea soluționării cauzei s-a dispus atașarea dosarului în care s-a pronunțat hotărârea a cărei anulare se solicită. Din partea intimatei s-a depus întâmpinare prin care se solicită respingerea contestației. Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată contestația în anulare nefondată pentru cele ce urmează. Contestația în anulare are ca temei de drept, așa cum corect susține și contestatorul, dispozițiile art. 317 alin. (2) C. proc. civ., hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență. În legătură cu acest motiv de contestație în anulare, se impun următoarele precizări. Pe calea contestației în anulare se poate invoca încălcarea normelor de competență, dar cu condiția ca acest motiv de contestație să nu fi putut fi invocat pe calea apelului sau recursului.

Contestatorul, la instanța fondului, a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Brașov în soluționarea demersului judiciar, iar prin încheierea pronunțată la data de 15 februarie 2008, instanța a respins această excepție ca nefondată. În această situație, în calea de atac a apelului nimic nu-l reținea pe contestator să critice ca nelegală și măsura dispusă de instanță cu privire la competența teritorială de soluționare a cauzei. Lipsa criticilor în apel cu privire la competență a determinat intrarea în puterea lucrului judecat a acestui aspect procedural. Or, având în vedere că s-a invocat și s-a respins excepția de necompetență, partea nu mai are deschisă calea contestației în anulare pentru acest motiv, deoarece contestația în anulare este o cale de atac de retractare și deci nu se poate cere instanței să revină asupra unei hotărâri intrată în puterea lucrului judecat.

Față de cele mai sus arătate, Înalta Curte va respinge ca nefondată contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A.G. împotriva deciziei nr. 6912 din 24 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 februarie 2010.