ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 345/2019

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, secția a-II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub Dosarul nr. x/2011, reclamanta A. a chemat în Judecată pe pârâții SC B. SA și SC C. SRL, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună constatarea nulității absolute a contractului de vânzare autentificat sub nr. x/26.05.2006 la D., radierea din cartea funciară a dreptului de proprietate a SC C. SRL asupra imobilelor situate în Brașov și identificate după cum urmează CF: nr. 32782, sub nr. top. x la poz A+3, cu cheltuieli de judecată. În drept, au fost invocate prevederile art. 968 și art. 1303 C. civ.

Prin Sentința civilă nr. 1036/C din 22 decembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a respins excepția lipsei de interes. A fost admisă acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele SC B. SA și SC C. SRL, și, în consecință, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/26.05.2006. S-a dispus radierea din cartea funciară a dreptului de proprietate a SC C. SRL asupra imobilelor situate în Brașov și identificate în CF nr. x (fost C.F. nr. x), sub nr. cadastral/nr. topografic x, la poz. A+

Au fost obligate pârâtele să achite reclamantei suma de 10.136,80 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. Totodată, au fost obligate pârâtele să achite statului suma de 6.021,50 RON cu titlu de cheltuieli de judecată pentru care reclamanta a beneficiat de reducere de la plata taxei judiciare de timbru. 3. Curtea de Apel Brașov, secția civilă, prin Decizia civilă nr. 1159/A din 5 octombrie 2015 a admis apelul declarat de pârâta SC C. SRL împotriva Sentinței civile nr. 1036/C din 22 decembrie 2014 a Tribunalului Brașov, pe care a schimbat-o în parte în sensul că s-a respins acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtele SC B. SA și SC C. SA Brașov. A fost obligată intimata-reclamantă A. să plătească apelantei suma de 6029 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în apel. S-a păstrat dispoziția privind respingerea excepției lipsei de interes.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, prin Decizia nr. 150 din 1 februarie 2017, a respins excepția nulității recursului invocată de intimata-pârâtă SC B. SA. Totodată, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei civile nr. 1159/Ap din 5 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă. A fost obligată pe recurenta-reclamantă A. la plata sumei de 3000 RON reprezentând cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă SC B. SA.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția civilă, la data de 21 februarie 2017, apelanta-pârâtă C. SRL a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul Deciziei civile nr. 1159/Ap din 05 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, în Dosarul nr. x/2011, în sensul de a se dispune obligarea intimatei A. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.100 RON reprezentând contravaloarea onorariului expert, cheltuieli cu privire la care instanța de apel a omis să se pronunțe.

Prin încheierea de ședință din 29 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, în Dosarul nr. x/2011, s-a respins cererea formulată de către apelanta SC C. SRL Brașov privind îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul Deciziei civile nr. 1159/Ap din 15 octombrie 2015 a Curții de Apel Brașov.

Împotriva încheierii de ședință din 29 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă a declarat recurs SC C. SRL Brașov, aflată în insolvență, în raport cu art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului și modificarea încheierii atacate, în sensul admiterii cererii de îndreptare a erorii materiale cu privire la onorariul expertului judiciar avansat.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 26 iulie 2017, sub Dosarul nr. x/2017.

Prin încheierea de ședință din 25 octombrie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a dispus suspendarea judecării recursului, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa nejustificată a părților.

Prin referatul instanței din 14 decembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a fixat termen pentru a se verifica dacă sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ. 6. În temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a luat în examinare excepția de perimare a recursului, invocată din oficiu, și a reținut următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, apel, recurs, revizuire și orice cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Perimarea este o sancțiune procedurală de aplicație generală, care operează atât în etapa judecății în primă instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac, având o natură juridică mixtă, în sensul că este o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găsește, dar și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței părților în termenul prevăzut de lege. În speță, se constată că pricina a fost suspendată la data de 25 octombrie 2017, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa nejustificată a părților. Condițiile perimării, așa cum se desprind din dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. sunt îndeplinite în cauză, de la data de 25 octombrie 2017 - când a fost suspendată judecata pricinii - și până la data de 14 decembrie 2018 - referatul instanței prin care s-a fixat termen pentru efectuarea verificărilor întrunirii cerințelor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. - trecând un termen mai mare de un an, încheierea din 25 octombrie 2017 fiind ultimul act de procedură, dată de la care părțile nu au mai formulat nicio cerere, acestea fiind în culpă procesuală. Prin urmare, constatând că pricina a rămas în nelucrare din vina părților mai mult de un an, fără ca în acest termen să intervină o cauză de suspendare sau întrerupere în condițiile art. 249 - 251 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) raportat la art. 248 alin. (1) și art. 252 C. proc. civ., va constata perimat recursul declarat de recurenta SC C. SRL, prin consorțiul de administratori judiciari C.I.I. E. și C.I.I. F., împotriva încheierii din 29 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă.