ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 649/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 25 august

2006 reclamanta SC P.B. SA a chemat în judecată pe pârâta SC P.P.M. SA

solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să se constate

nulitatea actului juridic de substituire la constituirea societății

comerciale pârâte a aportului reclamantei, reprezentat de C.A.F.C.H. Piatra

Mare alcătuit din teren și clădirile aferente și nulitatea

parțială a actului constitutiv al societății pârâte în

privința aportului reclamantei reprezentat de C.A.F.C.H. Piatra Mare cu

plata cheltuielilor de judecată.

La dosar s-a depus cererea

de intervenție în interes propriu cu același obiect de B.I.L. Nicosia,

cerere care a fost respinsă prin încheierea din 6 februarie 2007.

Tribunalul Brașov, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 2523

din 12 iunie 2006 a respins acțiunea și a admis cererea de

intervenție accesorie formulată de SC P.P.M. SA în interesul pârâtei.

În apel după casare

Curtea de Apel Brașov prin decizia nr. 23 din 12 martie 2009 a respins

apelurile promovate de reclamanta SC P.B. SA și de intervenienta B.I.L.

Nicosia ca nefondate.

În fundamentarea

soluției instanței de control judiciar a reținut că din

examinarea procesului verbal al ședinței adunării generale a SC

P.B. SA din data de 27 iulie 2001 rezultă că acționarul majoritar,

Ministerul Turismului, a votat în favoarea participării acestei

societăți la constituirea SC P.P.M. SA, mandatul special reflectând

în mod clar voința sa în acest sens.

Consimțământul

fiind valabil exprimat, anularea ulterioară a hotărârii A.G.A. pentru

neîndeplinirea unor condiții de formă cu privire la convocare nu

poate atrage nulitatea actelor de constituire a SC P.P.M. SA.

Mai mult, art. 56 din Legea nr.

31/1990, transpunând în dreptul intern Directiva nr. 69/151/CEE – Secțiunea

a III-a a Comisiei Europene, instituie un regim special al

nulităților în materia dreptului societar, limitând cauzele de

nulitate a societăților comerciale la următoarele:

a) lipsește actul

constitutiv sau nu a fost încheiat în formă autentică, în situațiile

prevăzute la art. 5 alin. (6);

b) toți fondatorii au

fost, potrivit legii, incapabili, la data constituirii societății;

c) obiectul de activitate al

societății este ilicit sau contrar ordinii publice;

d) lipsește încheierea judecătorului

delegat de înmatriculare a societății;

e) lipsește autorizarea

legală administrativă de constituire a societății;

f) actul constitutiv nu

prevede denumirea societății, obiectul său de activitate,

aporturile asociaților sau capitalul social subscris;

g) s-au încălcat dispozițiile

legale privind capitalul social minim, subscris și vărsat;

h) nu s-a respectat

numărul minim de asociați, prevăzut de lege.

Se constată deci,

că lipsa consimțământului nu constituie o cauză de nulitate

a unei societăți comerciale.

În aceste condiții,

constatarea nulității actului constitutiv al acesteia pentru lipsa

consimțământului ar fi lipsită de finalitate. Ca urmare,

soluția de respingere a acțiunii ca neîntemeiată este

corectă.

Cererea de intervenție

în interes propriu formulată de B.I.L. Nicosia, chiar dacă este

admisibilă în principiu, întrunind cele două condiții cerute de art.

49 și art. 50 C. proc. civ., invocarea unui drept propriu și forma

cererii de chemare în judecată, este neîntemeiată, pentru

aceleași motive expuse mai sus.

Cu petiția

înregistrată la data de 10 aprilie 2009 B.I.L. Nicosia a declarat recurs

împotriva soluției instanței de apel, criticile vizând aspecte de

nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C.

proc. civ.

Se susține că

nulitatea hotărârii adunării generale – consfințită

judiciar – atrage inexistența consimțământului reclamantei în

privința constituirii societății intimatei-pârâte, a

asumării obligației de aport și a participării în calitate

de acționar la societatea intimatei-pârâte.

Lipsa condiției

esențiale a consimțământului condiție prevăzută

de art. 948 C. civ. atrage nulitatea absolută a actului juridic – actul

constitutiv al SC P.P.M. SA.

Nulitatea

societății comerciale susținută de instanța de

judecată este o instituție juridică distinctă care nu are

legătură cu cererea formulată privind nulitatea absolută

parțială a actului constitutiv.

Din această

perspectivă hotărea instanței de apel, în opinia recurentei

apare ca nemotivată.

Recursul este nefondat.

Legea societăților

comerciale, deși constituie dreptul comun în materiale

societăților comerciale, este în raport de dispozițiile

dreptului comun lege specială și ca orice lege specială, ea nu

este de strictă interpretare, ci de aplicare cu prioritate în raport de

dispozițiile din dreptul comun.

Legea are în vedere

nulitatea societății, iar nu nulitatea actului constitutiv, nulitatea

actului constitutiv reprezintă, în anumite condiții, unul dintre cazurile

de nulitate a societății

[

art. 56 lit. a)] din Legea nr. 31/1990.

Pentru a satisface

imperativul respectării dispozițiilor legale privind constituirea

societăților comerciale și în același timp, pentru a

proteja interesele societăților și terților, regimul

juridic al declarării nulității societății derogă

de la dreptul comun al nulității actelor juridice.

Particularitățile nulității societății constau în

limita cazurilor de nulitate și regimul restrictiv al efec telor

nulității.

Discuțiile relative la

calificarea nulității invocate sunt lipsite de eficiență

juridică în speță instanța neavând decât a stabili, la

situația de fapt expresă de către recurentă norma

legală aplicabilă. Or, aceasta, așa cum s-a arătat, nu este

și nu poate fi decât cea cuprinsă în art. 56 din Legea nr. 31/1990.

De altfel

consimțământul a fost valabil exprimat la data la care asociații

au convenit constituirea societății și aporturile la capitalul

social.

Potrivit principiilor

dreptului comun, motivele de nelegalitate trebuie să existe la data

constituirii societății. Or, nu aceasta este situația în

speță, la data constituirii societății

consimțământul a fost dat în mod valabil, manifestarea de

voință fiind dincolo de orice îndoială pentru contractanți.

Față de cele

arătate văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de intervenienta B.I.L. Nicosia împotriva deciziei nr. 23/Ap din 12 martie 2008

a Curții de Apel Brașov, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 18 februarie 2010.