ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1842/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 1157/C din 6 iunie 2011 Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ a admis excepția autorității lucrului judecat a cererii reconvenționale, invocate din oficiu, în privința unei părți a petitului 1, respectiv a cererii de obligare a reclamantei SC M.C. SRL să îi transmită dreptul de proprietate asupra cotei de 30,08/687 asupra terenului înscris în C.F. nr. X Brașov sub nr. top X nr. cad. X situat pe str. L.C.B.; a respins acțiunea formulată de pârâta SC T.F. SRL privind obligarea reclamantei la transmiterea dreptului de proprietate asupra cotei de 30,08/687 asupra terenului înscris în C.F.

nr. X Brașov sub nr. top X nr. cad. X situate pe str. L.C.B.; a respins excepția autorității lucrului judecat cu privire la restul pretențiilor cuprinse în petitul 1 și cu privire la petitul 2 din cererea reconvențională; a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă; a obligat pârâta să achite reclamantei echivalentul în lei la data plății al sumei de 12.345 euro reprezentând c./val. terenului în suprafață de 246,90 mp și suma de 2.659 ROL reprezentând impozit pentru anul 2008 pe construcția proprietatea pârâtei-reclamante, situate în Brașov, str. L.C.B.; a respins restul pretențiilor reclamantei; a admis în parte acțiunea formulată, pe cale reconvențională, de pârâtă; a obligat pe reclamantă să dea pârâtei act apt de intabulare pentru terenul de 246,90 mp ce face parte din descrierea imobilului înscris în C.F.

nr. Y sub nr. top Y iar m caz contrar hotărârea să țină loc de act apt de intabulare; a dispus intabularea construcției dobândite de pârâtă potrivit Sentinței civile nr. 9705 din 16 octombrie 2008 a Judecătoriei Brașov - spațiul comercial IIC înscris în C.F. nr. X Brașov, sub nr. top X (nr. cad. X) situat pe str. L.C.B., compus din 7 depozite cu cota de 30,08/687 din părțile de uz comun, descrise în C.F. colectivă nr. Z Brașov și terenul în suprafață de 246,90 mp - ce face parte din descrierea imobilului înscris în C.F. nr. Y sub nr. top Y; a obligat reclamanta să achite pârâtei suma de 118.000 ROL reprezentând echivalentul a 28.000 euro cu titlu de daune interese; a respins restul pretențiilor formulate de pârâtă și a compensat cheltuielile de judecată efectuate de părți.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta SC T.F. SRL criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică. Prin Decizia nr. 7/Ap din 2 mai 2012 Curtea de Apel Brașov, secția comercială, a respins apelul și a obligat pârâta să plătească suma de 1.500 ROL, cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel instanța de apel a reținut că nu a existat un acord de voință al părților pe care să se poată întemeia stabilirea prețului la această valoare, în mod corect prima instanță luând în considerare valoarea stabilită prin expertiza administrată în cauză.

A mai reținut instanța de apel că folosirea netulburată a spațiului comercial de la parterul blocului amplasat pe teren nu este, așa cum pretinde reclamanta o "gratificare" a pârâtei, ci o prerogativă a dreptului său de proprietate asupra construcției și că indiferent de motivul neîncheierii contractului de vânzare-cumpărare nu există niciun temei legal pentru obligarea unei persoane la plata impozitului pentru un imobil asupra căruia nu este proprietar. Cu privire la cererea reconvențională instanța de apel a apreciat că nu se poate susține că obligația reclamantei a fost stabilită necondiționat în condițiile în care dispozițiile sentinței prin care pârâta a fost obligată să-i plătească reclamantei contravaloarea terenului sunt executorii, în baza art. 720 8 C. proc.

civ., la fel ca și obligația acesteia de a da act apt de intabulare asupra terenului. Referitor la obligarea reclamantei la plata către pârâtă a daunelor interese pentru neexecutarea obligației de a încheia contractul de vânzare-cumpărare se reține că prin probele administrate în cauză nu a rezultat că pârâta a realizat din exploatarea spațiului în litigiu în perioada 1 martie 2008 - 1 martie 2009 venituri mai mari decât cele recunoscute, respectiv 39.535,75 ROL constatându-se că evaluarea prejudiciului a avut la bază chiria stabilită prin contractele reziliate iar reclamanta nu a făcut dovada că aceasta nu ar fi în conformitate cu prețurile practicate în acea perioadă în zonă. Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta SC M.C.

SRL invocând ca și motive de nelegalitate prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În argumentarea acestui motiv de recurs reclamanta a reiterat situația de fapt și istoricul litigiului arătând că în mod greșit instanța a obligat pârâta la prețul stabilit în baza expertizei tehnice administrate în cauză, neluând în considerare probele din care rezultă oferta de cumpărare transmisă de pârâtă, încălcându-se astfel prevederile art. 1295 C. civ. conform cărora vânzarea este perfectată la data realizării acordului de voință asupra lucrului și asupra prețului. Totodată recurenta a arătat că prin soluția dată se încalcă prevederile dreptului intern și comunitar cu privire la protecția și garantarea proprietății, învederând că pârâta a exercitat în mod exclusiv dreptul de folosință asupra terenului deși nu deținea decât dreptul de proprietate asupra construcției.

Cu privire la impozitul achitat pentru construcția proprietatea pârâtei recurenta susține că soluția dată în cauză determină îmbogățirea acesteia în dauna patrimoniului său iar cu privire la cererea reconvențională învederează nelegalitatea hotărârii recurate arătând că a fost în permanență de acord cu încheierea contractului, predând posesia și folosința imobilului și că pârâta a avut posesia și folosința continuă și netulburată a întregului imobil, posesie exercitată sub nume de proprietar. Astfel, analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva normelor legale incidente prin raportare la excepția invocată din oficiu, Înalta Curte urmează să constate nulitatea cererii de recurs, în considerarea următoarelor: Dispozițiile art. 303 alin. (1) C. proc.

civ. prevăd că, recursul se motivează prin însăși cererea de recurs sau în termenul de 15 zile de la data comunicării hotărârii atacate, dacă legea nu dispune altfel, iar alin. (2) al aceluiași text legal statuează că: "Termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte." Potrivit art. 302 1 lit. c) C. proc. civ. cererea de recurs trebuie să cuprindă sub sancțiunea nulității dezvoltarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază, cu raportare strictă și limitativă la cazurile de modificare sau casare prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ. Pentru a conduce la casarea sau modificarea hotărârii recurate, recursul nu se poate limita doar la indicarea textului de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor presupunând încadrarea lor într-unul din motivele limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc.

civ. În speță, din observarea criticilor formulate de recurentă se constată că motivele indicate în susținerea recursului său nu se subscriu nici unuia din motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., toate criticile invocate vizând elemente de temeinicie a soluției, privind stabilirea situației de fapt, administrarea și interpretarea probatoriilor, fără să formuleze nicio critică care să poată fi subsumată motivelor de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 304 C. proc. civ. Astfel, deși recurenta a indicat drept motiv de recurs pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., aceasta își exprimă de fapt nemulțumirea față de modul de administrare sau interpretare a probelor ori față de modul de soluționare a apelului în raport cu situația de fapt.

Or, simpla indicare a textului de lege prin care se reglementează motivele de recurs în baza cărora poate fi modificată sau casată o hotărâre, și nemulțumirea părții față de soluția pronunțată, fără a se dezvolta în concret critici ce pot fi subsumate respectivelor motive de recurs, nu este suficientă, lipsa acestora fiind sancționată de lege cu nulitatea cererii. Dezvoltarea criticilor nu face deci posibilă încadrarea lor în motivul de recurs invocat și nici în restul motivelor de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., recursul nefiind o cale de atac devolutivă care să permită reanalizarea probelor administrate și a situației de fapt. Din aceste considerente Înalta Curte urmează a da eficiență dispozițiilor legale mai sus evocate și pe cale de consecință a admite excepția nulității invocată din oficiu și a constata nulitatea cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea cererii de recurs promovată de reclamanta SC M.C. SRL împotriva Deciziei nr. 7/Ap din 2 mai 2012 a Curții de Apel Brașov, secția comercială. Obligă recurenta la plata către intimată a sumei de 1.561 ROL cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 25 aprilie 2013 . Procesat de GGC - AS