ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 649/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 25 august 2006 reclamanta SC P.B. SA a chemat în judecată pe pârâta SC P.P.M. SA solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să se constate nulitatea actului juridic de substituire la constituirea societății comerciale pârâte a aportului reclamantei, reprezentat de C.A.F.C.H. Piatra Mare alcătuit din teren și clădirile aferente și nulitatea parțială a actului constitutiv al societății pârâte în privința aportului reclamantei reprezentat de C.A.F.C.H. Piatra Mare cu plata cheltuielilor de judecată. La dosar s-a depus cererea de intervenție în interes propriu cu același obiect de B.I.L.

Nicosia, cerere care a fost respinsă prin încheierea din 6 februarie 2007. Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 2523 din 12 iunie 2006 a respins acțiunea și a admis cererea de intervenție accesorie formulată de SC P.P.M. SA în interesul pârâtei. În apel după casare Curtea de Apel Brașov prin decizia nr. 23 din 12 martie 2009 a respins apelurile promovate de reclamanta SC P.B. SA și de intervenienta B.I.L. Nicosia ca nefondate. În fundamentarea soluției instanței de control judiciar a reținut că din examinarea procesului verbal al ședinței adunării generale a SC P.B. SA din data de 27 iulie 2001 rezultă că acționarul majoritar, Ministerul Turismului, a votat în favoarea participării acestei societăți la constituirea SC P.P.M.

SA, mandatul special reflectând în mod clar voința sa în acest sens. Consimțământul fiind valabil exprimat, anularea ulterioară a hotărârii A.G.A. pentru neîndeplinirea unor condiții de formă cu privire la convocare nu poate atrage nulitatea actelor de constituire a SC P.P.M. SA.

Mai mult, art. 56 din Legea nr. 31/1990, transpunând în dreptul intern Directiva nr. 69/151/CEE – Secțiunea a III-a a Comisiei Europene, instituie un regim special al nulităților în materia dreptului societar, limitând cauzele de nulitate a societăților comerciale la următoarele: a) lipsește actul constitutiv sau nu a fost încheiat în formă autentică, în situațiile prevăzute la art. 5 alin. (6); b) toți fondatorii au fost, potrivit legii, incapabili, la data constituirii societății; c) obiectul de activitate al societății este ilicit sau contrar ordinii publice; d) lipsește încheierea judecătorului delegat de înmatriculare a societății; e) lipsește autorizarea legală administrativă de constituire a societății; f) actul constitutiv nu prevede denumirea societății, obiectul său de activitate, aporturile asociaților sau capitalul social subscris; g) s-au încălcat dispozițiile legale privind capitalul social minim, subscris și vărsat; h) nu s-a respectat numărul minim de asociați, prevăzut de lege.

Se constată deci, că lipsa consimțământului nu constituie o cauză de nulitate a unei societăți comerciale. În aceste condiții, constatarea nulității actului constitutiv al acesteia pentru lipsa consimțământului ar fi lipsită de finalitate. Ca urmare, soluția de respingere a acțiunii ca neîntemeiată este corectă. Cererea de intervenție în interes propriu formulată de B.I.L. Nicosia, chiar dacă este admisibilă în principiu, întrunind cele două condiții cerute de art. 49 și art. 50 C. proc. civ., invocarea unui drept propriu și forma cererii de chemare în judecată, este neîntemeiată, pentru aceleași motive expuse mai sus. Cu petiția înregistrată la data de 10 aprilie 2009 B.I.L. Nicosia a declarat recurs împotriva soluției instanței de apel, criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ. Se susține că nulitatea hotărârii adunării generale – consfințită judiciar – atrage inexistența consimțământului reclamantei în privința constituirii societății intimatei-pârâte, a asumării obligației de aport și a participării în calitate de acționar la societatea intimatei-pârâte. Lipsa condiției esențiale a consimțământului condiție prevăzută de art. 948 C. civ. atrage nulitatea absolută a actului juridic – actul constitutiv al SC P.P.M. SA. Nulitatea societății comerciale susținută de instanța de judecată este o instituție juridică distinctă care nu are legătură cu cererea formulată privind nulitatea absolută parțială a actului constitutiv. Din această perspectivă hotărea instanței de apel, în opinia recurentei apare ca nemotivată.

Recursul este nefondat. Legea societăților comerciale, deși constituie dreptul comun în materiale societăților comerciale, este în raport de dispozițiile dreptului comun lege specială și ca orice lege specială, ea nu este de strictă interpretare, ci de aplicare cu prioritate în raport de dispozițiile din dreptul comun. Legea are în vedere nulitatea societății, iar nu nulitatea actului constitutiv, nulitatea actului constitutiv reprezintă, în anumite condiții, unul dintre cazurile de nulitate a societății [ art. 56 lit. a)] din Legea nr. 31/1990. Pentru a satisface imperativul respectării dispozițiilor legale privind constituirea societăților comerciale și în același timp, pentru a proteja interesele societăților și terților, regimul juridic al declarării nulității societății derogă de la dreptul comun al nulității actelor juridice.

Particularitățile nulității societății constau în limita cazurilor de nulitate și regimul restrictiv al efec telor nulității. Discuțiile relative la calificarea nulității invocate sunt lipsite de eficiență juridică în speță instanța neavând decât a stabili, la situația de fapt expresă de către recurentă norma legală aplicabilă. Or, aceasta, așa cum s-a arătat, nu este și nu poate fi decât cea cuprinsă în art. 56 din Legea nr. 31/1990. De altfel consimțământul a fost valabil exprimat la data la care asociații au convenit constituirea societății și aporturile la capitalul social. Potrivit principiilor dreptului comun, motivele de nelegalitate trebuie să existe la data constituirii societății. Or, nu aceasta este situația în speță, la data constituirii societății consimțământul a fost dat în mod valabil, manifestarea de voință fiind dincolo de orice îndoială pentru contractanți.

Față de cele arătate văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de intervenienta B.I.L. Nicosia împotriva deciziei nr. 23/Ap din 12 martie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 februarie 2010.