ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 150/2016

Decizia nr. 150/2016

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. La data de 11 iulie 2007 reclamanta SC C. SRL, în calitate de promitentă-cumpărătoare și pârâții A. și B., în calitate de promitenți-vânzători au încheiat promisiunea de vânzare-cumpărare nr. 1284 conform căreia pârâții s-au obligat să vândă reclamantei sau oricărei persoane fizice sau juridice desemnate de aceasta, liber de sarcini și procese, imobilul situat în Brașov, înscris în CF nr. x a localității Brașov la A+2 cu nr. top. x1, x2, x3/3/1, compus din casă de piatră și curte de 572,40 mp și grădină de 3.398,60 mp și construcțiile edificate pe acestea, conform planului de situație anexat. Pârâții, în calitate de unici asociați ai pârâtei SC G. SRL, proprietar tabular al imobilului la data semnării promisiunii de vânzare-cumpărare, s-au obligat ca până la data menționată în convenție ca termen pentru întocmirea actului autentic de vânzare-cumpărare să înscrie în evidențele de publicitate imobiliară dreptul de proprietate asupra imobilului în calitate de persoane fizice și în cotele părți cuvenite, în raport de părțile sociale deținute în cadrul SC G. SRL.

- Prin Sentința comercială nr. 296/C din 5 martie 2010, Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea formulată și precizată de reclamanta SC C. SRL.

A admis cererea reconvențională formulată de reclamanții reconvenționali A. și B. în contradictoriu cu pârâta reconvențională SC C. SRL și în consecință, a fost obligată pârâta reconvențională să încheie cu reclamanții reconvenționali contractul de vânzare-cumpărare având ca obiect imobilul construcție și teren situat în Brașov, înscris în CF nr. x Brașov sub nr. top.x1, x2, x3/3/1 - compus din casă de piatră, curte de 572,40 mp. și grădină de 3.398,60 mp. și construcțiile edificate pe acestea.

A obligat pârâta reconvențională la plata de daune cominatorii de câte 1.000 lei/zi de la data rămânerii irevocabile a hotărârii și până la data încheierii contractului și a cheltuielilor de judecată în sumă de 10.016,30 lei.

- Curtea de Apel Brașov, secția comercială, prin Decizia nr. 72/AP din 17 septembrie 2010, a admis apelul declarat de reclamanta SC C. SRL BRAȘOV - prin reprezentant convențional, a schimbat în tot Sentința comercială nr. 296/C din 5 martie 2010, a Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, în sensul că a admis în parte cererea de chemare în judecată astfel cum aceasta a fost modificată și completată de către reclamanta SC C. SRL Brașov și în consecință:

A obligat pârâții B. și A. la restituirea către reclamantă a sumei de 1.000.000 euro (în echivalent în lei la data achitării) reprezentând avansul plătit de reclamantă în temeiul antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat între părți la 11 iulie 2007, autentificat sub nr. 1284/2007 la BNP D. și a respins restul pretențiilor reclamantei.

A respins cererea reconvențională formulată de către pârâții A. și B., în sensul că a obligat intimații pârâți A., B. și E. la plata către reclamantă SC C. SRL Brașov a sumei de 78.477,48 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în ambele instanțe.

Pentru a pronunța această decizie instanța a reținut că obligația de restituire a avansului încasat nu se stabilește în funcție de vinovăția codebitorilor în neexecutarea obligației solidare asumate față de creditoare, ci în raport cu partea din avans care a fost încasată de fiecare astfel încât să nu se ajungă la o îmbogățire fără justă cauză a patrimoniului unuia dintre codebitori în detrimentul celuilalt.

- Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, prin Decizia nr. 1419 din 14 martie 2012 a respins ca nefondat recursul declarat de pârâții A., B. și E. împotriva Deciziei nr. 72/AP din 17 septembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială.

II. Reclamantul A. prin acțiunea înregistrată la 29 octombrie 2013 sub nr. 23390/197/2013 a chemat în judecată pârâții B. și E., solicitând obligarea acestora la restituirea sumei de 192.467 lei reprezentând parte din avansul de 1.000.000 euro, la restituirea căruia au fost ținuți, în solidar cu aceștia fața de creditoarea SC C. SRL.

- Judecătoria Brașov prin Sentința civilă nr. 11092 din 10 octombrie 2014 a respins excepția prescrierii dreptului la acțiune, precum și acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții B. și E.

- Prin Decizia civilă nr. 393/Ap din 23 aprilie 2015, Tribunalul Brașov, secția I civilă, a admis apelul formulat de reclamantul A., a schimbat Sentința civilă nr. 11092 din 10 octombrie 2014 a Judecătoriei Brașov și pe cale de consecință:

A admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. și a obligat pârâții B. și E. la restituirea către reclamant a sumei de 50.000 euro echivalent în lei la data plății reprezentând parte din avansul la restituirea căruia a fost obligat în solidar cu pârâții și a sumei de 14.747,75 lei reprezentând parte din cheltuieli de judecată suportate de către reclamant în Dosarul nr. x/62/2008 al Tribunalului Brașov.

A obligat pârâții la plata către reclamant a sumei de 5843 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în fața instanței fond și 2.477 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în fața instanței de apel.

III. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, secția I civilă sub nr. 2185/62/2015, B. și E. în contradictoriu cu A., au solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 393/Ap din 23 aprilie 2015 a Tribunalului Brașov, secția I civilă, conform art. 508 alin. (1) pct. 8 din noul C. proc. civ., solicitând anularea acesteia ca fiind potrivnică Deciziei civile nr. 72/Ap din 17 septembrie 2010 a Curții de Apel Brașov, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 1419 din 14 martie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

În motivarea cererii au arătat că, prin Decizia nr. 393/Ap din 23 aprilie 2015 Tribunalul Brașov, secția I civilă, a admis apelul declarat de A. împotriva Sentinței civile nr. 11092 din 10 octombrie 2014 a Judecătoriei Brașov, fiind obligați revizuenții să-i plătească acestuia suma de 50.000 euro, reprezentând parte din avansul la restituirea căruia ar fi fost obligat intimatul în solidar cu revizuenții, precum și că, prin Decizia civilă nr. 72/Ap din 17 septembrie 2010 a Curții de Apel Brașov, rămasă definitivă, revizuenții și intimatul au fost obligați în solidar la plata către SC C. SRL a sumei de 1.000.000 euro.

Întrucât prima instanță i-a obligat la plata în solidar a avansului încasat, urmare a constatării culpei lor comune pentru neîncheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică, este inadmisibil ca prin noua hotărâre culpa lor să fie practic împărțită procentual în funcție de avansul primit.

Au arătat că în aceste condiții există contradicție între cele două hotărâri definitive, chestiunile stabilite în cadrul primului litigiu fiind răsturnate prin cea de-a doua decizie, cu încălcarea puterii lucrului judecat.

- Tribunalul Brașov, secția I civilă, prin Decizia civilă nr. 1009/Ap din 24 septembrie 2015, a admis excepția necompetenței sale materiale în soluționarea cauzei, invocată de revizuenți și a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuenții B. și E. în contradictoriu cu intimatul A. în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art. 510 alin. (1) teza I și art. 130 alin. (2), art. 132 alin. (3) din noul C. proc. civ.

IV. Înalta Curte examinând Decizia civilă nr. 393/Ap din 23 aprilie 2015, pronunțate de Tribunalul Brașov, secția I civilă, din perspectiva condițiilor de admisibilitate a unei cereri de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din noul C. proc. civ., constată că cererea este nefondată pentru următoarele considerente:

Art. 509 pct. 8 C. proc. civ. reglementează posibilitatea revizuirii dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri, bazată pe dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., este admisibilă dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile judecătorești în cauză să fie pronunțate în dosare diferite: să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză; în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu se fi analizat.

Rațiunea reglementării revizuirii prevăzută în art. 509 pct. 8 C. proc. civ. o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți; în atare situație executarea hotărârilor este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieșirea din situația anormală, creată de existența hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorității lucrului judecat.

Condițiile prevăzute de art. 509 pct. 8 C. proc. civ. nu sunt îndeplinite în speță întrucât prin Decizia civilă nr. 72/Ap din 17 septembrie 2010, Curtea de Apel Brașov a stabilit numai obligația de restituire a avansului încasat de către debitori în raporturile acestora cu creditoarea SC C. SRL, fără ca această hotărâre să aibă putere de lucru judecat în ceea ce privește raporturile dintre codebitori, această chestiune neformând obiectul litigiului respectiv.

În realitate revizuenții, raportându-se impropriu la art. 509 pct. 8 C. proc. civ., își manifestă nemulțumirea față de soluția pronunțată prin Decizia civilă nr. 393/Ap din 23 aprilie 2015, pronunțate de Tribunalul Brașov, secția I civilă.

Așa fiind, Înalta Curte, constatând că hotărârea asupra căreia poartă cererea de revizuire de față nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 509 pct. 8 C. proc. civ., întrucât nu există identitate de obiect și cauză între cele două hotărâri judecătorești definitive, va respinge cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenții B. și E. împotriva Deciziei civile nr. 393/Ap din 23 aprilie 2015, pronunțate de Tribunalul Brașov, secția I civilă, în Dosarul nr. x/197/2013.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2016.

Procesat de GGC - NN