ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1701/2008

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Reclamanta SC P.B. SA, a chemat în judecată

pe pârâta SC A.G. SA și SC A.T. SA, solicitând să se constate nulitatea

absolută a contractului de cesiune de acțiuni prin care a înstrăinat pârâtei SC

A.G. SA, 31,3637% din capitalul social al SC A.T. SA.

Tribunalul Brașov

prin sentința civilă nr. 1098/C din 13 martie 2007, a respins acțiunea

considerând că pârâta SC A.H. SA (fostă A.G.) este terț față de hotărârea

A.G.E.A. din 10 iunie 2004 prin care s-a consimțit la cesionarea acțiunilor,

dar care a fost anulată, iar prezumția de bună credință la încheierea

contractului subzistă astfel încât principiul anulării actului subsecvent ca

efect al anulării actului principal nu are aplicabilitate.

Curtea de Apel

Brașov, prin Decizia nr. 135/Ap din 13 noiembrie 2007, a respins apelul reclamantei.

Instanța de apel a

reținut că, nulitatea pentru lipsa de consimțământ a reclamantei nu a fost

dovedită, contractul încheindu-se de președintele consiliului de administrație

pentru o valoare mai mică decât procentul din valoarea activelor pentru care,

potrivit legii, administratorul era abilitat să încheie acte juridice, iar

voința sa de a reprezenta societatea a fost exprimată prin oferta făcută în

numele reclamantei.

Împotriva deciziei

astfel pronunțate, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304

pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

Recurenta susține că

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivelor de apel iar considerentele

deciziei atacate sunt contradictorii afirmându-se că excepția subdobânditorului

de bună credință de la principiul anulării actului subsecvent nu este

întemeiată însă menținând soluția instanței de fond cu motivația nedovedirii

lipsei de consimțământ, încălcând astfel prevederile art. 129 C. proc. civ.

Mai susține recurenta

că instanța de apel a interpretat greșit actul dedus judecății susținând greșit

că președintele consiliului de administrație nu a acționat ca mandatar al

adunării generale. Ultima critică adusă hotărârii instanței de apel este relativă

la greșita aplicare a prevederilor art. 146 din Legea nr. 31/1990 în sensul că

reprezentanții societății comerciale pot încheia acte juridice în temeiul

mandatului lor legal, care este cenzurat de adunarea generală, iar A.G.E.A. din

10 iunie 2004 a fost anulată cu privire la contractul de cesiune.

Recursul este

insuficient timbrat și va fi anulat.

Prevederile art. 1 și

20 din Legea nr. 146/1997 stabilesc obligativitatea achitării taxelor de timbru

pentru cererile adresate instanțelor judecătorești sub sancțiunea anulării

acestora.

Recurenta a fost

citată pentru termenele din 5 februarie 2008 și 20 mai 2008 cu mențiunea

completării taxei judiciare de timbru cu suma de 6 lei.

Neîndeplinind

obligația cerută de actul normativ susmenționat, recurenta nu a sesizat legal

instanța de recurs, care pentru aceste motive nu poate analiza legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate.

Așa fiind în temeiul

textelor de lege citate, Înalta Curte de Casație și Justiție va anula ca

insuficient timbrat, recursul declarat împotriva Deciziei nr. 135/Ap din 13

noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează

recursul declarat de

reclamanta SC P.B. SA Brașov împotriva Deciziei nr. 135/Ap din 13 septembrie

2007 a Curții de Apel Brașov, secția comercială,

ca insuficient timbrat

.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 mai 2008.