ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1701/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamanta SC P.B. SA, a chemat în judecată pe pârâta SC A.G. SA și SC A.T. SA, solicitând să se constate nulitatea absolută a contractului de cesiune de acțiuni prin care a înstrăinat pârâtei SC A.G. SA, 31,3637% din capitalul social al SC A.T. SA. Tribunalul Brașov prin sentința civilă nr. 1098/C din 13 martie 2007, a respins acțiunea considerând că pârâta SC A.H. SA (fostă A.G.) este terț față de hotărârea A.G.E.A. din 10 iunie 2004 prin care s-a consimțit la cesionarea acțiunilor, dar care a fost anulată, iar prezumția de bună credință la încheierea contractului subzistă astfel încât principiul anulării actului subsecvent ca efect al anulării actului principal nu are aplicabilitate.

Curtea de Apel Brașov, prin Decizia nr. 135/Ap din 13 noiembrie 2007, a respins apelul reclamantei. Instanța de apel a reținut că, nulitatea pentru lipsa de consimțământ a reclamantei nu a fost dovedită, contractul încheindu-se de președintele consiliului de administrație pentru o valoare mai mică decât procentul din valoarea activelor pentru care, potrivit legii, administratorul era abilitat să încheie acte juridice, iar voința sa de a reprezenta societatea a fost exprimată prin oferta făcută în numele reclamantei. Împotriva deciziei astfel pronunțate, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

Recurenta susține că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivelor de apel iar considerentele deciziei atacate sunt contradictorii afirmându-se că excepția subdobânditorului de bună credință de la principiul anulării actului subsecvent nu este întemeiată însă menținând soluția instanței de fond cu motivația nedovedirii lipsei de consimțământ, încălcând astfel prevederile art. 129 C. proc. civ. Mai susține recurenta că instanța de apel a interpretat greșit actul dedus judecății susținând greșit că președintele consiliului de administrație nu a acționat ca mandatar al adunării generale. Ultima critică adusă hotărârii instanței de apel este relativă la greșita aplicare a prevederilor art. 146 din Legea nr. 31/1990 în sensul că reprezentanții societății comerciale pot încheia acte juridice în temeiul mandatului lor legal, care este cenzurat de adunarea generală, iar A.G.E.A.

din 10 iunie 2004 a fost anulată cu privire la contractul de cesiune. Recursul este insuficient timbrat și va fi anulat. Prevederile art. 1 și 20 din Legea nr. 146/1997 stabilesc obligativitatea achitării taxelor de timbru pentru cererile adresate instanțelor judecătorești sub sancțiunea anulării acestora. Recurenta a fost citată pentru termenele din 5 februarie 2008 și 20 mai 2008 cu mențiunea completării taxei judiciare de timbru cu suma de 6 lei. Neîndeplinind obligația cerută de actul normativ susmenționat, recurenta nu a sesizat legal instanța de recurs, care pentru aceste motive nu poate analiza legalitatea și temeinicia hotărârii atacate. Așa fiind în temeiul textelor de lege citate, Înalta Curte de Casație și Justiție va anula ca insuficient timbrat, recursul declarat împotriva Deciziei nr. 135/Ap din 13 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de reclamanta SC P.B. SA Brașov împotriva Deciziei nr. 135/Ap din 13 septembrie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția comercială, ca insuficient timbrat . Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 mai 2008.