ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1997/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1257 din 13 iunie 2008

Tribunalul Brașov a respins excepția de neexecutare a contractului invocată de

pârâtă, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC D.I. SRL Brașov în

contradictoriu cu pârâta SC S. SA Brașov și a obligat reclamanta să plătească

pârâtei suma de 7.140 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel

instanța a reținut că excepția de neexecutare a contractului invocată de

societatea pârâtă este neîntemeiată, întrucât reclamanta a încheiat cu terțe

persoane contractele în vederea executării documentației cadastrale pentru

întocmire PUZ, PUD și autorizare de construire, executarea documentației de

proiectare și executarea studiului geo, precum și că a prezentat pentru

negocieri în vederea încheierii contractului de vânzare – cumpărare a imobilului

înscris în CF Brașov un potențial cumpărător în persoana SC I. SRL; că

susținerile reclamantei în sensul că pârâta și-a încălcat obligațiile

contractuale prin aceea că a încheiat la data de 27 decembrie 2006

antecontractul de vânzare – cumpărare autentificat din 27 decembrie 2006 sunt

neîntemeiate.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel reclamanta SC D.I. SRL Brașov și prin decizia nr. 130/AP din 30

octombrie 2008 Curtea de Apel Brașov a respins apelul și a obligat apelanta să

plătească intimatei suma de 4.760 lei cheltuieli de judecată în apel.

Pentru a pronunța această

decizie instanța de apel a reținut că nu s-a dovedit că adresa din 28 decembrie

2008 prin care reclamanta a înaintat pârâtei oferta SC T. SA și oferta SC T. SA

din 28 decembrie 2006 au intrat în posesia pârâtei în perioada sărbătorilor și

că s-au purtat discuții în perioada contractului de exclusivitate între pârâtă

și SC T. SA privind vânzarea imobilului; că reprezentanții pârâtei nu au

convenit cu niciuna dintre părțile din contractul de comision prezentarea în

fața notarului și încheierea vreunui precontract referitor la imobil în data de

29 decembrie 2006, pârâta nefiind de acord cu plata în rate a prețului; că

oferta SC T. SA în lipsa consimțământului pârâtei și fără cunoștința acesteia,

nu poate fi reținută ca fiind o ofertă valabilă față de faptul că reclamantei

nu i s-a dat acordul să facă negocieri în numele pârâte, ci doar să

intermedieze vânzarea, negocierea urmând a fi purtată între vânzător și

potențialii cumpărători; că pe perioada contractului pârâta a intrat în

negocieri cu o singură societate potențial cumpărător, respectiv SC I. SRL,

negocieri care nu s-au concretizat prin încheierea vreunei promisiuni de

vânzare - cumpărare, aceasta din urmă renunțând la tranzacție; că pârâta nu

și-a încălcat obligațiile ce decurg din contractul de exclusivitate.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs reclamanta SC D.I. SRL invocând motivele de recurs prevăzute de

art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea

recursului, modificarea hotărârii atacate și pe fond admiterea acțiunii așa cum

a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.

În dezvoltarea în fapt a

recursului s-a susținut în esență că instanța de apel a analizat contractul de

exclusivitate încheiat de părți stricto sensu, luând în considerare doar sensul

literal al clauzelor acestuia or, în baza art. 977 C. civ. „interpretarea

contractelor se face după intenția comună a părților contractante, iar nu după

sensul literal al termenilor; că în această situație clauzele contractului

trebuie interpretate coordonat pentru a decela voința reală a părților; că

instanța de judecată poate completa contractul cu acele elemente sau clauze pe

care obiceiul, echitatea și legea le include în anumite contracte după natura

lor, pe care părțile se prezumă a le fi acceptat tacit, din moment ce nu le-au

exclus în mod expres; că instanța de apel a fost în eroare atunci când a

considerat că, culpa intimatei putea fi angajată numai dacă aceasta încheia un

contract de vânzare - cumpărare în perioada de exclusivitate; că din

înscrisurile depuse la dosar rezultă că în această perioadă de exclusivitate

recurenta a prezentat doi clienți pentru cumpărarea imobilului, respectiv SC I.

SRL și SC T. SA Brașov; că la data de 27 decembrie 2006 pârâta a încheiat

antecontactul de vânzare - cumpărare cu SC L. SRL Brașov, încălcând astfel

prevederile contractului de exclusivitate; că pe durata respectivului contract

pârâta nu trebuia să încheie niciun act juridic, inclusiv o promisiune de

vânzare - cumpărare; că așa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar SC T.

SA Brașov a fost clientul adus de recurentă  care și-a exprimat dorința fermă

de a cumpăra înainte de expirarea contractului de exclusivitate imobilul

proprietatea pârâtei; că adresa din 28 decembrie 2006, cât și oferta au fost

înregistrate din 28 decembrie 2006 la SC S. SA; că la 28 decembrie 2006 au avut

loc discuții la sediul intimatei - pârâte, iar directorul general i-a cerut

reprezentantului recurentei să scoată un extras CF actualizat, întrucât va

încheia contractul de vânzare - cumpărare cu SC T. SA, lucru ce nu s-a mai

întâmplat; că analizând oferta făcută de SC T. SA se poate observa că singura

diferență între aceasta și antecontractul încheiat de intimata - pârâtă cu SC L.

SRL este doar suma de bani primită drept preț, respectiv 11.400.000 ron,

echivalentul a 170 euro/mp,, sumă care nu era prevăzută în actul adițional; că

recurenta a respectat negocierea făcută de SC S. SA cu SC I. SRL la 15

noiembrie 2006.

Intimata SC S. SA Brașov a

formulat întâmpinare și concluzii scrise solicitând respingerea recursului, ca

nefondat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea actelor și

lucrărilor de la dosar prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor

legale incidente cauzei se apreciază că instanța de apel a pronunțat o hotărâre

legală și temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de

reclamantă.

Recurenta a invocat în drept

dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. însă dezvoltarea în fapt nu permite

încadrarea criticilor în motivul de nelegalitate invocat pentru a face posibil

controlul judiciar.

Referitor la motivul de

recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se reține că

instanța de apel a aplicat și interpretat corect dispozițiile art. 969,

art.

970,

art.

977,

art.

981,

art.

982 C. civ. precum și prevederile

contractuale.

Examinând clauzele

contractului de exclusivitate de prestări servicii din 7 iunie 2006, precum și

actul adițional la acesta în concordanță cu dispozițiile legale mai sus evocate

rezultă că pârâta nu și-a încălcat obligațiile contractuale prin aceea că a

încheiat la data de 27 decembrie 2006 antecontractul de vânzare - cumpărare

autentificat din 27 decembrie 2006.

Pârâta s-a obligat prin

contractul de exclusivitate ca pe perioada contractuală să nu înstrăineze

imobilul teren înscris în CF Brașov, direct către altă persoană fizică sau

juridică și să încheie contractul de înstrăinare a terenului numai prin

intermediul reclamantei, iar nu să promită vânzarea.

Așa cum corect a reținut și

instanța de apel prin antecontractul de vânzare - cumpărare dreptul de

proprietate nu a fost transferat de la vânzător la cumpărător, promitentul -

vânzător rămânând proprietar al lucrului promis și păstrându-și toate

atributele acestui drept, inclusiv acela de dispoziție juridică.

Înalta Curte constată că

între pârâta SC S. SA și SC L. SRL contractul de vânzare - cumpărare autentificat,

având ca obiect vânzarea - cumpărarea imobilului înscris în CF Brașov s-a

încheiat după expirarea contractului de exclusivitate, astfel că pârâta nu și-a

încălcat obligațiile ce decurg din contractul de exclusivitate.

Prin celelalte critici

recurenta se referă la conținutul probator și la aprecierea acestor probe de

către instanță, aspecte care se circumscriu aspectelor de netemeinicie și nu de

nelegalitate a hotărârii atacate, încât nu pot face obiect de analiză în

recurs.

Pentru considerentele expuse

în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge

recursul reclamantei ca nefondat.

Făcând aplicarea

dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., se va obliga recurenta - reclamantă la

plata sumei de 9.520 lei cheltuieli de judecată către intimata - pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC D.I. SRL Brașov împotriva deciziei nr. 130/AP din 30 octombrie

2008 a Curții de Apel Brașov, secția comercială, ca nefondat.

Obligă recurenta -

reclamantă la plata sumei de 9.520 lei cheltuieli de judecată către intimata -

pârâtă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 23 iunie 2009.