ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2593/2008

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta SC S.H. SRL București prin

acțiunea înregistrată la Tribunalul Brașov, astfel cum a fost precizată, a

solicitat în contradictoriu cu pârâtele SC P.A. SRL Poiana Brașov și SC P.B. SA

Poiana Brașov să se constate nulitatea absolută a hotărârii A.G.A. din 15

februarie 2002 și a procesului verbal din 15 februarie 2002, cu privire la

majorarea capitalului social al SC P.A. SRL, respectiv cu terenul aferent hotelului

Ș., în prezent E., a actului adițional din 2002, autentificat de B.N.P., B.V.

în acest sens și a actului înregistrat la C.F., care a stat la baza înscrierii

în C.F. Brașov a dreptului de proprietate al SC P.A. SRL a terenului aferent E.

- SC S.H. SRL; a solicitat să se constate existența dreptului de superficie al

reclamantei asupra terenului aferent E., cu suprafața de 2.839 mp, suprafață

ocupată de clădirea hotelului, restaurantului și anexele acestuia, și asupra

tuturor suprafețelor pe care se află construcțiile cumpărate prin licitație de

reclamantă și înscrierea acestui drept în C.F. Brașov și obligarea

proprietarului terenului în litigiu să încheie un contract în acest sens, cu

cheltuieli de judecată.

Tribunalul Brașov, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 210/C din 9

martie 2005, a declarat nulă cererea de chemare în judecată formulată de

reclamanta SC S.H. SRL București în contradictoriu cu pârâtele, pentru

neindicarea în cuprinsul cererii de chemare în judecată a obiectului acesteia.

Curtea de Apel

București, prin Decizia nr. 115 din 10 iunie 2005, a admis apelul reclamantei,

a anulat sentința atacată și a stabilit termen pentru soluționarea fondului

cauzei la 28 iunie 2005.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția comercială, prin Decizia nr. 1934 din 31 mai 2006,

a respins ca inadmisibil recursul declarat de pârâta SC P.A. SRL Poiana Brașov

împotriva Deciziei nr. 115 din 10 iunie 2005 a Curții de Apel Brașov, secția

comercială.

În apel, la termenul

din 3 aprilie 2007 reclamanta a depus concluzii prin care a arătat că renunță

la judecata cererii de constatare a superficiei, la anularea actelor de C.F.,

la obligarea proprietarului la încheierea contractului de închiriere sau

vânzare-cumpărare asupra terenului în litigiu.

Curtea de Apel

Brașov, secția comercială, prin Decizia nr. 96/AP din 26 iunie 2007, a admis

excepția autorității de lucru judecat și, în consecință, a respins acțiunea

formulată de reclamantă, obligând reclamanta la 6.000 lei cheltuieli de

judecată către pârâta SC P.A. SRL Poiana Brașov.

Pentru a pronunța

această hotărâre Curtea de Apel Brașov, secția comercială, a reținut că prin

sentința civilă nr. 20 din 17 aprilie 2006 a Tribunalului Brașov, secția comercială

și de contencios administrativ, definitivă și irevocabilă, a fost soluționată o

acțiune a reclamantei identică ca obiect cu capetele de cerere pe care aceasta

le-a menținut prin precizarea de acțiune, depusă la termenul din 3 aprilie

2007, singura diferență constând în faptul că au fost chemați în judecată mai

mulți pârâți.

Împotriva menționatei

decizii reclamanta a formulat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

criticând-o pentru nelegalitate, solicitând, în concluzie, admiterea

recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași

instanțe.

În criticile

formulate recurenta reclamantă a susținut că în speță nu sunt aplicabile

dispozițiile art. 1201 C. civ., cele două cereri având obiect diferit, cauze și

părți diferite.

După o expunere

amănunțită a situației de fapt recurenta reclamantă invocă, pe fond, aplicarea

greșită a dispozițiilor Legii nr. 31/1990, art. 131, art. 214-219, a

dispozițiilor Codului civil privitor la mandat și a dispozițiilor art. 274 C.

proc. civ. privind cheltuielile de judecată, acordate pârâtei în apel, față de

cuantumul onorariului avocațial și prestația efectuată în cauză.

Recursul reclamantei

este nefondat.

Înalta Curte

analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, în raport de

actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente, constată că

acestea nu se încadrează în art. 304 C. proc. civ. care să conducă la casarea

acesteia.

Potrivit art. 1201 C.

civ., există autoritate de lucru judecat când cererile au același obiect,

aceeași cauză și litigiul se poartă între aceleași părți.

În cauză, susținerea

recurentei reclamante în sensul că cererile au obiecte diferite nu poate fi

reținută în condițiile în care obiectul cererii de chemare în judecată,

formulată de aceeași reclamantă, l-a constituit tot nulitatea absolută a

Hotărârii C.A. din 15 februarie 2002 și a procesului verbal al ședinței A.G.A.

din 15 februarie 2002, privind majorarea capitalului social al pârâtei SC P.A.

SRL și a actului adițional din 2002, ce vizau majorarea capitalului social cu

terenul aferent activului complex hotelier Ș., iar litigiul s-a judecat între

aceleași părți și cu aceeași calitate.

Faptul că în

prezentul litigiu au fost chemați în judecată mai mulți pârâți față de primul

proces în care s-a pronunțat hotărârea menționată nu are relevanță și nu

înlătură autoritatea de lucru judecat.

Cum sentința civilă nr.

20 din 17 aprilie 2006 a Tribunalului Brașov, secția comercială și de

contencios administrativ, este definitivă și irevocabilă și privește aceleași

părți, același obiect și aceeași cauză, în mod corect Curtea de Apel Brașov, secția

comercială, a consacrat prezumția absolută a puterii de lucru judecat.

Nici al doilea motiv

de recurs prin care recurenta reclamantă susține că intimatei pârâte SC P.A.

SRL Poiana Brașov i s-au dat cheltuieli de judecată prea mari, fără reducerea

corespunzătoare a onorariului avocațial în raport de prestația efectuată în

proces nu poate fi reținută, față de dispozițiile art. 274 alin. (3) C. proc.

civ., avându-se în vedere că acest atribut rămâne la aprecierea judecătorilor

care au soluționat cauza, iar partea care cade în pretenții va fi obligată la

cerere, la plata cheltuielilor de judecată.

Așa fiind, cum

decizia instanței de apel este temeinică și legală, Înalta Curte în temeiul art.

312 alin. (1) C. proc. civ. urmează să respingă ca nefondat recursul

reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de

reclamanta SC S.H. SRL București împotriva Deciziei nr. 96 din 26 iunie 2007 a

Curții de Apel Brașov, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 25 septembrie 2008.