ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 623/2014
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 623/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Asupra cauzei de față,
constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului
Brașov, reclamanta U.A.T. județul Brașov a chemat în judecată pârâta A.T.L.C.P.R.,
despărțământul Brașov, solicitând instanței să constate dreptul său de proprietate
asupra imobilului situat în Brașov, str. E. (fost F.), înscris în CF X1 Brașov,
nr. top Y1, Y2, Y3 și Y4, în natură casă de piatră și curte cu dependințe în suprafață
totală de 600, 14/100 stânjeni pătrați, cu titlu de drept Legea nr. 213/1998 și
H.G. nr. 972/2002 anexa nr. 1 și înscrierea dreptului reclamantei asupra acestui
imobil în cartea funciară.
Prin sentința civilă
nr. 291/S/2012 Tribunalul Brașov a admis în parte acțiunea formulată reclamanta
U.A.T. județul Brașov, în contradictoriu cu pârâta A.T.L.C.P.R., despărțământul
Brașov și, în consecință, a constatat că imobilul situat în Brașov, str. E., identificat
în CF Brașov, nr. top Y1, Y2, Y3 și Y4, în natură construcție din cărămidă, S +
P + E + Pod, scări, intrare principală 1, laterale 2 și teren de 822,73 mp constituie
domeniu public al reclamantei, potrivit H.G. nr. 972/2002, anexa 1.
A respins capetele de
cerere având ca obiect radierea dreptului pârâtei din cartea funciară și înscrierea
dreptului reclamantei asupra aceluiași imobil.
Pentru a se pronunța astfel,
s-a reținut că imobilul în litigiu este înscris în CF X1 Brașov, sub nr. top Y1,
Y2, Y3 și Y4, cu titlu de donație efectuată de către județul Brașov către pârâtă
prin actul de donație din 3 mai 1938, înscris sub B10 în aceeași carte funciară,
iar sub B11 s-a înscris interdicția de înstrăinare și grevare în favoarea Prefecturii
Județului Brașov.
Anterior datei donației,
s-a intabulat dreptul de uzufruct al pârâtei, din data de 22 noiembrie 1933 și până
la 31 decembrie 1948, cum rezultă din coala C2 a aceleiași cărți funciare
Prin H.G. nr. 972/2002,
anexa nr. 1, a fost atestat domeniul public al județului Brașov, precum și al municipiilor,
orașelor și comunelor din județul Brașov, printre bunuri aflându-se și imobilul
în litigiu, sub denumirea Clădire, Biblioteca Județeană „G.B.”, în natură construcție
din cărămidă, S + P + E + Pod, scări, intrare principală 1, laterale 2 și teren
de 822,73 mp, identificat în cartea funciară Brașov, nr. top Y1, Y2, Y3 și Y4.
Imobilul a fost notificat
de pârâtă în vederea restituirii în natură, prin notificarea din 2001, în temeiul
Legii nr. 10/2001, notificare respinsă prin dispoziția din 5 aprilie 2011, cu motivarea
că nu s-a făcut dovada calității de persoană îndreptățită.
Din însăși notificarea
depusă rezultă că pârâta a pierdut proprietatea asupra imobilului, aceasta putând
fi redobândită în condițiile legii speciale, Legea nr. 10/2001, de prevederile căreia
s-a și prevalat, fără a rezulta că această procedură a fost finalizată.
Prin cererea sa, reclamanta
solicită a se constata că imobilul în litigiu face parte din domeniul public al
acesteia, formulând și capete de cerere accesorii prin care solicită radierea dreptului
pârâtei și înscrierea dreptului propriu în același temei, respectiv H.G. nr. 972/2002
anexa nr. 1.
Potrivit acestei hotărâri
de guvern, imobilul în litigiu este evidențiat în domeniul public al județului Brașov,
hotărâre ce este în vigoare, nefiind anulată sau modificată pe cale judecătorească.
Legea, în sens larg, poate
constitui mod de dobândire a proprietății cu condiția ca actul normativ respectiv
să fie unul cu caracter individual, cum este cazul în speță, acesta fiind reprezentat
de hotărârea de guvern indicată, aspect ce rezultă din prevederile art. 645 C.
civ., aplicabil speței de față.
În raport cu aceste considerente,
prima instanță a admis capătul de cerere ce vizează constatarea dreptului în favoarea
reclamantei, cu titlu de drept aparținând domeniului public.
Celelalte capete de cerere
privind radierea dreptului pârâtei din cartea funciară și înscrierea dreptului reclamantei,
au fost respinse cu motivarea că cererea de rectificare a unei înscrieri în cartea
funciară are caracter accesoriu, fiind grefată pe acțiunea principală, care vizează
constatarea nevalabilității înscrierii sau a actului în temeiul căruia s-a făcut
această operațiune.
Acțiunea principală constituie
suportul juridic al celei în rectificare, cum rezultă din dispozițiile
art. 36
din Legea nr. 7/1996, potrivit cărora orice persoană
interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară, dacă printr-o
hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că înscrierea sau
actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil.
Nu rezultă, din formularea
cererii reclamantei și nici din documentația depusă la dosar, că reclamanta a solicitat
anterior constatarea nevalabilității actului ce a stat la baza înscrierii dreptului
pârâtei în cartea funciară.
Existența în ființă juridică
a actului ce a stat la baza înscrierii dreptului pârâtului determină, din perspectiva
prevederilor ce reglementează înscrierea drepturilor asupra imobilelor în cartea
funciară, pe de-o parte, respingerea cererii de radiere a dreptului acestuia, constituind,
în același timp, impediment la înscrierea dreptului reclamantei, chiar dacă acesta
a fost constatat, cum s-a arătat mai sus.
Împotriva sentinței a
declarat apel reclamanta U.A.T. județul Brașov, prin președintele Consiliului Județean
Brașov, criticând hotărârea pentru respingerea greșită a petitului privind intabularea
dreptului de proprietate. Apelanta a invocat în motivarea apelului prevederile
art. 20 alin. (2) și alin. (3) din Legea nr. 7/1996, potrivit cărora consimțământul
pârâtei la intabularea dreptului de proprietate este înlocuit de hotărârea judecătorească,
precum și prevederile art. 22, art. 30 și art. 34 alin. (1) pct. 3 din Legea
nr. 7/1996.
Prin decizia nr. 38/Ap
din 14 mai 2013 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori
și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a respins apelul declarat
de reclamantă.
Instanța de apel a reținut
că apelanta își justifică legalitatea admiterii petitelor privind radierea din cartea
funciară a dreptului de proprietate al pârâtei și intabularea dreptului său de proprietate,
ca o consecință a admiterii capătului de cerere privind constatarea dreptului său
de proprietate asupra imobilului înscris în cartea funciară X1 Brașov sub nr. top
Y1, Y2, X3 și Y4.
Or, potrivit art. 20
alin. (2) din Legea nr. 7/1996, republicată în 2006, drepturile reale se sting numai
prin înscrierea radierii lor din cartea funciară cu consimțământul titularului dreptului,
iar potrivit alin. (3), hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă sau actul
autorității administrative va înlocui acordul de voință cerut pentru înscrierea
drepturilor reale.
De asemenea, potrivit
art. 34 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 7/1996, republicată în 2006, „orice persoană
interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o
hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că nu mai sunt întrunite
condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic
în temeiul căruia s-a făcut înscrierea”.
Prin urmare, radierea
dreptului de proprietate al pârâtei și intabularea dreptului de proprietate al reclamantei
poate opera fie cu acordul pârâtei, fie printr-o hotărâre judecătorească definitivă
și irevocabilă care va suplini acordul titularului dreptului înscris în cartea funciară,
fie printr-o acțiune în rectificare de carte funciară în condițiile art. 34 din
lege și nu cum susține reclamanta, ca o consecință a constatării dreptului său de
proprietate.
În speță, reclamanta nu
a solicitat anterior constatarea nevalabilității actului ce a stat la baza înscrierii
dreptului de proprietate al pârâtei, pentru a fi aplicate prevederile art. 34 din
Legea nr. 7/1996, republicată în 2006 și nici suplinirea consimțământului titularului
dreptului de proprietate înscris în cartea funciară, constatat printr-o hotărâre
judecătorească definitivă și irevocabilă.
Astfel cum corect a reținut
și instanța de fond, existența în ființă a actului juridic în temeiul căruia s-a
făcut înscrierea pârâtei în cartea funciară, constituie un impediment pentru intabularea
dreptului de proprietate al reclamantei.
Împotriva deciziei civile
nr. 38/Ap din 14 mai 2013, pronunțată de Curtea de Apel Brașov a declarat recurs
reclamanta U.A.T. județul Brașov.
Recurenta a invocat motivul
de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând aplicarea greșită
a prevederilor art. 20 alin. (1) și alin. (3), art. 22, art. 30 alin. (1) și
art. 34 din Legea nr. 7/1996.
În dezvoltarea motivului
de recurs invocat, recurenta arată că acțiunea pe care a formulat-o este o acțiune
în realizare, iar nu o simplă acțiune în constatare, având finalitatea intabulării
în evidențele de carte funciară a dreptului de proprietate al reclamantei asupra
imobilului în litigiu.
Prin admiterea în parte
a acțiunii și constatarea de către instanța de fond a dreptului de proprietate al
Județului Brașov asupra imobilului cu titlul de drept dobândit în baza H.G. nr.
972/2002, au devenit incidente dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 7/1996.
Caracterul de opozabilitate al hotărârii pronunțate este evident, mai ales în raport
cu pârâta, al cărei drept de proprietate era înscris în evidențele de carte funciară
la data formulării cererii de chemare în judecată.
Forța hotărârii judecătorești
se întinde, mai înainte de terți, asupra titularului pârât, deoarece, altfel, cum
ar putea o astfel de hotărâre să fie, potrivit legii, opozabila terților, iar pârâtului
titular să nu-i fie opozabilă. Ca efect al constatării dreptului de proprietate
al reclamantei, hotărârea ar fi trebuit să suplinească totodată, fără a mai fi nevoie
de un alt proces, consimțământul titularului la radierea și respectiv intabularea
în evidențele de carte funciară a dreptului de proprietate, potrivit art. 20
alin. (3) teza finală din Legea nr. 7/1996.
Concluzia este una logic
juridică, deoarece nu pot coexista două drepturi de proprietate asupra aceluiași
imobil, unul recunoscut de către instanța de judecată și altul intabulat în cartea
funciară, deși public [conform art. 30 alin. (1) din Legea nr. 7/1996], hotărârea
instanței de judecată dovedește contrariul.
Recurenta mai arată că
este inutil a se încărca rolul instanței de judecată cu un nou proces privitor la
aceeași cerere, iar pârâta nu s-ar mai putea apăra, în condițiile în care sentința
instanței de fond a intrat în puterea lucrului judecat cu privire la dreptul de
proprietate al reclamantei cu privire la acest imobil.
Prin întâmpinare, intimata
pârâtă a invocat lipsa temeiului de drept al recursului și lipsa interesului judiciar
al recurentei de a exercita calea de atac, în condițiile în care acțiunea sa a fost
admisă.
Pe fond, intimata a susținut
că este proprietară tabulară a imobilului, iar dreptul său de proprietate nu a fost
modificat în decursul timpului. Mai arată că reclamanta nu poate invoca dobândirea
dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 213/1998.
Mai susține intimata că
nu a fost desființată și că are și în prezent personalitate juridică. Imobilul face
parte din categoria celor preluate de stat în mod abuziv, iar prin continuarea activității
membrilor asociației, aceasta și-a păstrat toate drepturile asupra bunurilor pe
care le are în patrimoniu.
Înalta Curte constată
că apărările intimatei referitoare la lipsa temeiului de drept al recursului și
lipsa interesului judiciar al recurentei de a exercita calea de atac sunt nefondate.
Recursul este întemeiat
pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta susținând aplicarea greșită
a prevederilor art. 20 alin. (1) și alin. (3), art. 22, art. 30 alin. (1) și
art. 34 din Legea nr. 7/1996, critică ce se încadrează în motivul de recurs invocat.
De asemenea, recurenta
are interesul să exercite calea de atac cu privire la soluția dată capătului de
cerere privind rectificarea cărții funciare, respins de prima instanță.
Examinând decizia recurată,
prin prisma motivului de recurs invocat, Înalta Curte constată următoarele:
Prin acțiunea formulată
reclamanta a solicitat rectificarea cărții funciare, în sensul radierii înscrierii
efectuate în favoarea pârâtei și înscrierea dreptului de proprietate publică în
favoarea unității administrativ teritoriale, ca și consecință a admiterii capătului
de cerere principal, privind constatarea dreptului de proprietate publică al Județului
Brașov.
Primul capăt de cerere,
privind constatarea apartenenței imobilului la domeniul public al județului, a fost
admis de prima instanță, iar pârâta nu a exercitat calea de atac a apelului împotriva
sentinței, situația în care soluția astfel pronunțată a intrat în puterea lucrului
judecat.
Hotărârea primei instanțe
în privința primului capăt de cerere (care este o cerere în constatarea dreptului
de proprietate), are ca efect recunoașterea existenței dreptului de proprietate
publică al Județului Brașov asupra imobilului. Or, existența dreptului de proprietate
publică exclude posibilitatea coexistenței unui alt drept de proprietate privată
asupra aceluiași bun. Ca atare, constatarea existenței dreptului de proprietate
publică conduce implicit la concluzia inexistenței dreptului de proprietate privată
al pârâtei.
Ca temei de drept al cererii
de rectificare a cărții funciare, reclamanta a invocat prevederile art. 34 din Legea
nr. 7/1996, forma în vigoare la data înregistrării acțiunii, care reglementează
mai multe situații în care persoana interesată poate solicita rectificarea, după
cum urmează: 1. înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu
a fost valabil; 2. dreptul înscris a fost greșit calificat; 3. nu mai sunt întrunite
condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic
în temeiul căruia s-a făcut înscrierea; 4. înscrierea în cartea funciară nu mai
este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului.
Situația creată în speță
prin admiterea primului capăt de cerere și constatarea dreptului de proprietate
publică al Județului Brașov se încadrează în ultima dintre ipotezele enumerate,
deoarece înscrierea în cartea funciară, care relevă o anumită situație a imobilului,
nu mai este în concordanță cu ceea ce s-a constatat prin sentința primei instanțe.
Astfel, în prezent, în cartea funciară figurează ca proprietară pârâta, în timp
ce hotărârea judecătorească intrată în puterea lucrului judecat constată că imobilul
este în proprietatea publică a Județului Brașov.
Este îndeobște recunoscut
în literatura juridică de specialitate că, prin concepție și scop, cartea funciară
trebuie să oglindească în permanență situația juridică reală a imobilelor, iar rectificarea
cărții funciare este mijlocul tehnico-juridic prin care se înlătură discordanțele
sau nepotrivirile între cuprinsul cărții funciare, așa numita stare tabulară și
situația juridică reală, adică, realitatea extratabulară.
Or, odată constatat prin
însăși sentința primei instanțe că pârâta înscrisă în cartea funciară nu este adevărata
titulară a dreptului de proprietate, ci aceasta este U.A.T. reclamantă, înscrierea
în cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală, actuală a imobilului
și, deci, ea trebuie suprimată (radiată), restabilindu-se astfel concordanța dintre
cuprinsul cărții funciare și situația juridică reală.
În acest caz, rectificarea
cărții funciare operează ca o consecință a constatării dreptului de proprietate
prin însăși hotărârea primei instanțe, nemaifiind necesară parcurgerea unei noi
proceduri de rectificare, pe cale separată. În speță, acțiunea în rectificarea cărții
funciare a fost formulată ca un capăt de cerere accesoriu cererii principale care
ocrotește dreptul subiectiv vătămat prin înscrierea neconformă situației juridice
reale.
„Hotărârea judecătorească
irevocabilă” (ca permisă a rectificării) la care se referă în partea sa introductivă
art. 34 din Legea nr. 7/1996, nu trebuie înțeleasă numai în sensul de hotărâre distinctă,
pronunțată și rămasă irevocabilă anterior promovării cererii de rectificare, ci
și în sensul de dispoziție cuprinsă în aceeași hotărâre prin care se statuează asupra
cererii de rectificare, dispoziție prin care aceeași instanță constată, pe baza
probelor administrate, existența neconcordanței între starea tabulară și situația
juridică reală.
Prevederile art. 20
alin. (2) din Legea nr. 7/1996, reținute în motivarea deciziei din apel, ca temei
al respingerii cererii de rectificare a cărții funciare, reglementează condițiile
și principiile de intabulare, regula fiind aceea a existenței consimțământului titularului
dreptului tabular înscris. Însă, în alin. (3) al textului, se derogă de la acest
principiu, atunci când acordul de voință cerut în vederea înscrierii este înlocuit
prin hotărâre judecătorească.
În cazul promovării acțiunii
în rectificarea cărții funciare, întemeiată pe oricare dintre motivele de rectificare
prevăzute de art. 34 din lege, se prezumă că titularul dreptului tabular a cărui
rectificare se solicită nu și-a dat acordul în sensul radierii dreptului său, situație
în care rectificarea se dispune prin hotărâre judecătorească. Promovarea acțiunii
în rectificarea cărții funciare nu este condiționată de obținerea în prealabil a
unei hotărâri judecătorești de suplinire a consimțământului titularului dreptului
de proprietate înscris în cartea funciară, o astfel de cerință nefiind prevăzută
de lege. Dimpotrivă, din conținutul art. 33 alin. (4) și art. 51 alin. (1) din lege
rezultă că rectificarea înscrierilor în cartea funciară se poate face fie pe cale
amiabilă (prin declarație autentică a titularului dreptului ce urmează a fi rectificat),
fie prin hotărârea judecătorească, în acest din urmă caz demersul judiciar al persoanei
interesate fiind determinat tocmai de lipsa consimțământului la rectificare al titularului
dreptului tabular.
Împrejurarea că reclamanta
nu a solicitat în prealabil constatarea nevalabilității actului ce a stat la baza
înscrierii dreptului de proprietate al pârâtei nu poate reprezenta un impediment
în admiterea acțiunii în rectificare, întrucât cererea reclamantei nu a fost întemeiată
pe prevederile art. 34 pct. 1 din Legea nr. 7/1996 („actul în temeiul căruia s-a
efectual înscrierea nu a fost valabil”), ci se încadrează în motivul de rectificare
prevăzut de art. 34 pct. 4 („înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță
cu situația reală actuală a imobilului”), text care acoperă, practic, toate situațiile
de neconcordanță dintre starea tabulară și situația juridică reală, făcând astfel
corelația cu dispoziția de principiu cuprinsă în art. 33 alin. (1) din lege.
Apărările pârâtei cuprinse
în întâmpinare nu pot fi avute în vedere, deoarece, fie sunt susțineri care ar fi
trebuit invocate eventual în calea de atac a apelului, pe care pârâta nu a înțeles
să o exercite (și se au în vedere, în acest sens, susținerile din întâmpinare potrivit
cărora pârâta este proprietară tabulară, iar reclamanta nu ar putea invoca dobândirea
dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 213/1998), fie vizează împrejurări
ce s-ar fi putut constitui în motive de critică la adresa soluției de respingere
a cererii de restituire în natură, în temeiul Legii nr. 10/2001, ceea ce nu face
obiectul prezentului litigiu (se au în vedere aici susținerile din întâmpinare potrivit
cărora imobilul a fost preluat de stat în mod abuziv, că reclamanta nu a fost desființată,
și-a continuat activitatea și și-a păstrat dreptul asupra bunurilor din patrimoniu).
În raport cu aceste considerente,
constatând că în mod greșit s-a respins cererea reclamantei de rectificare a cărții
funciare, în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta
Curte, în majoritate, a admis recursul, a modificat decizia recurată, în sensul
că a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței primei instanțe. În
consecință, a schimbat, în parte, sentința apelată și a dispus radierea dreptului
de proprietate al pârâtei A.T.L.C.P.R., Departamentul Central Județean Brașov din
cartea funciară nr. X1 Brașov, cu privire la imobilul identificat cu nr. top Y1,
Y2, Y3 și Y4, construcții și teren în suprafață de 822,73 mp, cu înscrierea în cartea
funciară a dreptului de proprietate cu privire la același imobil, în favoarea reclamantei.
A fost menținută soluția din sentință cu privire la admiterea primului capăt de
cerere al acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
În majoritate,
Admite recursul declarat
de reclamanta U.A.T. județul Brașov împotriva deciziei nr. 38/Ap din 14 mai 2013
a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,
de conflicte de muncă și asigurări sociale, pe care o modifică, în sensul că, admite
apelul declarat de aceeași reclamantă împotriva sentinței nr. 291/S din 27 noiembrie
2012 a Tribunalului Brașov, secția I civilă.
Schimbă, în parte, sentința
apelată, în sensul că dispune radierea dreptului de proprietate al pârâtei A.T.L.C.P.R.,
Departamentul Central Județean Brașov din cartea funciară nr. X1 Brașov, cu privire
la imobilul identificat cu nr. top Y1, Y2, Y3 și Y4, construcții și teren în suprafață
de 822,73 mp și dispune înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate
cu privire la același imobil, în favoarea reclamantei.
Menține celelalte dispoziții
ale sentinței apelate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi, 20 februarie 2014.
Cu opinia separată, în
sensul,
Respingerii, ca nefondat,
a recursului declarat de reclamantă împotriva aceleiași decizii.
Examinând decizia recurată,
prin prisma motivului de recurs invocat, opinez în sensul respingerii, ca nefondat,
a recursului reclamantei.
Prin acțiunea dedusă judecății,
reclamanta a solicitat rectificarea cărții funciare, în sensul radierii înscrierii
efectuate în favoarea pârâtei și înscrierea dreptului de proprietate publică în
favoarea U.A.T., ca o consecință a admiterii capătului de cerere principal privind
constatarea dreptului de proprietate publică al Județului Brașov.
Cererea de rectificare
a cărții funciare a avut ca temei juridic prevederile Legii nr. 7/1996, legea cadastrului
și a publicității imobiliare, fără nici o precizare suplimentară.
Dispozițiile art. 34 din
Legea nr. 7/1996 prescriu în termeni clari că persoana interesată poate solicita
rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească
definitivă și irevocabilă s-a constatat existența uneia din următoarele situații
concrete: 1. înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a
fost valabil; 2. dreptul înscris a fost greși calificat; 3. nu mai sunt întrunite
condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic
în temeiul căruia s-a făcut înscrierea; 4. înscrierea în cartea funciară nu mai
este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului.
Am avut în vedere în evaluarea
criticilor de nelegalitate atât cadrul procesual de învestire, respectiv, obiectul
cererii reclamantei și temeiul juridic al acesteia, cât și faptul că acțiunea în
rectificarea cărții funciare a fost formulată ca un capăt de cerere accesoriu cererii
principale, așa cum deja am arătat, cerere privind constatarea dreptului de proprietate
publică al Județului Brașov.
Situația de fapt constatată
de instanțele fondului a relevant că imobilul în litigiu a fost înscris în cartea
funciară X1 Brașov, cu titlu de donație efectuată de către județul Brașov către
pârâtă prin actul de donație din 3 mai 1938, înscris sub B10 în aceeași carte funciară;
totodată, sub B11 s-a înscris interdicția de înstrăinare și grevare în favoarea
Prefecturii Județului Brașov. Anterior actului de donație, s-a intabulat dreptul
de uzufruct al pârâtei, din data de 22 noiembrie 1933 și până la 31 decembrie 1948,
astfel cum rezultă din coala C2 a aceleiași cărți funciare.
S-a reținut totodată că
imobilul în litigiu a fost notificat de pârâtă în vederea restituirii în natură,
prin notificarea din 2001, în temeiul Legii nr. 10/2001, notificare respinsă prin
dispoziția din 5 aprilie 2011, cu motivarea că nu s-a făcut dovada calității de
persoană îndreptățită. Din însăși notificarea depusă rezultă că pârâta a pierdut
proprietatea asupra imobilului și că a solicitat redobândirea ei în condițiile legii
speciale, Legea nr. 10/2001. Nu s-a făcut dovada că această procedură a fost finalizată.
Situația invocată de reclamantă
este aceea că, prin H.G. nr. 972/2002, anexa nr. 1, a fost atestat domeniul public
al județului Brașov, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul
Brașov, printre bunurile enumerate fiind și imobilul în litigiu, sub denumirea Clădire,
Biblioteca Județeană „G.B.”, identificat în cartea funciară Brașov, nr. top Y1,
Y2, Y3 și Y4.
Consider că instanțele
anterioare au respins în mod corect cererile privind radierea dreptului pârâtei
din cartea funciară și înscrierea dreptului reclamantei, cât timp reclamanta nu
a solicitat anterior fie constatarea nevalabilității actului ce a stat la baza înscrierii
dreptului pârâtei în cartea funciară, fie valorificarea propriei situații în contextul
unei acțiuni reale, în contradictoriu cu pârâtul, de regulă, în cazuri similare,
au fost promovate acțiuni în revendicare, în urma căreia să se stabilească titularul
dreptului de proprietate, respectiv faptul că situația tabulară nu corespunde situației
juridice reale.
S-a apreciat corect că
existența în ființă juridică a actului care a stat la baza înscrierii dreptului
pârâtului nu poate fi ignorată, împrejurare ce determină respingerea cererii de
radiere a dreptului pârâtului.
Radierea dreptului de
proprietate al pârâtei și intabularea dreptului de proprietate al reclamantei pot
opera, așa cum corect s-a reținut anterior, fie cu acordul pârâtei, fie printr-o
hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă care va suplini acordul titularului
dreptului înscris în cartea funciară, fie printr-o acțiune în rectificare de carte
funciară în condițiile art. 34 din lege și nu ca o consecință a constatării dreptului
de proprietate al reclamantei.
Nu poate fi primită susținerea
recurentei-reclamante, conform căreia acțiunea pe care a formulat-o are caracterul
unei acțiuni în realizare, cât timp cercetarea judecătorească a vizat strict situația
imobilului în litigiu dintr-o singură perspectivă, valorificarea efectelor H.G.
nr. 972/2002 care a atestat domeniul public al județului Brașov în patrimonial reclamantei,
fără nici o analiză a situației juridice a pârâtului, cu atât mai mult cu cât situația
de fapt a relevant preocuparea acestuia din urmă pentru redobândirea posesiei imobilului
în litigiu, procedură încă nefinalizată.
Pentru a ajunge la concluzia
că înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală a
imobilului, apreciez că trebuiau cercetate în concret cauzele care au condus la
un astfel de rezultat, din perspectiva tuturor pretențiilor formulate și într-un
cadru procesual adecvat.
S-a susținut în mod neîntemeiat
că nu pot coexista două drepturi de proprietate asupra aceluiași imobil, în condițiile
în care conflictul de drepturi a fost recunoscut în doctrina juridică și jurisprudență,
urmare a faptului că înscrierile în cartea funciară n-au caracter constitutiv de
drepturi, ci numai de opozabilitate față de terți.
În raport cu aceste considerente,
în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., consider că recursul reclamantei este
nefondat.