ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2593/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC S.H. SRL București prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Brașov, astfel cum a fost precizată, a solicitat în contradictoriu cu pârâtele SC P.A. SRL Poiana Brașov și SC P.B. SA Poiana Brașov să se constate nulitatea absolută a hotărârii A.G.A. din 15 februarie 2002 și a procesului verbal din 15 februarie 2002, cu privire la majorarea capitalului social al SC P.A. SRL, respectiv cu terenul aferent hotelului Ș., în prezent E., a actului adițional din 2002, autentificat de B.N.P., B.V. în acest sens și a actului înregistrat la C.F., care a stat la baza înscrierii în C.F. Brașov a dreptului de proprietate al SC P.A.

SRL a terenului aferent E. - SC S.H. SRL; a solicitat să se constate existența dreptului de superficie al reclamantei asupra terenului aferent E., cu suprafața de 2.839 mp, suprafață ocupată de clădirea hotelului, restaurantului și anexele acestuia, și asupra tuturor suprafețelor pe care se află construcțiile cumpărate prin licitație de reclamantă și înscrierea acestui drept în C.F. Brașov și obligarea proprietarului terenului în litigiu să încheie un contract în acest sens, cu cheltuieli de judecată. Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 210/C din 9 martie 2005, a declarat nulă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC S.H.

SRL București în contradictoriu cu pârâtele, pentru neindicarea în cuprinsul cererii de chemare în judecată a obiectului acesteia. Curtea de Apel București, prin Decizia nr. 115 din 10 iunie 2005, a admis apelul reclamantei, a anulat sentința atacată și a stabilit termen pentru soluționarea fondului cauzei la 28 iunie 2005. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin Decizia nr. 1934 din 31 mai 2006, a respins ca inadmisibil recursul declarat de pârâta SC P.A. SRL Poiana Brașov împotriva Deciziei nr. 115 din 10 iunie 2005 a Curții de Apel Brașov, secția comercială. În apel, la termenul din 3 aprilie 2007 reclamanta a depus concluzii prin care a arătat că renunță la judecata cererii de constatare a superficiei, la anularea actelor de C.F., la obligarea proprietarului la încheierea contractului de închiriere sau vânzare-cumpărare asupra terenului în litigiu.

Curtea de Apel Brașov, secția comercială, prin Decizia nr. 96/AP din 26 iunie 2007, a admis excepția autorității de lucru judecat și, în consecință, a respins acțiunea formulată de reclamantă, obligând reclamanta la 6.000 lei cheltuieli de judecată către pârâta SC P.A. SRL Poiana Brașov. Pentru a pronunța această hotărâre Curtea de Apel Brașov, secția comercială, a reținut că prin sentința civilă nr. 20 din 17 aprilie 2006 a Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, definitivă și irevocabilă, a fost soluționată o acțiune a reclamantei identică ca obiect cu capetele de cerere pe care aceasta le-a menținut prin precizarea de acțiune, depusă la termenul din 3 aprilie 2007, singura diferență constând în faptul că au fost chemați în judecată mai mulți pârâți.

Împotriva menționatei decizii reclamanta a formulat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând, în concluzie, admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. În criticile formulate recurenta reclamantă a susținut că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 1201 C. civ., cele două cereri având obiect diferit, cauze și părți diferite. După o expunere amănunțită a situației de fapt recurenta reclamantă invocă, pe fond, aplicarea greșită a dispozițiilor Legii nr. 31/1990, art. 131, art. 214-219, a dispozițiilor Codului civil privitor la mandat și a dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. privind cheltuielile de judecată, acordate pârâtei în apel, față de cuantumul onorariului avocațial și prestația efectuată în cauză.

Recursul reclamantei este nefondat. Înalta Curte analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente, constată că acestea nu se încadrează în art. 304 C. proc. civ. care să conducă la casarea acesteia. Potrivit art. 1201 C. civ., există autoritate de lucru judecat când cererile au același obiect, aceeași cauză și litigiul se poartă între aceleași părți. În cauză, susținerea recurentei reclamante în sensul că cererile au obiecte diferite nu poate fi reținută în condițiile în care obiectul cererii de chemare în judecată, formulată de aceeași reclamantă, l-a constituit tot nulitatea absolută a Hotărârii C.A.

din 15 februarie 2002 și a procesului verbal al ședinței A.G.A. din 15 februarie 2002, privind majorarea capitalului social al pârâtei SC P.A. SRL și a actului adițional din 2002, ce vizau majorarea capitalului social cu terenul aferent activului complex hotelier Ș., iar litigiul s-a judecat între aceleași părți și cu aceeași calitate. Faptul că în prezentul litigiu au fost chemați în judecată mai mulți pârâți față de primul proces în care s-a pronunțat hotărârea menționată nu are relevanță și nu înlătură autoritatea de lucru judecat. Cum sentința civilă nr. 20 din 17 aprilie 2006 a Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, este definitivă și irevocabilă și privește aceleași părți, același obiect și aceeași cauză, în mod corect Curtea de Apel Brașov, secția comercială, a consacrat prezumția absolută a puterii de lucru judecat.

Nici al doilea motiv de recurs prin care recurenta reclamantă susține că intimatei pârâte SC P.A. SRL Poiana Brașov i s-au dat cheltuieli de judecată prea mari, fără reducerea corespunzătoare a onorariului avocațial în raport de prestația efectuată în proces nu poate fi reținută, față de dispozițiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ., avându-se în vedere că acest atribut rămâne la aprecierea judecătorilor care au soluționat cauza, iar partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Așa fiind, cum decizia instanței de apel este temeinică și legală, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. urmează să respingă ca nefondat recursul reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC S.H. SRL București împotriva Deciziei nr. 96 din 26 iunie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 25 septembrie 2008.