ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1984/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 5 septembrie

2006 reclamanta SC P.B. SA a chemat în judecată pârâta SC P.A. SA solicitând ca

în baza sentinței ce se va pronunța să se dispună nulitatea actului juridic de

subscriere la constituirea societății pârâte a aportului reclamantei

reprezentat de Complexul C.,

Restaurantul

M., Vilele P. și Z., nulitatea parțială a actului

constitutiv al pârâtei

în privința aportului reclamantei reprezentat de imobilele de mai sus, cu

cheltuieli de judecată.

In motivarea cererii reclamanta a arătat că, prin

hotărârea A.G.E.A. din 5 noiembrie 1997 s-a luat măsura constituirii de

societăți comerciale cu capital privat, prin aportarea unor active turistice la

constituirea societăților nou înființate.

Această hotărâre a adunării generale a avut drept

scop explicit aprobarea constituirii alături de alte societăți a noii societăți

SC P.A. SA, în fapt exprimarea explicită a unui consimțământ al persoanei

juridice reclamante în privința calității de asociat la societatea pârâtă care

se înființează, în privința asumării obligației juridice de aportare și de

transfer al dreptului de proprietate asupra bunurilor aportate.

Prin sentința nr. 3435 din 30 octombrie 2002 a

Tribunalului Brașov s-a dispus anularea hotărârii A.G.E.A. din 5 noiembrie

1997, aceasta fiind nelegal constituită și, pe cale de consecință, hotărârile

adoptate fiind nule.

Hotărârea anulată conține chiar consimțământul

societății reclamante în privința încheierii actului constitutiv al pârâtei.

Lipsa condiției esențiale a consimțământului-condiție

prevăzută de art. 948 C. civ. atrage nulitatea absolută a actului juridic

(actul de subscriere, actul de aportare în sensul asumării obligației juridice

de transfer al dreptului asupra activului hotelier).

La data de 2 octombrie 2006 a fost depusă o cerere de

intervenție de către B.I.L., în contradictoriu cu reclamanta și pârâta, prin

care solicită constatarea nulității absolute parțiale a actului constitutiv al

societății pârâte în privința calității de acționar și a aportului reclamantei

reprezentat de activele hoteliere arătate, constatarea nulității absolute a

actului de transfer al dreptului de proprietate al reclamantei asupra aportului

de mai sus către pârâtă, survenit prin actul constitutiv a cărei nulitate

parțială se solicită.

În motivarea acesteia, intervenienta face referire la

rămânerea irevocabilă a hotărârii pronunțate în cauza nr. 2313/2002, prin care

s-a dispus anularea A.G.E.A. din 5 noiembrie 1997, apreciind că lipsa voinței,

a consimțământului la încheierea actelor juridice ca o cauză de nulitate

absolută care dă dreptul oricărei persoane care probează un interes legitim.

Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios

administrativ, rin sentința nr. 2551 din 18 iunie 2007 a respins acțiunea și

cererea de intervenție ca nefondate.

În motivarea soluției, instanța de fond a reținut că,

în speță, este vorba de un consimțământ al părților în condițiile unui

convocator nelegal.

S-a reținut că, lipsa totală a exprimării unui

consimțământ de către reclamantă la încheierea actului constitutiv al pârâtei

din 17 decembrie 1997, deci de un motiv de nulitate absolută, ci este vorba de

exprimarea unui consimțământ de către reclamantă, dar care nu este valabil,

fiind afectat de neîndeplinirea cerințelor referitoare la convocare.

Nu se poate reține o lipsă totală a consimțământului,

ci o exprimare alterată a consimțământului la înființarea societății pârâte.

Doar lipsa totală a consimțământului poate conduce la

nulitatea absolută a societății, în speță, fiind în discuție o nulitate

relativă, efectele unei eventuale nulități fiind limitate doar la raportul

juridic viciat.

S-a reținut că, atât reclamanta cât și intervenienta

au influențat procesul decizional al societății, exercitând pe deplin

drepturile și obligațiile sale, ulterior aportării în natură prin actul

constitutiv procedând la aportarea și a terenurilor în suprafață de 10.648 mp,

așa cum rezultă din actul adițional nr. 1548 din 14 februarie 2002.

Or, în atare situație, precizează instanța de fond,

este evident că, ulterior datei de 17 decembrie 1997, în raport de care se

apreciază existența motivului de nulitate, părțile și-au exercitat drepturile

decurgând din calitatea de acționar al SC P.A. SA, astfel încât relativa

nulitate a actului constitutiv a fost acoperită.

S-a mai motivat că, întrucât o nulitate societară

care absoarbe o nulitate a actului constitutiv poate fi înlăturată, în aceeași

măsură poate fi acoperită și nulitatea actului constitutiv, prin exercitarea

ulterioară a drepturilor conferite de calitatea de acționar, în cauză

nemaipunându-se astfel problema lipsei consimțământului reclamantei.

Împotriva acestei soluții a promovat apel reclamanta

și intervenienta, criticile vizând faptul că, instanța de fond a calificat, în

mod eronat, nulitățile incidente în privința actului constitutiv ca fiind

nulități relative. Lipsa condiției esențiale a consimțământului atrage

nulitatea absolută a actului juridic.

Nulitatea hotărârii adunării generale consființită

judiciar atrage inexistența consimțământului, situație unanim acceptată ca

motiv de nulitate absolută.

Curtea de Apel Brașov, secția comercială, prin

decizia 229 din 18 decembrie 2007 a respins apelul ca nefondat.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de control

judiciar, a reținut că O.U.G. nr. 32/1997 care a modificat Legea nr. 31/1990 a

transpus în dreptul intern Directiva 68/151/CEE, fiind reglementat strict

regimul juridic al nulităților în materie societară.

Pornind de la această fundamentare, s-a reținut că,

lipsa consimțământului este o cauză de nulitate de drept comun care nu are

eficiență în materie societară, iar la fond s-a apreciat, față de

circumstanțele cunoscute că nulitatea reclamată este relativă.

Instanța de apel a mai reținut că lipsește și

condiția vătămării interesului public, esențială pentru calificarea ca absolută

a unei cauze de nulitate.

Împotriva soluției instanței de apel a declarat

recurs reclamanta criticile vizând aspecte de nelegalitate, fiind invocate

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

In esență, recurenta susține că s-a făcut o

interpretare eronată a dispozițiilor comunitare prezentate și în Legea nr.

31/1990, art. 56, privind nulitatea societății comerciale.

Existența societății nu este atinsă de nulitatea

absolută parțială a subscrierii SC P.B. SA, în mod eronat considerându-se că

lipsa consimțământului este o cauză de drept comun care nu are eficiență în

materie societară.

Se mai susține că, instanța a fost învestită cu o

cerere privind constatarea nulității absolute parțiale a actului constitutiv,

ce nu are ca efect nulitatea societății, iar normele speciale invocate de

instanță nu-i sunt aplicabile.

Recursul este nefondat.

Legea societăților comerciale, deși constituie

dreptul comun în materia societăților comerciale, este în raport cu

dispozițiile dreptului comun o lege specială și, ca orice lege specială, ea nu

este doar de strictă interpretare, ci și de aplicare cu prioritate în raport cu

dispozițiile din dreptul comun.

Legea are în vedere nulitatea societății, iar nu

nulitatea actului constitutiv al societății. Nulitatea actului constitutiv reprezintă,

în anumite condiții, unul dintre cazurile de nulitate a societății [art. 56

lit. a) din Legea nr. 31/1990].

Pentru a satisface imperativul respectării

dispozițiilor legale privind constituirea societăților comerciale și, în

același timp, pentru a proteja interesele asociaților și terților, regimul

juridic al declarării nulității societății derogă de la dreptul comun al

nulității actelor juridice. Particularitățile nulității societății constau în

limitarea cazurilor de nulitate și regimul restrictiv al efectelor nulității.

Discuțiile relative la calificarea nulității invocate

sunt lipsite de eficiență juridică, în speță, instanța neavând decât a stabili,

la situația de fapt expusă de către recurentă și intervenientă norma legală

aplicabilă. Or, aceasta așa cum s-a arătat nu este și nu poate fi decât cea

cuprinsă în art. 56 din Legea nr. 31/1990.

De altfel, consimțământul reclamantei-recurente a

fost valabil exprimat la data la care asociații din SC P.A. SA au

convenit constituirea societății intimate și

aporturile lor la capitalul social.

Potrivit principiilor dreptului comun, motivele de

nelegalitate trebuie să existe la data constituirii societății. Or, nu aceasta

este situația în speță, la data constituirii societății, consimțământul a fost

dat în mod valabil, manifestarea de voință fiind dincolo de orice îndoială

pentru contractanți.

Față de cele arătate, văzând dispozițiile art. 312 C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E CI D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC P.B. SA P.B.,

împotriva deciziei nr. 229/Ap din 18 decembrie 2007, pronunțată de Curtea de

Apel Brașov, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 iunie 2008.