ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1222/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

La data de 13 august 2009,

pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost înregistrată sub nr. 6666/1/2009,

contestația în anulare formulată de contestatorul A.G. împotriva deciziei

civile nr. 6912 din 14 iunie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție în dosarul nr. 8038/62/2007, în contradictoriu cu intimata P.I.,

solicitând anularea hotărârii și reluarea judecății de la cel mai vechi act

procedural efectuat în vederea pronunțării unei sentințe neviciate.

În motivarea cererii se arată

că prin decizia a cărei anulare se solicită, s-a respins recursul declarat

împotriva deciziei civile nr. 158/A din 3 decembrie 2008 pronunțată în dosarul

nr. 8038/62/A/2007 de Curtea de Apel Brașov. Sentința civilă nr. 181/D din 16

mai 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov a fost dată cu încălcarea dispoziției

de ordine publică privind competența, eroare constând în faptul că instanța de

fond a Tribunalului Brașov, care a pronunțat sentința, nu a respectat

dispozițiile art. 5 C. proc. civ., privitoare la competența de soluționare a cererii

de chemare în judecată care se introduce la domiciliul pârâtului.

Instanța de control judiciar

a Curții de Apel Brașov, soluționând apelul trebuia să verifice din oficiu competența.

Întrucât acțiunea în

constatarea nulității unui contract este o acțiune personală imobiliară,

prevederile art. 13 alin. (1) C. proc. civ. nu sunt aplicabile, acestea

găsindu-și justificarea doar pentru acțiunile reale imobiliare.

În vederea soluționării

cauzei s-a dispus atașarea dosarului în care s-a pronunțat hotărârea a cărei

anulare se solicită.

Din partea intimatei s-a

depus întâmpinare prin care se solicită respingerea contestației.

Analizând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte constată contestația în anulare nefondată

pentru cele ce urmează.

Contestația în anulare are

ca temei de drept, așa cum corect susține și contestatorul, dispozițiile art. 317

alin. (2) C. proc. civ., hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea

dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.

În legătură cu acest motiv

de contestație în anulare, se impun următoarele precizări.

Pe calea contestației în

anulare se poate invoca încălcarea normelor de competență, dar cu condiția ca

acest motiv de contestație să nu fi putut fi invocat pe calea apelului sau

recursului.

Contestatorul, la instanța

fondului, a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Brașov în

soluționarea demersului judiciar, iar prin încheierea pronunțată la data de 15

februarie 2008, instanța a respins această excepție ca nefondată.

În această situație, în

calea de atac a apelului nimic nu-l reținea pe contestator să critice ca

nelegală și măsura dispusă de instanță cu privire la competența teritorială de

soluționare a cauzei.

Lipsa criticilor în apel cu

privire la competență a determinat intrarea în puterea lucrului judecat a

acestui aspect procedural.

Or, având în vedere că s-a

invocat și s-a respins excepția de necompetență, partea nu mai are deschisă

calea contestației în anulare pentru acest motiv, deoarece contestația în

anulare este o cale de atac de retractare și deci nu se poate cere instanței să

revină asupra unei hotărâri intrată în puterea lucrului judecat.

Față de cele mai sus

arătate, Înalta Curte va respinge ca nefondată contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată

de contestatorul A.G. împotriva deciziei nr. 6912 din 24 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 februarie

2010.