ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2657/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2657/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursurilor
de față,
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC
P.P.P.B. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC P.P.M. SA să se
constate: nulitatea actului juridic de subscriere la constituirea societății
comerciale pârâte a aportului reclamantei, reprezentat de Complex de agrement
F. și Complex hotelier P.M., alcătuit din teren și clădirile aferente și
nulitatea parțială a actului constitutiv al societății pârâte, în privința
aportului reclamantei, reprezentat de Complex de agrement F. și Complex
hotelier P.M., cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Tribunalul Brașov,. secția
comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 2523 dinb 12
iunie 2007 a respins acțiunea și a admis cererea de intervenție accesorie
formulată de
SC
P. SA în interesul pârâtei.
Împotriva sentinței
au declarat apel reclamanta și SC B.I.L. SA.
Prin Decizia
nr. 232/Ap din 20
decembrie 2007, Curtea de Apel Brașov, secția comercială, a admis apelurile, a
desființat hotărârea și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a se pronunța
astfel instanța de apel a reținut cu privire la cererea principală că instanța
de fond nu s-a pronunțat pe fondul cererii de chemare în judecată, cauza
nulității fiind lipsa consimțământului, în temeiul juridic art. 942 și art. 948
C. civ., limite în care trebuia să se pronunțe, anularea Hotărârilor A.G.A. din
21 iulie 2001 neconstituind în fine temeiul de nulitate, ci doar argumentul
adus în susținerea afirmației referitoare la lipsa consimțământului, ceea ce
atrage incidența art. 297 C. proc. civ.
Cu privire la cererea
de intervenție instanța de fond a respins-o în principiu fără a motiva clar
față de condițiile cerute de art. 49 - 50 C. proc. civ. dacă aceasta întrunește
condițiile încât greșit a fost respinsă în principiu astfel ca și sub acest
aspect se impune trimiterea cauzei spre rejudecarea pe fond a cererii.
Împotriva acestei
hotărâri au formulat recurs pârâta și intervenienta în interes alăturat
acesteia - SC P. SA Brașov, în termenul legal, ambele invocând motivul de
recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Au susținut, în
esență, în ceea ce privește aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 297 alin.
(1) C. proc. civ., că nu sunt îndeplinite cerințele acestui text de lege,
hotărârea primei instanțe fiind pronunțată ca urmare a analizării pe fond a
pricinii, iar în privința cererii de intervenție motivarea este contradictorie
și nelegală raportat la dispozițiile art. 49 C. civ., deoarece pentru ca
cererea de intervenție să fie admisibilă era necesar ca SC B.I.L. SA să
formuleze o pretenție proprie, în contradictoriu cu celelalte părți, ceea ce nu
este cazul și să justifice un interes actual, ceea ce, de asemenea, nu este
îndeplinit de vreme ce societatea în care aceasta are calitatea de acționar a
promovat ea însăși acțiunea în constatarea nulității.
Intimata - reclamantă
și intimata - intervenientă SC B.I.L. SA au depus concluzii scrise prin care au
solicitat respingerea ambelor recursuri.
Analizând recursurile
prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate se găsesc fondate pentru
considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 297 alin.
(1) C. proc. civ., în cazul în care se constată că, în mod greșit, prima
instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata
s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, instanța de apel va
desființa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei
instanțe.
Pentru a fi posibilă
desființarea hotărârii în prima ipoteză trebuie, deci, ca instanța să nu fi
cercetat fondul adică să se fi pronunțat în temeiul unei excepții procesuale,
să fi omis a se pronunța asupra unei cereri ori să se fi pronunțat asupra
altceva decât s-a cerut.
Observând hotărârea
instanței de fond rezultă că aceasta a analizat fondul prin raportare la
cererea introductivă de instanță considerându-se evident investită cu
constatarea nulității celor două acte juridice de subscriere și de constituire
a SC P.P.M. SA pentru lipsa consimțământului, condiție esențială prevăzută de art.
948 C. civ., față de efectele ex tunc ale constatării nulității hotărârii
adunării generale a acționarilor SC P.B. SA din 27 iulie 2001 prin care s-a
hotărât constituirea societăților comerciale cu capital privat prin aportarea
de către societatea comercială a unor active la constituirea societăților nou
înființate, între care și cea în cauză. În acest sens se observă că partea și-a
fundamentat toate criticile invocate la pct. 6 - 8 din acțiune pe principiul
nulităților subsecvente.
În acest cadru
procesual cu privire la obiectul investirii, motivarea instanței de fond chiar
dacă sintetică fără referire expresă la art. 942 și 948 C. civ., în sensul
incidenței unor excepții de la aplicarea principiului „resoluto jure dantis
resolvitur jus accipientis” înseamnă, deci, o analiză pe fond a îndeplinirii
condițiilor pentru a putea constata nulitatea absolută pentru lipsa
consimțământului în condițiile invocate și nu doar un argument adus în
susținerea afirmației referitoare la lipsa consimțământului, cum reține
instanța de apel.
Așa fiind, este
nelegală soluția instanței de apel de trimitere a cauzei spre rejudecare la
instanța de fond, cerințele prevăzute de art. 297 alin. (1) C. proc. civ.
arătate mai sus nefiind îndeplinite.
Prin urmare, instanța
de apel trebuia să analizeze motivele de apel care vizau fondul cererii
introductive de instanță ceea ce nu a făcut încât se impune casarea și
trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului formulat de pârâtă.
Cât privește apelul
intervenientei SC B.I.L. SA, de asemenea, instanța de apel a analizat
legalitatea cererii din perspectiva îndeplinirii condițiilor de admisibilitate
în principiu dar motivarea este contradictorie din punctul de vedere al
calificării cererii părții raportat la aceste condiții de admisibilitate, ceea
ce face imposibilă verificarea legalității hotărârii și atrage aceeași soluție,
în temeiul art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Văzând și art. 312 alin.
(5) C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite
recursurile declarate
de pârâta SC P.P.M. SA București și de intervenienta SC P. SA Brașov împotriva Deciziei
nr. 232/Ap din 20 decembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția
comercială.
Casează decizia
recurată și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelurilor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi
1
octombrie
2008.