ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 645/2018

Asupra cauzei civile de față, se constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 91/S din 19.05.2015 pronunțată de Tribunalul Brașov în Dosarul civil nr. x/62/2013, prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român, invocată de acesta prin întâmpinare, a respins excepția puterii de lucru judecat, invocată de pârâtul A. și excepțiile inadmisibilității și prescripției cererii de chemare în garanție, invocate de chemata în garanție S.N. B. S.A., dar și excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție invocată de Municipiul Brașov, prin primar; a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta S.C. C. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul A. și, în consecință, l-a obligat pe pârâtul A. să lase reclamantei în deplină proprietate și posesie imobilul situat în Brașov, str. x, compus din teren în suprafață de 6.087 mp, nr. top x, nr. cadastral x, înscris în CF Brașov, identificat potrivit Raportului de expertiză tehnică judiciară nr. x/2013 efectuat de expert tehnic D., lucrare admisă de O.C.P.I. Brașov prin Procesul-verbal de recepție nr. x/2015; a respins capătul de cerere al aceleiași acțiuni a reclamantei, având ca obiect constatarea dreptului de proprietate asupra imobilului înscris sub nr. cadastral x, teren de 1.287 mp și construcție, identificat prin același Raport de expertiză tehnică judiciară nr. x/2013, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a respins cererea de radiere a suprapunerii amplasamentului imobilului înscris în CF cu nr. top x cu suprafața de 7.322 mp peste imobilele cu nr. cadastral x cu suprafața de 6.087 mp (nr. top x) și nr. cadastral x cu suprafața de 1.287 mp; a admis în parte cererea de intervenție accesorie, formulată în interesul reclamantei S.C. C. S.R.L. de către intervenienta E., în limitele admiterii cererii reclamantei; a admis cererea de chemare în garanție a Municipiului Brașov, prin primar, formulată de către pârâtul A. și, în consecință, l-a obligat pe chematul în garanție Municipiul Brașov, prin primar, să modifice art. 1 al Dispoziției nr. 4636 din 14.05.2010, în sensul propunerii de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent în modalitatea compensării prin puncte, potrivit prevederilor Legii nr. 165/2013, pentru imobilul cu nr. cadastral x (nr. top 7021/1/1), teren în suprafață de 6.087 mp înscris în CF Brașov, identificat potrivit Raportului de expertiză tehnică judiciară nr. x/2013 și a respins cererea de chemare în garanție a S.N. B. S.A., formulată de către reclamanta S.C. C. S.R.L.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a avut în vedere că prin cererea de chemare în judecată formulată la 7.02.2013, reclamanta S.C. C. S.R.L. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții A. și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, să constate că este proprietara asupra imobilului din Brașov, str. x, teren în suprafață de 7.322 mp și construcție P+E, înscris în CF Brașov, nr. top x și să dispună radierea din cartea funciară a notării suprapunerii acestui imobil cu cel având număr cadastral x din CF și cu imobilul cu număr cadastral x provenit din dezmembrarea imobilului nr. top x din CF.

În motivarea cererii de chemare în judecată, s-a arătat de către reclamanta ca aceasta a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu prin Actul de adjudecare emis în Dosarul execuțional nr. x/2005 al Executorului Judecătoresc F., fiind înscris în cartea funciară nr. x Brașov.

În anul 2012, a formulat cerere de actualizare a informațiilor tehnice, respinsă prin încheierea nr. x din 03.12.20012 cu motivarea că documentația cadastrală nu a fost recepționată de Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Brașov, întrucât s-a constatat o suprapunere reală a imobilelor nr. top x din CF având ca proprietară pe reclamantă, cu numărul cadastral x din CF în suprafață de 6.087 mp (proprietar A.) și cu numărul cadastral x provenit din dezmembrarea imobilului nr. top x din CF în suprafață de 1.287 mp (proprietar Statul Român).

Autoarea reclamantei, respectiv S.N. B. S.A, a dobândit imobilul în temeiul Legii nr. 15/1990, a întocmit documentația avizată Consiliul Județean Brașov și recepționată de Oficiul Județean de Cadastru și Publicitate Imobiliară Brașov, iar reclamanta își îndeplinește obligațiile de plată a impozitului aferent acestui imobil.

Ulterior, la termenul de judecată din 10.06.2013, reclamanta a preschimbat acțiunea sa în constatare cu una în revendicare imobiliară, solicitând obligarea pârâtului A. să-i lase în deplină proprietate și posesie imobilul situat în Brașov, str. x, compus din teren în suprafață de 7.322 mp, și construcție P+E din cărămidă, înscris în CF Brașov sub nr. top x, susținând că pârâtul a angajat o societate de pază în anul 2102, care nu permite accesul reclamantei la imobil.

Ulterior efectuării expertizei tehnice de identificare imobiliară, reclamanta și-a precizat cererea în sensul că solicită obligarea pârâtului A. să-i lase în deplină proprietate și posesie imobilul situat în Brașov, str. x, compus din teren în suprafață de 6.087 mp, nr. top x, nr. cadastral x, înscris în CF Brașov, iar în contradictoriu cu Statul Român a solicitat constatarea dreptului de proprietate asupra imobilului înscris sub nr. cadastral x, teren de 1.287 mp și construcție; de asemenea, s-a solicitat să se dispună radierea suprapunerii amplasamentului imobilului înscris în CF cu nr. top x, în suprafață de 7.322 mp. Cu cel al imobilelor cu nr. cadastral x în suprafață de 6.087 mp (nr. top x) și nr. cadastral x, în suprafață de 1.287 mp

În drept, cererea a fost motivată pe prevederile art. 555 din C. civ. și art. 111 din C. proc. civ.

Pârâtul Statul Român a formulat întâmpinare, prin reprezentantul său legal Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov, invocând excepția lipsa calității sale procesuale pasive și lipsei calității de reprezentant a Ministerului Finanțelor pentru Statul Român, solicitând respingerea acțiunii reclamantei ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a mai arătat că pe fond lasă soluția la aprecierea instanței, în sensul celor ce vor rezulta din probele ce se vor administra.

Și pârâtul A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii inițiale în constare în raport de prevederile art. 111 C. proc. civ., susținând că reclamanta are posibilitatea exercitării unei acțiuni în realizarea dreptului raportat la împrejurarea că este proprietara imobilului mai sus descris.

Această excepție a fost respinsă, reclamanta înlocuind ulterior cererea în constare cu una în realizarea dreptului, respectiv acțiunea în revendicare.

În plus, pârâtul a invocat excepția puterii lucrului judecat în raport de sentința civilă nr. 249 din 19.11.2009, pronunțată în procedura Legii nr. 10/2001; în cuprinsul întâmpinării, pârâtul a prezentat și argumentele de fapt și de drept pentru care solicită respingerea acțiunii formulate în contradictoriu cu el, ca neîntemeiată.

Pârâtul A. a formulat și o cerere de chemare în garanție a Municipiului Brașov, prin primar, solicitând obligarea acestuia să-i restituie în natură un alt teren de aceeași valoare cu terenul ce face obiectul dosarului, iar în cazul în care nu are la dispoziție un astfel de teren să fie obligat la plata contravalorii acestuia la prețul pieței.

În motivarea acestei cereri, pârâtul a reluat susținerile din întâmpinare vizând finalizarea, prin Dispoziția nr. 4636 din 14.05.2010 emisă de primarul Municipiului Brașov, a cererii de restituire formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, urmare a sentinței menționate.

Municipiului Brașov, prin primar, a depus întâmpinare la cererea de chemare în garanție formulată de către pârâtul A., invocând tardivitatea, inadmisibilitatea și netemeinicia acestei cereri și solicitând respingerea ei, motivând fiecare solicitare în fapt și în drept.

La rândul său, reclamanta S.C. C. S.R.L. a formulat cerere de chemare în garanție a S.N. B. S.A., pentru motivele invocate și în cererea de chemare în judecată, susținând că și pârâtul pretinde un drept asupra imobilului pe care reclamanta l-a dobândit de la chemata în garanție, solicitând admiterea acestei cereri, în condițiile în care va fi respinsă acțiunea în contradictoriu cu acest pârât și cu Statul Român, cu consecința obligării chematei în garanție la restituirea prețului plătit de adjudecatar și la plata cheltuielilor de judecată suportate de acesta și de către evingător, în temeiul art. 1341 din C. civ. de la 1864.

Chemata în garanție S.N. B. S.A. a depus întâmpinare la cererea formulată de reclamanta S.C. C. S.R.L împotriva sa., invocând inadmisibilitatea acestei cereri și prescripția dreptului de a fi chemată în garanție, susținând că nu sunt întrunite condițiile acestei răspunderi, respectiv să fie vorba de o tulburare de drept, cauza evicțiunii să fie anterioară vânzării și să nu fi fost cunoscută de către cumpărător. Chemata în garanție a arătat că nu răspunde de împrejurările ivite după încheierea contractului, respectiv a actului de adjudecare și a invocat prescripția dreptului la chemarea în garanție, întrucât au trecut trei ani de la data înscrierii actului de adjudecare în cartea funciară la data de 20.02.2006, potrivit prevederilor art. 520 alin. (1) C. proc. civ.

În cauză a intervenit și E., printr-o cerere de intervenție accesorie în interesul reclamantei S.C. C. S.R.L., solicitând admiterea acțiunii reclamantei cu motivarea că este titulara unui drept de ipotecă asupra imobilului în litigiu, urmare încheierii contractului de garanței imobiliară autentificat sub nr. x din 05.07.2000 de către BNP G. și, ca urmare verificărilor făcute, potrivit legislației în vigoare și normelor bancare, nu s-a constatat existența vreunor sarcini sau cereri de revendicare și nu a rezultat niciun fel de suprapunere.

Prin încheierea de ședință din data de 06.01.2014, instanța a respins excepția tardivității cererii de chemare în garanție, excepție invocată de chematul în garanție Municipiul Brașov pentru considerentele arătate în cuprinsul acestei încheieri.

Analizând excepțiile invocate, cererile deduse judecății în raport de dispozițiile legale aplicabile și probele existente la dosarul cauzei, Tribunalul Brașov a reținut și apreciat următoarele:

excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român, invocată de acesta prin întâmpinare, a fost găsită întemeiată și a fost admisă, având în vedere că din conținutul cărții funciare nu a rezultat că acesta este proprietar actual asupra terenului de 1.287 mp și asupra construcției aflate pe teren, pentru a se justifica chemarea sa în judecată în sensul constatării dreptului de proprietate asupra acestor imobile. Potrivit C.F. Brașov, terenul menționat a fost transmis în proprietatea S.N. B. S.A. în baza Legii nr. 15/1990 și H.G. nr. 834/1991, făcând parte din suprafața totală de 7.322 mp înscrisă sub B+158 .

Inexistența calității de proprietar tabular a Statului face inaplicabile prevederile art. 25 din Decretul nr. 31/1954, în sensul participării sale în mod nemijlocit, în nume propriu, în raporturile juridice, dacă legea nu stabilește alte organe în acest scop.

Proprietatea asupra imobilului menționat, a fost transmisă către S.N. B. S.A. prin naționalizare și ulterior către reclamantă, urmare actului de adjudecare, aspecte ce au rezultat din conținutul cărții funciare, fiind constatate și prin lucrarea de expertiză dispusă în cauză.

Admițând excepția lipsei calității procesuale a statului, prima instanță a apreciat că nu se mai impune analiza excepției vizând lipsa calității de reprezentant al acestuia în persoana Ministerului Finanțelor Publice, din perspectiva prevederilor art. 137 C. proc. civ.

Cât privește celelalte excepții, respectiv excepția puterii de lucru judecat, invocată de pârâtul A. și inadmisibilității și prescripției cererii de chemare în garanție, invocate de chemata în garanție S.N. B. S.A., precum și a inadmisibilității cererii de chemare în garanție invocată de Municipiul Brașov, prin Primar, acestea au fost găsite neîntemeiate și, prin urmare, au fost respinse pentru motivele arătate în considerentele sentinței.

Pe fond, tribunalul a reținut că situația de fapt relatată de către reclamantă în sensul dobândirii dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu prin Actul de adjudecare emis în Dosar execuțional nr. x/2005 al Executorului Judecătoresc F., înscris în cartea funciară nr. x Brașov și refuzul recepționării documentației cadastrale de către Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Brașov, prin Încheierea nr. x din 03.12.20012, cu motivarea constatării unei suprapuneri reale a imobilelor nr. top x din CF având ca proprietară pe reclamantă cu numărul cadastral x din CF în suprafață de 6.087 mp (proprietar A.) și cu numărul cadastral x provenit din dezmembrarea imobilului nr. top x din CF în suprafață de 1.287 mp (proprietar Statul Român), este confirmată de documentația depusă de reclamantă la filele 4-16 ale vol. 1 și constatările expertului tehnic, cu ocazia efectuării expertizei dispuse în cauză.

Reclamanta este înregistrată în evidențele fiscale cu imobilul în litigiu, potrivit Certificatului de atestare fiscală nr. x din 19.10.2012.

Anterior adjudecării de către reclamantă, imobilul a fost proprietatea autoarei sale, S.N. B. S.A., care, la rândul său, l-a dobândit în baza Legii nr. 15/1990; pentru acest imobil a fost întocmită documentația avizată Consiliul Județean Brașov și recepționată de Oficiul Județean de Cadastru și Publicitate Imobiliară Brașov .

Pe de altă parte, potrivit sentinței civile nr. 249/2009 a Tribunalului Brașov, definitivă și irevocabilă, acest imobil a făcut obiectul Legii nr. 10/2001, pârâtul depunând Notificarea nr. 223 din 23.07.2001 prin care a solicitat restituirea în natură a imobilului înscris în C.F. Brașov, nr. top. x, înregistrată sub nr. x/2001 la Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 din cadrul Primăriei Brașov.

Situația de carte funciară a fost reținută cu putere de lucru judecat în Dosarul nr. x/62/2008 al Tribunalului Brașov, în care a fost pronunțată sentința menționată, în baza căreia Municipiul Brașov a emis Dispoziția nr. 4636 din 14.05.2010, în sensul restituirii către pârât a imobilului de 6.087,40 mp și s-a propus acordarea de despăgubiri bănești pentru suprafața de 590 mp.

Astfel, din cuprinsul C.F. Brașov, a rezultat că imobilul cu nr. top. x de sub nr. de ordine A+18 - casă de piatră, curte, fabrică de spirt și clădiri secundare la Dârste, a fost proprietatea S.C. H. S.A. - I., naționalizat alături de alte imobile ale aceluiași proprietar, în baza Decretului-lege nr. 119/1948, dispunându-se intabularea dreptului de proprietate al Statului Roman prin administrarea Fabricii de Bere Aurora Dârste.

Ulterior, imobilul proprietatea Statului Roman a fost dezmembrat în două imobile, respectiv cel de sub A+159 cu nr. top. x - teren în suprafață de 6.957,40 mp și de sub A+160 cu nr. top. x - curte, fabrică și clădiri secundare în suprafață de 10.395,40 mp Apoi, imobilul de la A+159, proprietatea Statului Roman, s-a dezmembrat în alte două noi loturi, respectiv cel de sub A+161 - nr. top. x - teren în suprafață de 6.677,40 mp și cel de sub A+162 - nr. top. x - teren în suprafață de 280 mp

Prin Raportul de expertiză tehnică judiciară nr. 693715 din 2013 și răspunsul la obiecțiunile formulate de părți, efectuate de către expert tehnic D., lucrări avizate de către O.C.P.I. Brașov prin procesul-verbal de recepție nr. x din 25.02.2015, s-a concluzionat în sensul că "terenul cu nr. top x are legătură cu terenul reclamantei S.C. C. S.R.L. cu nr. top x, în sensul suprapunerii totale reale, deoarece atât în actul nr. x/1990, cât și în anul 2001, când s-a întocmit documentația pentru H.G. nr. 834/1991 și terenul folosit de S.N. B. S.A. s-a identificat greșit cu nr. top x, de fapt, terenul conform schițelor de carte funciară era identificat cu parte din nr. top x", cel dintâi teren având o altă identificare, aproximată de același expert, ca fiind în zona blocurilor din str. x.

În speță, prima instanță a constatat că este chemată să acorde preferință dreptului de proprietate al reclamantei în condițiile existenței unui titlu de proprietate și în favoarea pârâtului, reprezentat de dispoziția emisă în baza Legii nr. 10/2001, fiind în situația de a stabili care dintre cele două titluri de proprietate este mai caracterizat, pentru a-l prefera în fața celuilalt.

S-a apreciat că această calitate o are titlul reclamantei, urmare confirmării de către expert a identificării imobilului cu avizul organismului specializat în activitatea cadastrală, respectiv O.C.P.I. Brașov.

Pe de altă parte, titlul reclamantei este anterior celui al pârâtului și este emis urmare unei proceduri de executare silită, finalizată prin licitație publică, cu consecința adjudecării de către aceasta a bunului imobil pentru care a efectuat operațiunile de carte funciară, reclamanta fiind plătitoare de taxe și impozite.

Din perspectiva prevederilor art. 6 alin. (6) din Noul C. civ., tribunalul a apreciat că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 550 și 563 Noul C. civ. care consacră dreptul proprietarilor de a dispune în mod exclusiv și absolut de bunul lor, putând cere tuturor celorlalți să respecte acest drept.

Potrivit prevederilor art. 556 din același cod, dreptul de proprietate poate fi exercitat în limitele materiale ale obiectului său, acestea fiind limitele corporale ale bunului care formează obiectul dreptului de proprietate, cu îngrădirile stabilite prin lege.

În speță, aceste limite au fost stabilite prin lucrarea de expertiză și nu s-a dovedit nici existența vreunei situații legale de limitare a exercitării atributelor dreptului de proprietate, nici manifestarea voinței proprietarilor în condițiile legii, în sensul limitării exercitării acestuia drept, cum rezultă din prevederile art. 556 Noul C. civ.

Acordarea eficienței în favoarea titlului reclamantei este justificată și de împrejurarea că autoarea reclamantei a dobândit dreptul de proprietate, în condițiile legii speciale, anterior apariției Legii nr. 10/2001, precum și constatându-se că certificatul de atestare a dreptului de proprietate în favoarea S.N. B. S.A. nu a fost contestat cu succes în instanță de către pârât, care a depus notificarea în luna iulie 2001 și nici actul de adjudecare nu a fost desființat pe cale judecătorească, bunul aflându-se în tot acest interval de timp (anul 2005, an al adjudecării - la zi) în patrimoniul reclamantei, contestarea dreptului acesteia fiind posibilă urmare unei nereale identificări a dreptului acesteia și a celui al pârâtului, constatată de O.C.P.I. cu ocazia solicitării actualizării datelor tehnice ale imobilului de către reclamantă.

Pentru aceste considerente, prima instanță a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta S.C. C. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul A., cu consecința obligării acestuia să lase reclamantei în deplina proprietate și posesie imobilul în litigiu, identificat potrivit Raportului de expertiză tehnică judiciară nr. x/2013, efectuat de expert tehnic D., lucrare admisă de O.C.P.I. Brașov prin Procesul-verbal de recepție nr. x/2015.

Urmare admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român, a fost respins capătul de cerere al aceleiași acțiuni a reclamantei, având ca obiect constatarea dreptului de proprietate asupra imobilului identificat prin același Raport de expertiză tehnică judiciară, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Și cererea de radiere a suprapunerii amplasamentului imobilului a fost respinsă, în lipsa unui capăt de cerere prin care să se solicite radierea dreptului de proprietate al pârâtului asupra imobilului greșit identificat, potrivit lucrării avizate de O.C.P.I.

În temeiul art. 49 alin. (3) din C. proc. civ., a fost admisă în parte și cererea de intervenție accesorie, formulată în interesul reclamantei S.C. C. S.R.L. de către intervenienta E., în limitele admiterii cererii părții în favoarea căreia s-a intervenit.

Instanța de fond a apreciat că acțiunea reclamantei este una complexă, complexitate dată de multitudinea cererilor formulate pe cale principală sau incidentală, existența unei dispoziții emise în baza Legii nr. 10/2001, intrată în circuitul civil și care, s-a apreciat că poate fi modificată pe această cale, în raport de situația nou creată, urmare a stabilirii unei noi și reale identificări a imobilului în litigiu și perspectiva ca pârâtul să nu mai beneficieze de efectele dispoziției emise în baza legii speciale, urmare acordării preferinței pentru titlul reclamantei, astfel cum s-a arătat.

În aceste condiții, chiar dacă speța de față nu se soluționează pe baza dispozițiilor Legii nr. 10/2001, instanța a constatat operante prevederile art. 60 din C. proc. civ., interesul pârâtului fiind unul legitim, astfel încât a admis cererea de chemare în garanție a Municipiului Brașov, prin primar, cu consecința obligării acestuia să modifice art. 1 al Dispoziției nr. 4636 din 14.05.2010, în sensul propunerii, în favoarea pârâtului, de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent în modalitatea compensării prin puncte, potrivit prevederilor Legii nr. 165/2013, pentru imobilul cu nr. cadastral x (nr. top ), teren în suprafață de 6.087 mp, înscris în CF Brașov, identificat potrivit Raportului de expertiză tehnică judiciară nr. 693715/2013, în cauză nefăcându-se dovada existenței unor bunuri în patrimoniul chematului în garanție Municipiul Brașov care să poată fi acordate în compensare ca măsură reparatorie în echivalent.

S-a apreciat ca această soluție rezultă din prevederile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, întrucât lipsirea pârâtului de dreptul său asupra imobilului menționat echivalează cu situația în care restituirea în natură devine imposibilă, astfel că, entitatea investită cu soluționarea notificării are obligația să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale sau să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii.

Întrucât reclamanta nu a căzut în pretenții în sensul prevederilor art. 60 din C. proc. civ., instanța a respins cererea de chemare în garanție a S.N. B. S.A., formulată de către reclamanta S.C. C. S.R.L.

De asemenea, raportat la prevederile art. 274 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 276 din C. proc. civ., împrejurarea că acțiunea reclamantei a fost admisă doar în parte, tribunalul a respins și cererea reclamantei de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Instanța a apreciat că în speță, nu se poate reține culpa procesuală a pârâților, în sensul prevederilor legale enunțate, în condițiile identificării corecte a imobilului doar prin expertiza efectuată în prezentul dosar, lucrare care profită numai reclamantei și care a stat la baza soluției date prin sentința pronunțată de tribunal.

Împotriva aceste sentințe au declarat apel pârâtul A., reclamanta S.C. C. S.R.L. și chematul în garanție Municipiul Brașov, prin primar, fiecare formulând critici de nelegalitate și netemeinicie și solicitând schimbarea în parte a sentinței apelate.

Pârâtul A. a solicitat, în principal, admiterea apelului, anularea sentinței apelate, reținerea cauzei spre rejudecare și respingerea cererii în revendicare formulată de reclamanta S.C. C. S.R.L., iar, în subsidiar, admiterea apelului, anularea sentinței apelate, reținerea dosarului spre judecare și respingerea cererii în revendicare formulată împotriva sa de reclamanta S.C. C. S.R.L.

Reclamanta S.C. C. S.R.L. a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii, în sensul respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român și admiterea acțiunii în revendicare pentru terenul în suprafață de 1.287 mp și construcție P+E din cărămidă nr. cadastral x, provenit din dezmembrarea nr. top x, înscris în CF.

Chematul în garanție Municipiul Brașov prin primar a solicitat admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței în sensul respingerii cererii de chemare în garanție formulată împotriva sa de pârâtul A.

Prin Decizia civilă nr. nr. 1690/Ap din 14.12.2015, Curtea de Apel Brașov, secția civilă, a respins apelul declarat de reclamanta S.C. C. S.R.L., a admis apelul declarat de pârâtul A., precum și apelul incident declarat de chematul în garanție Municipiul Brașov - prin primar; în consecință, s-a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a admis excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție invocată de Municipiul Brașov, prin primar; a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta S.C. C. S.R.L, în contradictoriu cu pârâtul A., înlăturând din dispozitivul sentinței obligația pârâtului A. de a lăsa reclamantei în deplină proprietate și posesie imobilul situat în Brașov, str. x, compus din teren în suprafață de 6.087 mp, nr. top x, nr. cadastral x, înscris în CF Brașov, identificat prin Raportului de expertiză tehnică judiciară nr. 693715/2013 efectuat de expert tehnic D., lucrare admisă de O.C.P.I. Brașov prin procesul-verbal de recepție nr. x/2015; ca urmare a respingerii acțiunii principale, s-a respins cererea de intervenție accesorie, formulată în interesul reclamantei S.C. C. S.R.L., de către intervenienta E.; s-a respins cererea de chemare în garanție a Municipiului Brașov, prin primar, formulată de către pârâtul A., înlăturându-se din dispozitivul sentinței obligația chematului în garanție Municipiul Brașov, prin primar, de a modifica art. 1 al Dispoziției nr. 4636 din 14.05.2010, în sensul propunerii de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent în modalitatea compensării prin puncte, potrivit prevederilor Legii nr. 165/2013, pentru imobilul cu nr. cadastral x (nr. top x), teren în suprafață de 6.087 mp, înscris în CF Brașov, identificat prin Raportului de expertiză tehnică judiciară nr. x15/2013; au fost păstrate neschimbate celelalte dispoziții ale sentinței apelate; s-a respins ca nedovedită cererea de acordare a cheltuielilor la fond formulată de chematul în garanție Municipiul Brașov, prin Primar, nefiind exhibate în instanță instrumentele de plată care să facă dovada achitării onorariului avocațial, solicitat sub forma cheltuielilor de judecată.

În temeiul art. 274 C. proc. civ., instanța de apel a obligat-o pe intimata-reclamantă S.C. C. S.R.L., ca parte căzută în pretenții, aflată în culpă procesuală, să plătească apelantului-pârât A. suma de 10.455 RON cheltuieli de judecată în apel, reprezentând taxa judiciară de timbru, achitată în apel.

Prin cererea înregistrată la data de 01.02.2016, reclamanta S.C. C. S.R.L. a solicitat completarea dispozitivului Deciziei civile nr. 1690 din 14.12.2015, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, în sensul de a se pronunța și asupra cererii de chemare în garanție formulată de S.C. C. S.R.L. în contradictoriu cu S.N. B. S.A.

Cererea de completare a dispozitivului a fost găsită neîntemeiată de către instanța de apel și, în consecință a fost respinsă prin Decizia civila nr. 318/Ap din 01.03.2016 a aceleiași instanțe.

Împotriva acestor decizii, în termen legal, au promova recurs reclamantă S.C. C. S.R.L. și recurenta-intervenientă E., dosarul de recurs fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casați și Justiție, secția a II-a civilă.

Prin Încheierea nr. 1853 din 8 noiembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/62/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a admis excepția necompetenței sale funcționale, a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea acesteia, spre competentă soluționare, secției I civile a acestei instanțe.

Ca urmare a acestei măsuri, Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 14.11.2016, sub nr. x/62/2013*, cu termen de judecată la 03.02.2017.

În ședința publică de la termenul menționat, avocat K. a învederat instanței că intimatul-pârât A. a decedat la data de 16.11.2015. În acest sens, a depus la dosarul cauzei, în copie, înscrisuri doveditoare, respectiv certificatul de calitate de moștenitor, autentificat sub nr. x din 08.09.2016 de Societatea Profesională Notarială "L.", din care reiese că unica moștenitoare a acestuia este numita M.; extrasul referitor la înscrierea decesului nr. x/2016, emis de Autoritatea Oficiului Stării Civile din Gattendorf, Republica Austria și copie de pe actul de identitate al moștenitoarei defunctului. A precizat că, la momentul dezbaterilor și al pronunțării deciziei recurate, nu avea cunoștință despre decesul intimatului-pârât, astfel încât nu a putut înștiința instanța de judecată.

Față de înscrisurile depuse la dosar, reprezentantul convențional al recurentei-reclamante S.C. C. S.R.L. a invocat excepția lipsei capacității de folosință a intimatul-pârât A.

A susținut că, în cauză, este incident motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.. Cum din conținutul înscrisurilor înfățișate reiese că intimatul-pârât era decedat la data pronunțării deciziei de către instanța de apel, rezultă că aceasta a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ., motiv pentru care a solicitat casarea deciziei și trimiterea cauzei, spre rejudecare, la Curtea de Apel Brașov.

De asemenea, reprezentanta convențională a recurentei-interveniente E. a arătat că decizia pronunțată în apel este lovită de nulitate, potrivit dispozițiilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

Examinând recursul declarat în cauză, cu prioritate din perspectiva motivului de ordine publică prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte, prin decizia civilă, a admis recursurile formulate, au fost casate deciziile recurate și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de apel; în esență, s-a reținut că deciziile recurate au fost pronunțate în contradictoriu cu o persoană lipsită de capacitate de folosință, fiind așadar, lovite de nulitate, în condițiile în care decesul pârâtului A. a survenit anterior închiderii dezbaterilor în apel și, implicit soluționării cererii de completare a dispozitivului deciziei date în apel.

Instanța de casare a arătat că judecata va fi reluată de la data de 16.11.2015, cu respectarea cadrului procesual astfel cum a fost determinat după decesul intimatului-pârât A.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte a apreciat că în raport de incidența cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. a devenit inutilă examinarea celorlalte motive de recurs formulate în cauză.

În rejudecarea apelului, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov sub nr. x/62/2013*; instanța de apel, din oficiu, a dispus atașarea Dosarului civil nr. x/62/2008 al Tribunalului Brașov, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 294 din 19.11.2009 invocată de parți. În apel, a fost introdusa moștenitoarea paratului A., respectiv M.

Prin Decizia civilă nr. 1614/Ap din 11.10.2017, Curtea de Apel Brașov, secția civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta S.C. C. S.R.L., împotriva sentinței civile nr. 91/S din 19.05.2015 pronunțată în cauză de Tribunalul Brașov, secția I civilă, a admis apelurile declarate, pe de o parte, de pârâtul A. și continuat de succesoarea acestuia, M. și, pe de altă parte, de chematul în garanție Municipiul Brașov, prin Primar, împotriva aceleiași sentințe; sentința apelată a fost schimbată în parte, astfel: s-a admis excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție invocată de Municipiul Brașov, prin primar și, pe cale de consecință, s-a respins cererea de chemare în garanție; s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta S.C. C. S.R.L, în contradictoriu cu pârâtul A. și, în continuare, cu succesoarea acestuia, M.; a fost înlăturată din dispozitivul sentinței apelate atât obligația pârâtului A. de a lăsa reclamantei în deplină proprietate și posesie imobilul situat în Brașov, str. x, compus din teren în suprafață de 6.087 mp, nr. top x, nr. cadastral x, înscris în CF x Brașov, identificat potrivit Raportului de expertiză tehnică judiciară nr. 693715/2013, efectuat de expert tehnic D., lucrare admisă de O.C.P.I. Brașov prin procesul-verbal de recepție nr. x/2015, cât și obligația chematului în garanție Municipiul Brașov, prin primar, de a modifica art. 1 al Dispoziției nr. 4636 din 14.05.2010, în sensul propunerii de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent în modalitatea compensării prin puncte, potrivit prevederilor Legii nr. 165/2013, pentru imobilul cu nr. cadastral x (nr. top x), teren în suprafață de 6.087 mp înscris în CF Brașov, identificat potrivit Raportului de expertiză tehnică judiciară nr. 693715/2013, efectuat de expert tehnic D., lucrare admisă de O.C.P.I. Brașov prin procesul-verbal de recepție nr. x/2015.

Au fost păstrate neschimbate dispozițiile primei instanțe de respingere a restului cererilor formulate, soluție care va viza și cererile de chemare în garanție formulată de către reclamantă în contradictoriu cu S.N. B. S.A., dar și cererea de intervenție accesorie, formulată în interesul reclamantei S.C. C. S.R.L., de către intervenienta E.

Analizând apelul prin prisma criticilor formulate, a materialului probator administrat în cauză și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța de apel a reținut și apreciat următoarele:

Excepția tardivității precizării de acțiune din 10.06.2013 și a modificării cererii reclamantei din 27.04.2015 a fost apreciată ca neîntemeiată, în raport de dispozițiile art. 132 alin. (2) pct. 1 și 4 C. proc. civ. și având în vedere că la data de 10.06.2013 a fost înlocuită cererea în constatare printr-o cerere în realizare, iar ulterior, la 27.04.2015 a intervenit numai o îndreptare a unei erori materiale strecurate în cuprinsul cererii, referitoare la numărul topo rezultat în urma efectuării lucrării de expertiză, în realitate, nefiind vorba despre o veritabilă modificare a acțiunii în realizare.

Curtea de apel a constatat că este corectă constatarea primei instanțe potrivit cu care, la data adjudecării imobilului de către reclamantă existau scriptic, conform evidențelor de CF, două bunuri imobile distincte, respectiv imobilul înscris în CF Brașov, nr. top x, proprietatea fostei S.N. B. S.A. și imobilul înscris în CF Brașov, nr. top x teren de 6.677,40 mp și nr. top x teren de 280 mp, proprietatea Statului Român, situație care face inaplicabilă regula priorității înscrierilor succesive reglementată de art. 5 din Legea nr. 7/1996, și care vizează înscrierile succesive în aceeași carte funciară, și nu în cărți funciare diferite, cum este cazul în speță. Totodată, s-a apreciat că regula înscrierilor succesive nu se aplică nici situației în care se invocă o identificare greșită, chiar și numai scriptică, a imobilului în litigiu.

În mod evident, date fiind și concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, administrat în fața instanței de fond și avizat de către Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară, respectiv raportul expertului D., în speța de față se verifică situația înscrierii aceluiași imobil în două cărți funciare diferite, atât reclamanta, pe de o parte, cât și pârâtul, pe de altă parte, deținând titluri de proprietate valabile pentru același imobil, înregistrat scriptic în două cărți funciare, urmare a unei greșite identificări a nr. top x efectuată cu ocazia întocmirii documentației pentru elaborarea și adoptarea H.G. nr. 834/1991 în baza căreia s-a emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate al S.N. B. S.A.

În atare situație, este absolut necesar să se procedeze în sensul solicitat de reclamanta și să se stabilească care dintre cele două titluri este mai bine caracterizat, fiind vorba, pe de o parte, de actul de adjudecare emis în cadrul unei proceduri execuționale la finalul căreia reclamanta și-a adjudecat bunul în litigiu, iar, pe de altă parte, de decizia de restituire în natură emisă în temeiul Legii nr. 10/2001, urmare a celor dispuse în mod irevocabil de către o instanță de judecată, prin intermediul căreia pârâtului i s-a restituit în natură imobilul în litigiu, teren deținut anterior în proprietate de către antecesorii săi și preluat de la aceștia de către Statul Român, prin naționalizare, în baza Decretului-lege nr. 119/1948.

Curtea de apel a apreciat că, în ciuda faptului că titlul pârâtului este reprezentat formal de decizia de restituire în natură, câtă vreme aceasta a fost emisă în scop de reparație, urmare constatării unei preluări abuzive la care a recurs Statul Român în temeiul Decretului-lege nr. 119/1948 (act normativ apreciat ca abuziv prin chiar textul Legii nr. 10/2001, art. 2, alin. (1) lit. a) - în forma în vigoare la data la care pârâtul a înregistrat cererea de restituire, respectiv în 2001 - aspect reținut cu putere de lucru judecat prin sentința civilă nr. 294 din 19.11.2009 a Tribunalului Brașov, rămasă irevocabilă, aspect necontestat în cauză), în realitate, titlul pârâtului provine de la autorul său, respectiv de la antecesorul său N., socotit (dat fiind caracterul abuziv al naționalizării) că nu a pierdut niciodată proprietatea asupra imobilului.

De cealaltă parte, reclamanta a dobândit bunul de la S.N. B. S.A., care a dobândit, la rândul său, de la Statul Roman, persoană care niciodată nu a fost un proprietar veritabil al bunului, câtă vreme l-a dobândit în temeiul unei naționalizări apreciată chiar prin lege ca fiind una abuzivă.

Drept urmare, speța de față pune în discuție situația în care doi dobânditori invocă titluri de proprietate care provin de la autori diferiți, situație în care urmează să se dea câștig de cauză în obținerea bunului, aceluia al cărui titlu provine de la autorul care deține, la rândul lui, un titlu mai preferabil.

Față de starea de fapt mai sus expusă, Curtea reține că este fără dubiu că titlul autorului pârâtului este preferabil titlului Statului Român, care a dobândit proprietatea asupra bunului în discuție printr-un act de naționalizare abuziv, exercitat împotriva chiar a autorului pârâtului.

Împrejurarea că Decizia de restituire ar fi fost emisă incorect de către Municipiul Brașov, în ciuda faptului că în ceea ce privește această entitate, calitatea sa de unitate deținătoare ar fi fost stabilită în mod irevocabil prin hotărâre judecătorească, a fost apreciată ca lipsită de relevanță în speță.

Atare concluzie s-a impus instanței de apel pornind de la constatarea datei la care pârâtul a inițiat procesul de redobândire a imobilului, respectiv încă din 2001, cu mult anterior momentului la care reclamanta a dobândit dreptul de proprietate prin adjudecare la licitație publică, tergiversarea soluționării cererii acestuia neputându-i fi imputabilă pârâtului, ci tot autorităților statului.

Pe de altă parte, s-a apreciat că dacă instanța care a soluționat contestația pârâtului prin care s-a solicitat restituirea în natură, ar fi administrat probe pentru identificarea corectă a imobilului, acestea ar fi putut cel mult determina situația potrivit căreia calitatea de unitate deținătoare o avea, la acel moment, S.N. B. S.A., societate cu capital integral de stat care, în considerarea acestui amănunt, avea, de asemenea, obligația restituirii imobilului în natură către persoana îndreptățită, în temeiul art. 9 și 20 din Legea nr. 10/2001, câtă vreme imobilul vizat de cererea de restituire nu se încadra în niciuna dintre situațiile care ar fi impus soluționarea notificării exclusiv prin acordarea de despăgubiri prin echivalent.

Față de aceste considerente, curtea de apel a apreciat că cele reținute de prima instanță, care a găsit titlul reclamantei mai preferabil, este nefondată.

Totodată, s-a reținut că în mod corect a fost soluționată excepția puterii de lucru judecat, câtă vreme cele statuate în acest fel de către sentința civilă nr. 249/2009 a Tribunalului Brașov nu pot fi opuse cu caracter absolut decât persoanelor care au figurat ca părți în respectivul litigiu, pentru terți aceste aspecte dobândind natura unei prezumții, aptă de a fi răsturnată printr-o dovadă contrară.

În schimb, curtea de apel a înlăturat ca neîntemeiat argumentul primei instanțe din cadrul analizei comparative a titlurilor opuse de părți, anume cel referitor la considerarea ca relevantă a împrejurării că nici Certificatul de atestare a dreptului de proprietate din 1991 și nici actul de adjudecare din 2005 nu au fost atacate de către apelantul-pârât, în condițiile în care era evident că pârâtul nu avea niciun interes în promovarea unui astfel de demers, întrucât atât atestarea dreptului S.N. B. S.A. din 1991, cât și intabularea S.C. C. S.R.L. din 2006 au vizat o altă carte funciară, respectiv CF Brașov, reclamanta fiind dobânditoarea de bună-credință, cu titlu oneros a acestui imobil și nu a celui înscris în CF Brașov nr. top x, proprietatea pârâtului-apelant A. Aceasta, cu atât mai mult cu cât de esența acțiunii în revendicare este compararea de titluri și nu invalidarea unuia dintre ele, cerere cu care, de astfel, instanțele nu au fost învestite.

A fost înlăturată ca nefondată și critica reclamantei cu privire la soluția dată de tribunal excepției lipsei calității procesuale pasive a Statului Roman, însă nu din perspectiva argumentelor primei instanțe, ci față de cadrul procesual fixat de reclamanta însăși și de conținutul dispozițiilor art. 563 Noul C. civ. (care reglementează acțiunea în revendicare), calitate procesuală pasivă în cadrul acestei acțiuni putând-o avea nu exclusiv posesorul bunului, ci și oricare altă persoană care deține bunul "fără drept".

Or, statul Român deține imobilul cu titlu de dobândire prin lege, ceea ce exclude situația deținerii lui "fără drept".

În ceea ce privește apelul incident, formulat în condițiile art. 293 C. proc. civ., relativ la greșita admitere de către tribunal a cererii de chemare în garanție, instanța de apel a apreciat că este ținută să analizeze cu prioritate excepțiile tardivității și inadmisibilității, a căror greșită soluționare de către tribunal a fost criticată prin motivele de apel de către chematul în garanție - Municipiul Brașov, prin primar.

Cererea de chemare în garanție a fost depusă la termenul de judecată din 10.06.2013, în același moment procesual la care a fost înlocuită cererea în constatare cu cererea în realizare; în aceste condiții s-a apreciat că prima zi de înfățișare nu a fost la termenul din 18.03.2013, ci la cel din 09.09.2013 (consecință a înlocuirii cererii în constatare cu cea în realizare).

În ceea ce privește admisibilitatea cererii de chemare în garanție, curtea de apel a avut în vedere că este necesar ca aceasta să se întemeieze pe existența unei obligații de garanție sau de despăgubire, însă, în cauza de față, nu s-a putut identifica niciun raport juridic obligațional între pârâtul A. și Municipiul Brașov, care să nască obligația de garanție, câtă vreme dispoziția nr. 4636 din 14.05.2010, emisă în baza Legii nr. 10/2001, conform sentinței civile nr. 249/2009, definitivă și irevocabilă, pronunțată în Dosar nr. x/62/2009, este în ființă, pârâtul neînțelegând să învestească prin cererea de chemare în garanție instanța cu o acțiune în anularea acesteia.

Pe de altă parte, instanța de apel a constatat că față de soluția prin care urmează să se acorde preferință titlului pârâtului, soluție care atrage respingerea de plano a cererii de chemare în garanție formulată de pârât împotriva Municipiului Brașov, prin Primar și, implicit, admiterea apelului formulat de această parte, analizarea criticilor formulate de chematul în garanție împotriva soluției de admitere a acestei cereri, devine inutilă.

Soluția asupra cererii de chemare în garanție a S.N. B. S.A. a fost păstrată neschimbată, fără a mai fi analizată pe fond, pentru considerentul că aceasta nu a făcut obiectul apelului declarat de reclamantă.

Astfel, instanța de apel a reținut că tribunalul a admis în parte acțiunea în revendicare formulată de reclamanta S.C. C. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul A. și a respins cererea de chemare în garanție S.N. B. S.A., formulată de reclamanta S.C. C. S.R.L.

S-a constatat că apelul declarat în cauză de reclamanta S.C. C. S.R.L. a vizat exclusiv soluția de respingere acțiunii în revendicare privind suprafața de 1.287 mp cu nr. cadastral x, provenit din dezmembrarea nr. top x cu suprafață de 2.985 mp, înscrisă în CF Brașov, proprietar Statul Român.

Reclamanta S.C. C. S.R.L. era în drept, dar și ținută, să promoveze un apel provocat, în temeiul art. 2931 C. proc. civ., fiind evident că nu ar fi avut interes să declare apel principal.

Cum partea potrivnică a exercitat calea de atac aptă să determine schimbarea în fond a soluției primei instanțe, reclamanta trebuia, prin apelul său provocat, la care putea recurge chiar și după împlinirea termenului de apel, să solicite, în cazul admiterii apelului principal, să îi fie analizată și admisă cererea de chemare în garanție a S.N. B. S.A., respinsă de prima instanță.

Curtea de apel a apreciat că în cauză nu poate opera de plano una dintre excepțiile de la principiul devoluțiunii în apel, acest lucru fiind posibil și permis de lege numai anterior adoptării instituțiilor reglementate prin art. 293 și 2931 C. proc. civ.

Drept urmare, instanța de apel a apreciat că în apelul dedus judecății sale nu a fost legal învestită cu soluționarea cererii de chemare în garanție a S.N. B. S.A.

În temeiul art. 274 C. proc. civ., s-a dispus obligarea pârâtei M. să plătească chematului în garanție Municipiul Brașov, prin Primar, suma de 3.100 RON cu titlu de cheltuieli de judecată la prima instanță, iar pe apelanta-reclamantă S.C. C. S.R.L. să plătească apelantului-pârât A. suma de 10.455 RON, cheltuieli de judecată în apel, reprezentând taxa judiciară de timbru.

În termen legal, împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanta S.C. C. S.R.L. și intervenienta E., prin lichidatori O. și P.

1.a) Recurenta-reclamantă S.C. C. S.R.L. s-a prevalat de motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta a învederat că hotărârea este dată cu încălcarea dispozițiilor art. 520 C. proc. civ., potrivit cărora:

"orice cerere de evicțiune, totală sau parțială, privind imobilul adjudecat este stinsă, dacă imobilul adjudecat era înscris în cartea funciară și dacă, de la data înregistrării cererii de înscriere formulate de dobânditorul anterior al dreptului înscris în folosul terțului adjudecatar, au trecut cel puțin 3 ani."

În aplicarea acestei norme, recurenta susține că instanța de apel era ținută să constate că în speță era îndeplinită condiția ca dreptul de proprietate al dobânditorului anterior să fi fost înscris în Cartea Funciară de mai mult de 3 ani, astfel încât, aceasta, în calitate de adjudecatar nu putea fi evinsă.

Terenul în suprafață de 7.322 mp (conform documentelor) a fost deținut în proprietate de S.N. B. S.A. din 1990, drept înscris în Cartea Funciară în anul 2001; conform înscrisurilor ce fac dovada dreptului de proprietate al S.N. B. S.A. terenul era identificat cu numerele topografice.

Identificarea terenului deținut de S.N. B. S.A. a fost certificată de către Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară prin avizarea documentației întocmite în baza H.G. nr. 834/1991.

Recurenta-reclamantă mai arată că în 14 octombrie 2005 a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 7.322 mp având numerele topografice - prin Actul de adjudecare emis de Biroul Executorului Judecătoresc F.; dreptul său de proprietate a fost înscris în Cartea Funciară la data de 20 februarie 2006.

Prin urmare, recurenta a dobândit imobilul prin adjudecare în cadrul unei proceduri de executare silită, iar dreptul de proprietate al S.N. B. S.A. fusese înscris în cartea funciară cu mai mult de 3 ani înainte de adjudecare.

Recurenta susține că această apărare a sa nu a fost deloc analizată de instanța de apel.

b) Hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea greșită a art. 25 din Legea nr. 7/1996.

Recurenta arată că art. 25 din Legea nr. 7/1996 reglementează regula priorității înscrierilor în CF, invocată de reclamantă ca apărare în apel și care, de asemenea, nu a fost avută în vedere de instanță la pronunțarea hotărârii atacate.

În opinia recurentei, curtea de apel trebuia să analizeze efectele înscrierii în Cartea Funciară având în vedere situația de fapt de la data dobândirii dreptului de către fiecare dintre părți. Atât la data de 14 octombrie 2005 când a fost emis actul de adjudecare prin care recurenta a dobândit dreptul de proprietate, cât și la data de 19 noiembrie 2009, când a fost pronunțată sentința nr. 294 invocată de către pârâtul A., terenul ce face obiectul prezentei cauze era înscris în Cartea Funciară nr. x.

În ceea ce privește identificarea terenului - a existat o eroare referitoare la numerele topografice menționate în actele de proprietate ale S.N. B. S.A., însă amplasamentul terenului deținut în proprietate de către S.N. B. S.A. și apoi de către recurentă a fost întotdeauna corect identificat pe hărțile și planurile deținute de către autoritățile publice.

Conform Legii nr. 7/1996 identificarea unui teren presupune măsurarea și identificare acestuia pe hărți și planuri cadastrale.

c) Hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea art. 480 C. civ.

Instanța de apel, la fel ca și tribunalul, a procedat la o comparare a titlurilor exhibate de părți.

Titlul recurentei este reprezentat de actul de adjudecare emis de Biroul Executorului Judecătoresc F., la data de 14 octombrie 2005. Atât certificatul de atestare a dreptului de proprietate nr. x, emis pe numele autoarei recurentei, S.N. B. S.A., în temeiul Legii nr. 15/1990, precum și actul de adjudecare ce reprezintă titlul său, au atașate schițe, ce fac parte integrantă din act, în care este reprezentat terenul ce face obiectul titlului.

Pe de altă parte, titlul pârâtului A. este reprezentat de Dispoziția nr. 4636 din 14.05.2010, emisă de către Municipiul Brașov în temeiul Legii nr. 10/2001, ca urmare a pronunțării sentinței civile nr. 294 din 19.11.2009 de către Tribunalul Brașov în Dosarul nr. x/62/2008.

Din a