ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1289/2009

Asupra contestației în

anulare de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1643 din 11 aprilie 2007

Tribunalul Brașov a admis acțiunea formulată de reclamanții SC A.C. SA Brașov,

P.G. și P.L.Z. în contradictoriu cu pârâta M.M.E. dispunând următoarele:

- obligarea pârâtei să vândă

reclamantei SC A.C. SA Brașov suprafața de teren de 22.203 mp – C.F. Brașov,

iar în caz contrar hotărârea să țină loc de act de vânzare - cumpărare;

totodată s-a dispus înscrierea dreptului de proprietate al reclamantei SC A.C.

SA Brașov în C.F.;

- obligarea pârâților să

vândă reclamanților P.G. și P.L.Z. terenul de 6.000 mp – C.F. Brașov, iar în

caz contrar, hotărârea să țină loc de act de vânzare - cumpărare și a dispus

înscrierea dreptului de proprietate a reclamanților P.G. și P.L.Z. în C.F.;

- obligarea pârâtei să vândă

reclamantei SC A.C. SA terenul de 66.348,87 mp – C.F. Brașov, și terenul de 5.214,93

mp – C.F. Brașov, iar în caz contrar hotărârea să țină loc de act de vânzare - cumpărare.

- înscrierea dreptului de

proprietate al reclamantei SC A.C. SA  în C.F.

La pronunțarea hotărârii de

mai sus instanța de fond a reținut că prin promisiunea de vânzare – cumpărare

autentică din 18 noiembrie 1999 pârâta s-a obligat să vândă reclamanților

28.203 mp teren, iar prin actul juridic autentic din 6 ianuarie 2003 s-a avut

în vedere o suprafață totală de 75.636,25 mp, iar raportat la aceste două acte

autentice a admis pretențiile reclamanților.

Instanța de fond a înlăturat

la pronunțarea hotărârii de mai sus, clauza de dezicere invocată de pârâtă în

ce îi privesc pe reclamanți, apreciind că pârâta este în culpă pentru

neexecutarea obligației de a vinde și doar promitenții cumpărători pot cere

dublul sumei plătite când ar renunța la încheierea contractului.

Apelul declarat de pârâtă

împotriva sentinței instanței de fond a fost respins de Curtea de Apel Brașov

prin decizia nr. 23 din 14 februarie 2008, instanța de apel interpretând

dispozițiile art. 1068 C. civ. în sensul că numai creditorul are facultatea de

a cere de la debitorul care nu și-a exercitat la timp obligația, fie

îndeplinirea obligației principale, fie clauza penală, iar debitorul obligației

cu clauză penală nu are un drept de opțiune, neputând deci să refuze

executarea.

Împotriva deciziei

pronunțată de instanța de apel a declarat recurs pârâta, invocând motivele

prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 3755 din 11

decembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială,

recursul pârâtei a fost admis, decizia recurată a fost modificată și

admițându-se apelul pe care pârâta l-a declarat împotriva sentinței Tribunalului

a schimbat în tot această sentință în sensul respingerii acțiunii reclamanților

SC A.C. SA Brașov, P.G. și P.L.Z., instanța de recurs găsind întemeiate

motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

La data de 30 decembrie

2008, SC A.C. SA Brașov, P.G. și P.L.Z. au formulat contestație în anularea

deciziei din recurs, invocând ca temei de drept art. 318 alin. (1) prima teză

și art. 317 pct. 2 C. proc. civ.

Motivul de contestație în

anulare întemeiat pe art. 318 prima teză C. proc. civ. privește modul de

soluționare a petitelor din acțiune care se referă la obligarea pârâtei M.M.E. să

vândă reclamantei SC A.C. SA Brașov suprafețele de teren de 22.203 mp și

66.348,87 mp.

Contestatorii au precizat că

instanța de recurs a apreciat greșit starea de fapt – că M.M.E. a acționat în

calitate de mandatară a promitentului vânzător R.A. și că această promisiune de

vânzare - cumpărare era afectată de condiția suspensivă a obținerii

certificatului de urbanism pentru comasare și dezmembrare.

În realitate M.M.E. devenise

– la data promovării acțiunii – proprietară prin succesiune și partaj

succesoral.

Contestatorii au mai

precizat că instanța de recurs a reținut greșit cele referitoare la condiția

suspensivă ce afecta promisiunea de vânzare - cumpărare, întrucât această

condiție a încetat prin realizarea comasării și dezmembrării.

Motivul de contestație în

anulare întemeiat pe art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., privește modul de

soluționare a petitului din acțiune referitor la obligarea pârâtei la

încheierea contractului de vânzare - cumpărare către reclamanții P.G. și P.L.Z.

Contestatorii au precizat că

deși instanța de recurs a reținut că acest capăt de cerere nu intra în

competența materială de soluționare de către o instanță comercială, s-a

pronunțat în cauză prejudiciindu-i.

În legătură cu contestația

în anulare de față, se rețin următoarele:

Potrivit prevederilor art. 318

prima teză C. proc. civ. hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu

contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.

În hotărârea instanței de

recurs s-a consemnat că în speța dedusă judecății nu s-a dovedit îndeplinirea

niciuneia dintre condițiile suspensive, fiind incidente dispozițiile art. 1017,

art. 1004, art. 1011 C. civ.

Cum însă în cauză pârâta M.M.E.

a devenit proprietară prin succesiune și partaj succesoral a promitentului R.A.

și cum prin actul autentic din 29 octombrie 2003 de dezmembrare și comasare,

cele două condiții suspensive au fost îndeplinite, contestația în anulare se

dovedește a fi întemeiată și se va admite, urmând a fi admisă, hotărârea

atacată urmând a fi anulată, cu reluarea judecării recursului pârâtei.

În conformitate cu

prevederile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. hotărârile irevocabile pot

fi atacate cu contestație în anulare când hotărârea a fost dată de judecători

cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.

În considerentele hotărârii

pronunțată de instanța de recurs s-a reținut că motivul de recurs privind

greșita obligare a pârâtei de a vinde reclamanților persoane fizice terenul de

6.000 mp C.F. Brașov, excede jurisdicției comerciale, raporturilor juridice

dintre persoanele fizice lipsindu-i elementul esențial de comercialitate.

Textul art. 159 pct. 2 C.

proc. civ. stabilește că necompetența este de ordine publică când pricina este

de competența unei instanțe de alt grad.

Întrucât cele reținute de

instanța de recurs și consemnate la alineatul precedent nu se regăsesc în

dispozitivul deciziei atacate cu contestație în anulare, urmează ca și din

perspectiva criticilor vizând art. 317 alin. (1) pct. 2 să fie admisă

contestația în anulare, hotărârea instanței de recurs să fie anulată și să se

stabilească termen, cu citarea părților, pentru rejudecarea recursului pârâtei M.M.E.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația în

anulare formulată de SC A.C. SA Brașov, P.G. și P.L.Z. împotriva deciziei nr. 3755

din 11 decembrie 2008 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială.

Anulează decizia contestată

și stabilește termen de judecată pentru recurs la data de 29 septembrie 2009,

cu citarea părților.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 mai 2009.