ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1984/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 5 septembrie 2006 reclamanta SC P.B. SA a chemat în judecată pârâta SC P.A. SA solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să se dispună nulitatea actului juridic de subscriere la constituirea societății pârâte a aportului reclamantei reprezentat de Complexul C., Restaurantul M., Vilele P. și Z., nulitatea parțială a actului constitutiv al pârâtei în privința aportului reclamantei reprezentat de imobilele de mai sus, cu cheltuieli de judecată. In motivarea cererii reclamanta a arătat că, prin hotărârea A.G.E.A. din 5 noiembrie 1997 s-a luat măsura constituirii de societăți comerciale cu capital privat, prin aportarea unor active turistice la constituirea societăților nou înființate.

Această hotărâre a adunării generale a avut drept scop explicit aprobarea constituirii alături de alte societăți a noii societăți SC P.A. SA, în fapt exprimarea explicită a unui consimțământ al persoanei juridice reclamante în privința calității de asociat la societatea pârâtă care se înființează, în privința asumării obligației juridice de aportare și de transfer al dreptului de proprietate asupra bunurilor aportate. Prin sentința nr. 3435 din 30 octombrie 2002 a Tribunalului Brașov s-a dispus anularea hotărârii A.G.E.A. din 5 noiembrie 1997, aceasta fiind nelegal constituită și, pe cale de consecință, hotărârile adoptate fiind nule. Hotărârea anulată conține chiar consimțământul societății reclamante în privința încheierii actului constitutiv al pârâtei.

Lipsa condiției esențiale a consimțământului-condiție prevăzută de art. 948 C. civ. atrage nulitatea absolută a actului juridic (actul de subscriere, actul de aportare în sensul asumării obligației juridice de transfer al dreptului asupra activului hotelier). La data de 2 octombrie 2006 a fost depusă o cerere de intervenție de către B.I.L., în contradictoriu cu reclamanta și pârâta, prin care solicită constatarea nulității absolute parțiale a actului constitutiv al societății pârâte în privința calității de acționar și a aportului reclamantei reprezentat de activele hoteliere arătate, constatarea nulității absolute a actului de transfer al dreptului de proprietate al reclamantei asupra aportului de mai sus către pârâtă, survenit prin actul constitutiv a cărei nulitate parțială se solicită.

În motivarea acesteia, intervenienta face referire la rămânerea irevocabilă a hotărârii pronunțate în cauza nr. 2313/2002, prin care s-a dispus anularea A.G.E.A. din 5 noiembrie 1997, apreciind că lipsa voinței, a consimțământului la încheierea actelor juridice ca o cauză de nulitate absolută care dă dreptul oricărei persoane care probează un interes legitim. Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, rin sentința nr. 2551 din 18 iunie 2007 a respins acțiunea și cererea de intervenție ca nefondate. În motivarea soluției, instanța de fond a reținut că, în speță, este vorba de un consimțământ al părților în condițiile unui convocator nelegal.

S-a reținut că, lipsa totală a exprimării unui consimțământ de către reclamantă la încheierea actului constitutiv al pârâtei din 17 decembrie 1997, deci de un motiv de nulitate absolută, ci este vorba de exprimarea unui consimțământ de către reclamantă, dar care nu este valabil, fiind afectat de neîndeplinirea cerințelor referitoare la convocare. Nu se poate reține o lipsă totală a consimțământului, ci o exprimare alterată a consimțământului la înființarea societății pârâte. Doar lipsa totală a consimțământului poate conduce la nulitatea absolută a societății, în speță, fiind în discuție o nulitate relativă, efectele unei eventuale nulități fiind limitate doar la raportul juridic viciat.

S-a reținut că, atât reclamanta cât și intervenienta au influențat procesul decizional al societății, exercitând pe deplin drepturile și obligațiile sale, ulterior aportării în natură prin actul constitutiv procedând la aportarea și a terenurilor în suprafață de 10.648 mp, așa cum rezultă din actul adițional nr. 1548 din 14 februarie 2002. Or, în atare situație, precizează instanța de fond, este evident că, ulterior datei de 17 decembrie 1997, în raport de care se apreciază existența motivului de nulitate, părțile și-au exercitat drepturile decurgând din calitatea de acționar al SC P.A. SA, astfel încât relativa nulitate a actului constitutiv a fost acoperită.

S-a mai motivat că, întrucât o nulitate societară care absoarbe o nulitate a actului constitutiv poate fi înlăturată, în aceeași măsură poate fi acoperită și nulitatea actului constitutiv, prin exercitarea ulterioară a drepturilor conferite de calitatea de acționar, în cauză nemaipunându-se astfel problema lipsei consimțământului reclamantei. Împotriva acestei soluții a promovat apel reclamanta și intervenienta, criticile vizând faptul că, instanța de fond a calificat, în mod eronat, nulitățile incidente în privința actului constitutiv ca fiind nulități relative. Lipsa condiției esențiale a consimțământului atrage nulitatea absolută a actului juridic. Nulitatea hotărârii adunării generale consființită judiciar atrage inexistența consimțământului, situație unanim acceptată ca motiv de nulitate absolută.

Curtea de Apel Brașov, secția comercială, prin decizia 229 din 18 decembrie 2007 a respins apelul ca nefondat. Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar, a reținut că O.U.G. nr. 32/1997 care a modificat Legea nr. 31/1990 a transpus în dreptul intern Directiva 68/151/CEE, fiind reglementat strict regimul juridic al nulităților în materie societară. Pornind de la această fundamentare, s-a reținut că, lipsa consimțământului este o cauză de nulitate de drept comun care nu are eficiență în materie societară, iar la fond s-a apreciat, față de circumstanțele cunoscute că nulitatea reclamată este relativă. Instanța de apel a mai reținut că lipsește și condiția vătămării interesului public, esențială pentru calificarea ca absolută a unei cauze de nulitate.

Împotriva soluției instanței de apel a declarat recurs reclamanta criticile vizând aspecte de nelegalitate, fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. In esență, recurenta susține că s-a făcut o interpretare eronată a dispozițiilor comunitare prezentate și în Legea nr. 31/1990, art. 56, privind nulitatea societății comerciale. Existența societății nu este atinsă de nulitatea absolută parțială a subscrierii SC P.B. SA, în mod eronat considerându-se că lipsa consimțământului este o cauză de drept comun care nu are eficiență în materie societară. Se mai susține că, instanța a fost învestită cu o cerere privind constatarea nulității absolute parțiale a actului constitutiv, ce nu are ca efect nulitatea societății, iar normele speciale invocate de instanță nu-i sunt aplicabile.

Recursul este nefondat. Legea societăților comerciale, deși constituie dreptul comun în materia societăților comerciale, este în raport cu dispozițiile dreptului comun o lege specială și, ca orice lege specială, ea nu este doar de strictă interpretare, ci și de aplicare cu prioritate în raport cu dispozițiile din dreptul comun. Legea are în vedere nulitatea societății, iar nu nulitatea actului constitutiv al societății. Nulitatea actului constitutiv reprezintă, în anumite condiții, unul dintre cazurile de nulitate a societății [art. 56 lit. a) din Legea nr. 31/1990]. Pentru a satisface imperativul respectării dispozițiilor legale privind constituirea societăților comerciale și, în același timp, pentru a proteja interesele asociaților și terților, regimul juridic al declarării nulității societății derogă de la dreptul comun al nulității actelor juridice.

Particularitățile nulității societății constau în limitarea cazurilor de nulitate și regimul restrictiv al efectelor nulității. Discuțiile relative la calificarea nulității invocate sunt lipsite de eficiență juridică, în speță, instanța neavând decât a stabili, la situația de fapt expusă de către recurentă și intervenientă norma legală aplicabilă. Or, aceasta așa cum s-a arătat nu este și nu poate fi decât cea cuprinsă în art. 56 din Legea nr. 31/1990. De altfel, consimțământul reclamantei-recurente a fost valabil exprimat la data la care asociații din SC P.A. SA au convenit constituirea societății intimate și aporturile lor la capitalul social. Potrivit principiilor dreptului comun, motivele de nelegalitate trebuie să existe la data constituirii societății.

Or, nu aceasta este situația în speță, la data constituirii societății, consimțământul a fost dat în mod valabil, manifestarea de voință fiind dincolo de orice îndoială pentru contractanți. Față de cele arătate, văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E CI D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC P.B. SA P.B., împotriva deciziei nr. 229/Ap din 18 decembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 iunie 2008.