ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 623/2014

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, reclamanta U.A.T. județul Brașov a chemat în judecată pârâta A.T.L.C.P.R., despărțământul Brașov, solicitând instanței să constate dreptul său de proprietate asupra imobilului situat în Brașov, str. E. (fost F.), înscris în CF X1 Brașov, nr. top Y1, Y2, Y3 și Y4, în natură casă de piatră și curte cu dependințe în suprafață totală de 600, 14/100 stânjeni pătrați, cu titlu de drept Legea nr. 213/1998 și H.G. nr. 972/2002 anexa nr. 1 și înscrierea dreptului reclamantei asupra acestui imobil în cartea funciară. Prin sentința civilă nr. 291/S/2012 Tribunalul Brașov a admis în parte acțiunea formulată reclamanta U.A.T.

județul Brașov, în contradictoriu cu pârâta A.T.L.C.P.R., despărțământul Brașov și, în consecință, a constatat că imobilul situat în Brașov, str. E., identificat în CF Brașov, nr. top Y1, Y2, Y3 și Y4, în natură construcție din cărămidă, S + P + E + Pod, scări, intrare principală 1, laterale 2 și teren de 822,73 mp constituie domeniu public al reclamantei, potrivit H.G. nr. 972/2002, anexa 1. A respins capetele de cerere având ca obiect radierea dreptului pârâtei din cartea funciară și înscrierea dreptului reclamantei asupra aceluiași imobil. Pentru a se pronunța astfel, s-a reținut că imobilul în litigiu este înscris în CF X1 Brașov, sub nr. top Y1, Y2, Y3 și Y4, cu titlu de donație efectuată de către județul Brașov către pârâtă prin actul de donație din 3 mai 1938, înscris sub B10 în aceeași carte funciară, iar sub B11 s-a înscris interdicția de înstrăinare și grevare în favoarea Prefecturii Județului Brașov.

Anterior datei donației, s-a intabulat dreptul de uzufruct al pârâtei, din data de 22 noiembrie 1933 și până la 31 decembrie 1948, cum rezultă din coala C2 a aceleiași cărți funciare Prin H.G. nr. 972/2002, anexa nr. 1, a fost atestat domeniul public al județului Brașov, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul Brașov, printre bunuri aflându-se și imobilul în litigiu, sub denumirea Clădire, Biblioteca Județeană „G.B.”, în natură construcție din cărămidă, S + P + E + Pod, scări, intrare principală 1, laterale 2 și teren de 822,73 mp, identificat în cartea funciară Brașov, nr. top Y1, Y2, Y3 și Y4. Imobilul a fost notificat de pârâtă în vederea restituirii în natură, prin notificarea din 2001, în temeiul Legii nr. 10/2001, notificare respinsă prin dispoziția din 5 aprilie 2011, cu motivarea că nu s-a făcut dovada calității de persoană îndreptățită.

Din însăși notificarea depusă rezultă că pârâta a pierdut proprietatea asupra imobilului, aceasta putând fi redobândită în condițiile legii speciale, Legea nr. 10/2001, de prevederile căreia s-a și prevalat, fără a rezulta că această procedură a fost finalizată. Prin cererea sa, reclamanta solicită a se constata că imobilul în litigiu face parte din domeniul public al acesteia, formulând și capete de cerere accesorii prin care solicită radierea dreptului pârâtei și înscrierea dreptului propriu în același temei, respectiv H.G. nr. 972/2002 anexa nr. 1. Potrivit acestei hotărâri de guvern, imobilul în litigiu este evidențiat în domeniul public al județului Brașov, hotărâre ce este în vigoare, nefiind anulată sau modificată pe cale judecătorească.

Legea, în sens larg, poate constitui mod de dobândire a proprietății cu condiția ca actul normativ respectiv să fie unul cu caracter individual, cum este cazul în speță, acesta fiind reprezentat de hotărârea de guvern indicată, aspect ce rezultă din prevederile art. 645 C. civ., aplicabil speței de față. În raport cu aceste considerente, prima instanță a admis capătul de cerere ce vizează constatarea dreptului în favoarea reclamantei, cu titlu de drept aparținând domeniului public. Celelalte capete de cerere privind radierea dreptului pârâtei din cartea funciară și înscrierea dreptului reclamantei, au fost respinse cu motivarea că cererea de rectificare a unei înscrieri în cartea funciară are caracter accesoriu, fiind grefată pe acțiunea principală, care vizează constatarea nevalabilității înscrierii sau a actului în temeiul căruia s-a făcut această operațiune.

Acțiunea principală constituie suportul juridic al celei în rectificare, cum rezultă din dispozițiile art. 36 din Legea nr. 7/1996, potrivit cărora orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară, dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil. Nu rezultă, din formularea cererii reclamantei și nici din documentația depusă la dosar, că reclamanta a solicitat anterior constatarea nevalabilității actului ce a stat la baza înscrierii dreptului pârâtei în cartea funciară.

Existența în ființă juridică a actului ce a stat la baza înscrierii dreptului pârâtului determină, din perspectiva prevederilor ce reglementează înscrierea drepturilor asupra imobilelor în cartea funciară, pe de-o parte, respingerea cererii de radiere a dreptului acestuia, constituind, în același timp, impediment la înscrierea dreptului reclamantei, chiar dacă acesta a fost constatat, cum s-a arătat mai sus. Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta U.A.T. județul Brașov, prin președintele Consiliului Județean Brașov, criticând hotărârea pentru respingerea greșită a petitului privind intabularea dreptului de proprietate. Apelanta a invocat în motivarea apelului prevederile art. 20 alin. (2) și alin. (3) din Legea nr. 7/1996, potrivit cărora consimțământul pârâtei la intabularea dreptului de proprietate este înlocuit de hotărârea judecătorească, precum și prevederile art. 22, art. 30 și art. 34 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 7/1996.

Prin decizia nr. 38/Ap din 14 mai 2013 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a respins apelul declarat de reclamantă. Instanța de apel a reținut că apelanta își justifică legalitatea admiterii petitelor privind radierea din cartea funciară a dreptului de proprietate al pârâtei și intabularea dreptului său de proprietate, ca o consecință a admiterii capătului de cerere privind constatarea dreptului său de proprietate asupra imobilului înscris în cartea funciară X1 Brașov sub nr. top Y1, Y2, X3 și Y4. Or, potrivit art. 20 alin. (2) din Legea nr. 7/1996, republicată în 2006, drepturile reale se sting numai prin înscrierea radierii lor din cartea funciară cu consimțământul titularului dreptului, iar potrivit alin. (3), hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă sau actul autorității administrative va înlocui acordul de voință cerut pentru înscrierea drepturilor reale.

De asemenea, potrivit art. 34 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 7/1996, republicată în 2006, „orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea”. Prin urmare, radierea dreptului de proprietate al pârâtei și intabularea dreptului de proprietate al reclamantei poate opera fie cu acordul pârâtei, fie printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă care va suplini acordul titularului dreptului înscris în cartea funciară, fie printr-o acțiune în rectificare de carte funciară în condițiile art. 34 din lege și nu cum susține reclamanta, ca o consecință a constatării dreptului său de proprietate.

În speță, reclamanta nu a solicitat anterior constatarea nevalabilității actului ce a stat la baza înscrierii dreptului de proprietate al pârâtei, pentru a fi aplicate prevederile art. 34 din Legea nr. 7/1996, republicată în 2006 și nici suplinirea consimțământului titularului dreptului de proprietate înscris în cartea funciară, constatat printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă. Astfel cum corect a reținut și instanța de fond, existența în ființă a actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea pârâtei în cartea funciară, constituie un impediment pentru intabularea dreptului de proprietate al reclamantei. Împotriva deciziei civile nr. 38/Ap din 14 mai 2013, pronunțată de Curtea de Apel Brașov a declarat recurs reclamanta U.A.T.

județul Brașov. Recurenta a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând aplicarea greșită a prevederilor art. 20 alin. (1) și alin. (3), art. 22, art. 30 alin. (1) și art. 34 din Legea nr. 7/1996. În dezvoltarea motivului de recurs invocat, recurenta arată că acțiunea pe care a formulat-o este o acțiune în realizare, iar nu o simplă acțiune în constatare, având finalitatea intabulării în evidențele de carte funciară a dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilului în litigiu. Prin admiterea în parte a acțiunii și constatarea de către instanța de fond a dreptului de proprietate al Județului Brașov asupra imobilului cu titlul de drept dobândit în baza H.G.

nr. 972/2002, au devenit incidente dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 7/1996. Caracterul de opozabilitate al hotărârii pronunțate este evident, mai ales în raport cu pârâta, al cărei drept de proprietate era înscris în evidențele de carte funciară la data formulării cererii de chemare în judecată. Forța hotărârii judecătorești se întinde, mai înainte de terți, asupra titularului pârât, deoarece, altfel, cum ar putea o astfel de hotărâre să fie, potrivit legii, opozabila terților, iar pârâtului titular să nu-i fie opozabilă. Ca efect al constatării dreptului de proprietate al reclamantei, hotărârea ar fi trebuit să suplinească totodată, fără a mai fi nevoie de un alt proces, consimțământul titularului la radierea și respectiv intabularea în evidențele de carte funciară a dreptului de proprietate, potrivit art. 20 alin. (3) teza finală din Legea nr. 7/1996.

Concluzia este una logic juridică, deoarece nu pot coexista două drepturi de proprietate asupra aceluiași imobil, unul recunoscut de către instanța de judecată și altul intabulat în cartea funciară, deși public [conform art. 30 alin. (1) din Legea nr. 7/1996], hotărârea instanței de judecată dovedește contrariul. Recurenta mai arată că este inutil a se încărca rolul instanței de judecată cu un nou proces privitor la aceeași cerere, iar pârâta nu s-ar mai putea apăra, în condițiile în care sentința instanței de fond a intrat în puterea lucrului judecat cu privire la dreptul de proprietate al reclamantei cu privire la acest imobil. Prin întâmpinare, intimata pârâtă a invocat lipsa temeiului de drept al recursului și lipsa interesului judiciar al recurentei de a exercita calea de atac, în condițiile în care acțiunea sa a fost admisă.

Pe fond, intimata a susținut că este proprietară tabulară a imobilului, iar dreptul său de proprietate nu a fost modificat în decursul timpului. Mai arată că reclamanta nu poate invoca dobândirea dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 213/1998. Mai susține intimata că nu a fost desființată și că are și în prezent personalitate juridică. Imobilul face parte din categoria celor preluate de stat în mod abuziv, iar prin continuarea activității membrilor asociației, aceasta și-a păstrat toate drepturile asupra bunurilor pe care le are în patrimoniu. Înalta Curte constată că apărările intimatei referitoare la lipsa temeiului de drept al recursului și lipsa interesului judiciar al recurentei de a exercita calea de atac sunt nefondate.

Recursul este întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta susținând aplicarea greșită a prevederilor art. 20 alin. (1) și alin. (3), art. 22, art. 30 alin. (1) și art. 34 din Legea nr. 7/1996, critică ce se încadrează în motivul de recurs invocat. De asemenea, recurenta are interesul să exercite calea de atac cu privire la soluția dată capătului de cerere privind rectificarea cărții funciare, respins de prima instanță. Examinând decizia recurată, prin prisma motivului de recurs invocat, Înalta Curte constată următoarele: Prin acțiunea formulată reclamanta a solicitat rectificarea cărții funciare, în sensul radierii înscrierii efectuate în favoarea pârâtei și înscrierea dreptului de proprietate publică în favoarea unității administrativ teritoriale, ca și consecință a admiterii capătului de cerere principal, privind constatarea dreptului de proprietate publică al Județului Brașov.

Primul capăt de cerere, privind constatarea apartenenței imobilului la domeniul public al județului, a fost admis de prima instanță, iar pârâta nu a exercitat calea de atac a apelului împotriva sentinței, situația în care soluția astfel pronunțată a intrat în puterea lucrului judecat. Hotărârea primei instanțe în privința primului capăt de cerere (care este o cerere în constatarea dreptului de proprietate), are ca efect recunoașterea existenței dreptului de proprietate publică al Județului Brașov asupra imobilului. Or, existența dreptului de proprietate publică exclude posibilitatea coexistenței unui alt drept de proprietate privată asupra aceluiași bun. Ca atare, constatarea existenței dreptului de proprietate publică conduce implicit la concluzia inexistenței dreptului de proprietate privată al pârâtei.

Ca temei de drept al cererii de rectificare a cărții funciare, reclamanta a invocat prevederile art. 34 din Legea nr. 7/1996, forma în vigoare la data înregistrării acțiunii, care reglementează mai multe situații în care persoana interesată poate solicita rectificarea, după cum urmează: 1. înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil; 2. dreptul înscris a fost greșit calificat; 3. nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea; 4. înscrierea în cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului.

Situația creată în speță prin admiterea primului capăt de cerere și constatarea dreptului de proprietate publică al Județului Brașov se încadrează în ultima dintre ipotezele enumerate, deoarece înscrierea în cartea funciară, care relevă o anumită situație a imobilului, nu mai este în concordanță cu ceea ce s-a constatat prin sentința primei instanțe. Astfel, în prezent, în cartea funciară figurează ca proprietară pârâta, în timp ce hotărârea judecătorească intrată în puterea lucrului judecat constată că imobilul este în proprietatea publică a Județului Brașov.

Este îndeobște recunoscut în literatura juridică de specialitate că, prin concepție și scop, cartea funciară trebuie să oglindească în permanență situația juridică reală a imobilelor, iar rectificarea cărții funciare este mijlocul tehnico-juridic prin care se înlătură discordanțele sau nepotrivirile între cuprinsul cărții funciare, așa numita stare tabulară și situația juridică reală, adică, realitatea extratabulară. Or, odată constatat prin însăși sentința primei instanțe că pârâta înscrisă în cartea funciară nu este adevărata titulară a dreptului de proprietate, ci aceasta este U.A.T. reclamantă, înscrierea în cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală, actuală a imobilului și, deci, ea trebuie suprimată (radiată), restabilindu-se astfel concordanța dintre cuprinsul cărții funciare și situația juridică reală.

În acest caz, rectificarea cărții funciare operează ca o consecință a constatării dreptului de proprietate prin însăși hotărârea primei instanțe, nemaifiind necesară parcurgerea unei noi proceduri de rectificare, pe cale separată. În speță, acțiunea în rectificarea cărții funciare a fost formulată ca un capăt de cerere accesoriu cererii principale care ocrotește dreptul subiectiv vătămat prin înscrierea neconformă situației juridice reale.

„Hotărârea judecătorească irevocabilă” (ca permisă a rectificării) la care se referă în partea sa introductivă art. 34 din Legea nr. 7/1996, nu trebuie înțeleasă numai în sensul de hotărâre distinctă, pronunțată și rămasă irevocabilă anterior promovării cererii de rectificare, ci și în sensul de dispoziție cuprinsă în aceeași hotărâre prin care se statuează asupra cererii de rectificare, dispoziție prin care aceeași instanță constată, pe baza probelor administrate, existența neconcordanței între starea tabulară și situația juridică reală. Prevederile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 7/1996, reținute în motivarea deciziei din apel, ca temei al respingerii cererii de rectificare a cărții funciare, reglementează condițiile și principiile de intabulare, regula fiind aceea a existenței consimțământului titularului dreptului tabular înscris.

Însă, în alin. (3) al textului, se derogă de la acest principiu, atunci când acordul de voință cerut în vederea înscrierii este înlocuit prin hotărâre judecătorească. În cazul promovării acțiunii în rectificarea cărții funciare, întemeiată pe oricare dintre motivele de rectificare prevăzute de art. 34 din lege, se prezumă că titularul dreptului tabular a cărui rectificare se solicită nu și-a dat acordul în sensul radierii dreptului său, situație în care rectificarea se dispune prin hotărâre judecătorească. Promovarea acțiunii în rectificarea cărții funciare nu este condiționată de obținerea în prealabil a unei hotărâri judecătorești de suplinire a consimțământului titularului dreptului de proprietate înscris în cartea funciară, o astfel de cerință nefiind prevăzută de lege.

Dimpotrivă, din conținutul art. 33 alin. (4) și art. 51 alin. (1) din lege rezultă că rectificarea înscrierilor în cartea funciară se poate face fie pe cale amiabilă (prin declarație autentică a titularului dreptului ce urmează a fi rectificat), fie prin hotărârea judecătorească, în acest din urmă caz demersul judiciar al persoanei interesate fiind determinat tocmai de lipsa consimțământului la rectificare al titularului dreptului tabular.

Împrejurarea că reclamanta nu a solicitat în prealabil constatarea nevalabilității actului ce a stat la baza înscrierii dreptului de proprietate al pârâtei nu poate reprezenta un impediment în admiterea acțiunii în rectificare, întrucât cererea reclamantei nu a fost întemeiată pe prevederile art. 34 pct. 1 din Legea nr. 7/1996 („actul în temeiul căruia s-a efectual înscrierea nu a fost valabil”), ci se încadrează în motivul de rectificare prevăzut de art. 34 pct. 4 („înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului”), text care acoperă, practic, toate situațiile de neconcordanță dintre starea tabulară și situația juridică reală, făcând astfel corelația cu dispoziția de principiu cuprinsă în art. 33 alin. (1) din lege.

Apărările pârâtei cuprinse în întâmpinare nu pot fi avute în vedere, deoarece, fie sunt susțineri care ar fi trebuit invocate eventual în calea de atac a apelului, pe care pârâta nu a înțeles să o exercite (și se au în vedere, în acest sens, susținerile din întâmpinare potrivit cărora pârâta este proprietară tabulară, iar reclamanta nu ar putea invoca dobândirea dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 213/1998), fie vizează împrejurări ce s-ar fi putut constitui în motive de critică la adresa soluției de respingere a cererii de restituire în natură, în temeiul Legii nr. 10/2001, ceea ce nu face obiectul prezentului litigiu (se au în vedere aici susținerile din întâmpinare potrivit cărora imobilul a fost preluat de stat în mod abuziv, că reclamanta nu a fost desființată, și-a continuat activitatea și și-a păstrat dreptul asupra bunurilor din patrimoniu).

În raport cu aceste considerente, constatând că în mod greșit s-a respins cererea reclamantei de rectificare a cărții funciare, în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, în majoritate, a admis recursul, a modificat decizia recurată, în sensul că a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței primei instanțe. În consecință, a schimbat, în parte, sentința apelată și a dispus radierea dreptului de proprietate al pârâtei A.T.L.C.P.R., Departamentul Central Județean Brașov din cartea funciară nr. X1 Brașov, cu privire la imobilul identificat cu nr. top Y1, Y2, Y3 și Y4, construcții și teren în suprafață de 822,73 mp, cu înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate cu privire la același imobil, în favoarea reclamantei.

A fost menținută soluția din sentință cu privire la admiterea primului capăt de cerere al acțiunii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E În majoritate, Admite recursul declarat de reclamanta U.A.T. județul Brașov împotriva deciziei nr. 38/Ap din 14 mai 2013 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, pe care o modifică, în sensul că, admite apelul declarat de aceeași reclamantă împotriva sentinței nr. 291/S din 27 noiembrie 2012 a Tribunalului Brașov, secția I civilă. Schimbă, în parte, sentința apelată, în sensul că dispune radierea dreptului de proprietate al pârâtei A.T.L.C.P.R., Departamentul Central Județean Brașov din cartea funciară nr. X1 Brașov, cu privire la imobilul identificat cu nr. top Y1, Y2, Y3 și Y4, construcții și teren în suprafață de 822,73 mp și dispune înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate cu privire la același imobil, în favoarea reclamantei.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 februarie 2014. Cu opinia separată, în sensul, Respingerii, ca nefondat, a recursului declarat de reclamantă împotriva aceleiași decizii. Examinând decizia recurată, prin prisma motivului de recurs invocat, opinez în sensul respingerii, ca nefondat, a recursului reclamantei. Prin acțiunea dedusă judecății, reclamanta a solicitat rectificarea cărții funciare, în sensul radierii înscrierii efectuate în favoarea pârâtei și înscrierea dreptului de proprietate publică în favoarea U.A.T., ca o consecință a admiterii capătului de cerere principal privind constatarea dreptului de proprietate publică al Județului Brașov.

Cererea de rectificare a cărții funciare a avut ca temei juridic prevederile Legii nr. 7/1996, legea cadastrului și a publicității imobiliare, fără nici o precizare suplimentară. Dispozițiile art. 34 din Legea nr. 7/1996 prescriu în termeni clari că persoana interesată poate solicita rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat existența uneia din următoarele situații concrete: 1. înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil; 2. dreptul înscris a fost greși calificat; 3. nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea; 4. înscrierea în cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului.

Am avut în vedere în evaluarea criticilor de nelegalitate atât cadrul procesual de învestire, respectiv, obiectul cererii reclamantei și temeiul juridic al acesteia, cât și faptul că acțiunea în rectificarea cărții funciare a fost formulată ca un capăt de cerere accesoriu cererii principale, așa cum deja am arătat, cerere privind constatarea dreptului de proprietate publică al Județului Brașov. Situația de fapt constatată de instanțele fondului a relevant că imobilul în litigiu a fost înscris în cartea funciară X1 Brașov, cu titlu de donație efectuată de către județul Brașov către pârâtă prin actul de donație din 3 mai 1938, înscris sub B10 în aceeași carte funciară; totodată, sub B11 s-a înscris interdicția de înstrăinare și grevare în favoarea Prefecturii Județului Brașov.

Anterior actului de donație, s-a intabulat dreptul de uzufruct al pârâtei, din data de 22 noiembrie 1933 și până la 31 decembrie 1948, astfel cum rezultă din coala C2 a aceleiași cărți funciare. S-a reținut totodată că imobilul în litigiu a fost notificat de pârâtă în vederea restituirii în natură, prin notificarea din 2001, în temeiul Legii nr. 10/2001, notificare respinsă prin dispoziția din 5 aprilie 2011, cu motivarea că nu s-a făcut dovada calității de persoană îndreptățită. Din însăși notificarea depusă rezultă că pârâta a pierdut proprietatea asupra imobilului și că a solicitat redobândirea ei în condițiile legii speciale, Legea nr. 10/2001. Nu s-a făcut dovada că această procedură a fost finalizată.

Situația invocată de reclamantă este aceea că, prin H.G. nr. 972/2002, anexa nr. 1, a fost atestat domeniul public al județului Brașov, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul Brașov, printre bunurile enumerate fiind și imobilul în litigiu, sub denumirea Clădire, Biblioteca Județeană „G.B.”, identificat în cartea funciară Brașov, nr. top Y1, Y2, Y3 și Y4.

Consider că instanțele anterioare au respins în mod corect cererile privind radierea dreptului pârâtei din cartea funciară și înscrierea dreptului reclamantei, cât timp reclamanta nu a solicitat anterior fie constatarea nevalabilității actului ce a stat la baza înscrierii dreptului pârâtei în cartea funciară, fie valorificarea propriei situații în contextul unei acțiuni reale, în contradictoriu cu pârâtul, de regulă, în cazuri similare, au fost promovate acțiuni în revendicare, în urma căreia să se stabilească titularul dreptului de proprietate, respectiv faptul că situația tabulară nu corespunde situației juridice reale. S-a apreciat corect că existența în ființă juridică a actului care a stat la baza înscrierii dreptului pârâtului nu poate fi ignorată, împrejurare ce determină respingerea cererii de radiere a dreptului pârâtului.

Radierea dreptului de proprietate al pârâtei și intabularea dreptului de proprietate al reclamantei pot opera, așa cum corect s-a reținut anterior, fie cu acordul pârâtei, fie printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă care va suplini acordul titularului dreptului înscris în cartea funciară, fie printr-o acțiune în rectificare de carte funciară în condițiile art. 34 din lege și nu ca o consecință a constatării dreptului de proprietate al reclamantei. Nu poate fi primită susținerea recurentei-reclamante, conform căreia acțiunea pe care a formulat-o are caracterul unei acțiuni în realizare, cât timp cercetarea judecătorească a vizat strict situația imobilului în litigiu dintr-o singură perspectivă, valorificarea efectelor H.G.

nr. 972/2002 care a atestat domeniul public al județului Brașov în patrimonial reclamantei, fără nici o analiză a situației juridice a pârâtului, cu atât mai mult cu cât situația de fapt a relevant preocuparea acestuia din urmă pentru redobândirea posesiei imobilului în litigiu, procedură încă nefinalizată. Pentru a ajunge la concluzia că înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală a imobilului, apreciez că trebuiau cercetate în concret cauzele care au condus la un astfel de rezultat, din perspectiva tuturor pretențiilor formulate și într-un cadru procesual adecvat. S-a susținut în mod neîntemeiat că nu pot coexista două drepturi de proprietate asupra aceluiași imobil, în condițiile în care conflictul de drepturi a fost recunoscut în doctrina juridică și jurisprudență, urmare a faptului că înscrierile în cartea funciară n-au caracter constitutiv de drepturi, ci numai de opozabilitate față de terți.

În raport cu aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., consider că recursul reclamantei este nefondat.