ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 119/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanții SC A.C. SA Brașov, P.G. și P.L.Z. au chemat în judecată pe pârâta M.M.E., solicitând obligarea pârâtei să vândă suprafețele de 22.203 mp și respectiv 66.348,87 mp societății comerciale și suprafața de 6.000 mp persoanelor fizice reclamante. Tribunalul Brașov prin sentința civilă nr. 879/C din 2 noiembrie 2005 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov, considerând că litigiul nu are caracter comercial. La rândul său, judecătoria s-a declarat necompetentă prin sentința nr. 3028/2006, în considerarea caracterului comercial al litigiului și a trimis cauza pentru soluționarea conflictului negativ de competență Curții de Apel Brașov, care prin sentința nr. 3/F din 31 mai 2006 a stabilit competența de soluționare a cauzei la Tribunal.

Prin sentința civilă nr. 1643/C din 11 aprilie 2007, Tribunalul Brașov a admis acțiunea reclamanților, a obligat pe pârâtă să vândă către SC A.C. SA terenul în suprafață de 22.203 mp înscris în C.F. Brașov precum și terenul de 66.348,87 mp înscris în C.F. Brașov, a dispus înscrierea dreptului de proprietate, a obligat pe pârâtă să vândă reclamanților P.G. și P.L.Z. suprafața de 6.000 mp teren înscris în C.F. Brașov și a dispus înscrierea dreptului de proprietate, hotărârea ținând loc de act de vânzare - cumpărare. Totodată instanța a obligat pe pârâtă la 6.684,69 lei cheltuieli de judecată către societatea comercială și la 812,87 lei către peroanele fizice.

Instanța de fond a reținut în esență că prin promisiunea de vânzare autentificată la 18 noiembrie 1999, confirmată la 7 ianuarie 2003 pârâta în calitate de promitent și reclamanții în calitate de beneficiari, au convenit la vânzarea - cumpărarea suprafeței de 22.202 mp, cumpărătoare fiind societatea comercială și a suprafeței de 6.000 mp, cumpărători fiind persoanele fizice. Prețul suprafețelor de teren a fost plătit cu chitanța autentificată din 29 noiembrie 1999. Mai reține Tribunalul că la data de 6 ianuarie 2003, pârâta s-a obligat să vândă reclamantei SC A.C. SA suprafața de 75.636,25 mp, cu prețul de 2.010.000.000, plătit de cumpărător în 3 rate, așa încât față de principiul executării în natură a actelor juridice acțiunea va fi admisă.

Curtea de Apel Brașov, prin decizia nr. 23/AP din 14 februarie 2008, a respins ca nefondat apelul pârâtei considerând că, reprezentantul societății comerciale care a semnat promisiunea de vânzare a fost reconfirmat președinte al consiliului de administrație așa încât era abilitat să semneze actul juridic iar excepția lipsei calității de reprezentant nu este justificată. În privința executării convenției, instanța de apel a reținut că mențiunile privind restituirea dublului sumei încasate, în cazul neexecutării contractului este o clauză penală nu una de dezicere, iar îndeplinirea obligației principale sau a clauzei penale este opțiunea creditorului. Prin decizia nr. 3755 din 11 decembrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul pârâtei, a modificat decizia atacată și pe fond a respins acțiunea, considerând că cele două promisiuni de vânzare sunt acte afectate de modalități, pârâta în primul act având numai calitatea de mandatară a lui R.A.

iar condiția pentru vânzare (obținerea certificatului de urbanism pentru comasare și dezmembrare) nu a fost îndeplinită, așa încât recurenta nu este în culpă. A mai reținut instanța de recurs că terenurile care au făcut obiectul vânzării nu sunt identificate, suprafețele obținute prin însumarea lor fiind de 99.766,88 mp, unele nefiind proprietatea pârâtei-recurente. Totodată s-a considerat clauza de dezicere înscrisă în primul act de promisiunea și calitatea de mandatară a pârâtei care nu poate fi obligată decât în numele și pe seama mandantului, iar în privința celui de-al doilea capăt de cerere s-a apreciat că excede jurisdicției comerciale.

Prin decizia nr. 1289 din 5 mai 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis contestația în anulare și a anulat decizia nr. 3755 din 11 decembrie 2008, considerând greșeala materială a instanței de recurs care nu a sesizat că prin succesiune și partaj succesoral pârâta a devenit proprietara suprafeței de teren pentru care s-a încheiat promisiunea de vânzare astfel încât condiția suspensivă a actelor juridice încheiate s-a îndeplinit. Totodată instanța de recurs a încălcat dispozițiile de ordine publică privind competența când a soluționat cel de-al doilea capăt de cerere știut fiind că necompetența este de ordine publică când pricina este de competența unei instanțe de alt grad. Reluând judecata recursului, instanța constată că decizia nr. 23/AP din 14 februarie 2008 a fost atacată pentru greșita interpretare a actului dedus judecății (art. 304 pct. 8 C. proc.

civ.) respectiv a actului adițional la hotărârea A.G.A. din 18 februarie 2003 prin care s-a modificat competența consiliului de administrație al SC A.C. SA așa încât promisiunea de vânzare nu a fost semnată de reprezentantul societății comerciale; și pentru încălcarea și aplicarea greșită a prevederilor art. 1020 – art. 1021 C. civ., potrivit cărora partea în privința căreia angajamentul nu s-a executat are alegerea să execute convenția sau să ceară desființarea ei cu daune - interese. Greșit instanțele au considerat că pârâta nu poate beneficia de clauza de dezicere, caracterizând-o clauză penală, deși ea avea caracterul unei clauze rezolutorii. Recursul este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente: În privința calității de reprezentant al reclamantei SC A.C.

SA se constată că D.N. semnatar al promisiunii de vânzare - cumpărare din partea societății comerciale nu și-a pierdut calitatea de împuternicit al acesteia până la 18 februarie 2003 când în Registrul Comerțului au apărut modificări ale persoanelor împuternicite să reprezinte societatea (dosar nr. 182/62/2006 al Curții de Apel). Atât actul autentificat din 18 octombrie 1999 cât și cel autentificat din 6 ianuarie 2003 sunt încheiate de pârâtă cu SC A.C. SA reprezentată de aceeași persoană D.N., care și-a pierdut calitatea de reprezentant, ulterior încheierii actelor, la data de 18 februarie 2003 (dosar nr. 1020/2005 al Tribunalului Brașov). Niciodată reclamantul P.G. nu a încheiat cu pârâta un act în calitatea sa de reprezentant al societății comerciale.

Astfel, hotărârile judecătorești de care pârâta înțelege a se folosi nu sunt pertinente, concludente și utile pricinii. Cea de-a doua critică are în vedere mai degrabă greșita interpretare a clauzei contractuale prin care pârâta s-a obligat ca în cazul în care nu se încheie contractul la termenul stabilit, să restituie dublul sumei încasate ca preț și nu greșita aplicare a legii. Analizând ambele aspecte, se constată că instanțele de fond au interpretat judicios clauza contractuală în raport și cu prevederile art. 1020 – art. 1021 C. civ. indicate de recurentă. Dreptul de a cere executarea obligației sau transformarea acesteia în dezdăunări nu îl are debitorul, dispozițiile art. 1073 C. civ.

reglementând neîndoielnic aceasta. În același sens sunt și prevederile art. 1021 C. civ. potrivit cărora partea în privința căreia angajamentul nu s-a executat are alegerea sau să silească pe cealaltă a executa convenția, când este posibil, sau să-i ceară desființarea. O așa numită clauză de dezicere în reprezentarea recurentei ar fi similară unui pact comisoriu, iar din interpretarea actelor deduse judecății nu rezultă elemente care să conducă la o asemenea concluzie. Așa fiind în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva deciziei nr. 23/AP din 14 februarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta M.M.E. împotriva deciziei nr. 23/AP din 14 februarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială, ca nefondat. Obligă recurenta la 3.500 lei cheltuieli de judecată către intimații - reclamanți SC A.C. SA Brașov, prin administrator judiciar I.D.I. SPRL Brașov, P.G. și P.L.Z. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 19 ianuarie 2010.