ÎCCJ, decizie (scj.ro #83273)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83273) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Nulitatea în materie societară. Regim
juridic. Aplicarea art.55
lit.a
din Legea nr.31/1990
privind societățile comerciale
Legea are în
vedere nulitatea societății, iar nu nulitatea actului constitutiv al
societății. Nulitatea actului constitutiv reprezintă, în anumite condiții, unul
dintre cazurile de nulitate a societății (art. 56 lit. a din Legea nr.
31/1990).
Pentru
a satisface imperativul respectării dispozițiilor legale privind constituirea
societăților comerciale și, în același timp, pentru a proteja interesele
asociaților și terților, regimul juridic al declarării nulității societății
derogă de la dreptul comun al nulității actelor juridice. Particularitățile
nulității societății constau în limitarea cazurilor de nulitate și regimul
restrictiv al efectelor nulității.
(Înalta Curte de Casație și
Justiție Secția comercială decizia nr. 1984 din 5 iunie 2008)
Prin acțiunea înregistrată la data de 5
septembrie 2006 reclamanta SC P.B. SA a chemat în judecată pârâta SC P.A. SA
solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să se dispună nulitatea
actului juridic de subscriere la constituirea societății pârâte a aportului
reclamantei reprezentat de C.C., R.M., V.P. și Z., nulitatea parțială a actului
constitutiv al pârâtei în privința aportului reclamantei reprezentat de
imobilele de mai sus, cu cheltuieli de judecată.
În
motivarea cererii reclamanta a arătat că, prin hotărârea AGEA din 5 noiembrie
1997 s-a luat măsura constituirii de societăți comerciale cu capital privat,
prin aportarea unor active turistice la constituirea societăților nou
înființate.
Această
hotărâre a adunării generale a avut drept scop explicit aprobarea constituirii
alături de alte societăți a noii societăți SC P.A. SA, în fapt exprimarea
explicită a unui consimțământ al persoanei juridice reclamante în privința
calității de asociat la societatea
pârâtă
care se înființează, în privința asumării obligației
juridice de aportare și de transfer al dreptului de proprietate asupra
bunurilor aportate.
Prin
sentința nr. 3435 din 30 octombrie
2002
a
Tribunalului Brașov s-a dispus anularea hotărârii AGEA din 5
noiembrie
1997, aceasta fiind nelegal
constituită și, pe cale de consecință, hotărârile adoptate fiind nule.
La
data de 2 octombrie
2006 a
fost depusă o cerere de
intervenție de către
Broadhurst
Investments
Limited
, în contradictoriu cu reclamanta și pârâta,
prin care solicită constatarea nulității absolute parțiale a actului
constitutiv al societății pârâte în privința calității de acționar și a
aportului reclamantei reprezentat de activele hoteliere arătate, constatarea
nulității absolute a actului de transfer al dreptului de proprietate al reclamantei
asupra aportului de mai sus către pârâtă, survenit prin actul constitutiv a
cărei nulitate parțială se solicită.
Tribunalul
Brașov-Secția
Comercială și de Contencios
Administrativ-prin sentința nr. 2551 din 18 iunie
2007
a
respins acțiunea și cererea de intervenție ca nefondate.
În
motivarea soluției, instanța de fond a reținut că, în speță, este vorba de un
consimțământ al părților în condițiile unui convocator nelegal. (...)
S-a
mai motivat că, întrucât o nulitate societară care absoarbe o nulitate a
actului constitutiv poate fi înlăturată, în aceeași măsură poate fi acoperită
și nulitatea actului constitutiv, prin exercitarea ulterioară a drepturilor
conferite de calitatea de acționar, în cauză nemaipunându-se astfel problema
lipsei consimțământului reclamantei.
Împotriva
acestei soluții a promovat apel reclamanta și
intervenienta
,
criticile vizând faptul că, instanța de fond a calificat, în mod eronat,
nulitățile incidente în privința actului constitutiv ca fiind nulități
relative. Lipsa condiției esențiale a consimțământului atrage nulitatea
absolută a actului juridic.
Nulitatea
hotărârii adunării generale consfințită judiciar atrage inexistența
consimțământului, situație unanim acceptată ca motiv de nulitate absolută.
Curtea
de Apel
Brașov-Secția
comercială-prin decizia 229 din
18 decembrie
2007 a
respins apelul ca nefondat.
Pentru
a se pronunța astfel, instanța de control judiciar, a reținut că O.U.G. nr.
32/1997 care a modificat Legea nr. 31/1990 a transpus în dreptul intern
Directiva 68/151/CEE, fiind reglementat strict regimul juridic al nulităților
în materie societară.
Pornind
de la această fundamentare, s-a reținut că, lipsa consimțământului este o cauză
de nulitate de drept comun
care nu are
eficiență în materie societară, iar la fond s-a apreciat, față de
circumstanțele cunoscute că nulitatea reclamată este relativă.
Instanța
de apel a mai reținut că lipsește și condiția vătămării interesului public,
esențială pentru calificarea ca absolută a unei cauze de nulitate.
Împotriva
soluției instanței de apel a declarat recurs
reclamanta criticile vizând aspecte de
nelegalitate
,
fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Recursul
este
nefondat.
Legea
societăților comerciale, deși constituie dreptul comun în materia societăților
comerciale, este în raport cu dispozițiile dreptului comun o lege specială și,
ca orice lege specială, ea nu este doar de strictă interpretare, ci și de
aplicare cu prioritate în raport cu dispozițiile din dreptul comun.
Legea
are în vedere nulitatea societății, iar nu nulitatea actului constitutiv al
societății. Nulitatea actului constitutiv reprezintă, în anumite condiții, unul
dintre cazurile de nulitate a societății (art. 56 lit. a din Legea nr.
31/1990).
Pentru a
satisface imperativul respectării dispozițiilor legale privind constituirea
societăților comerciale și, în același timp, pentru a proteja interesele
asociaților și terților, regimul juridic al declarării nulității societății
derogă de la dreptul comun al nulității actelor juridice. Particularitățile
nulității societății constau în limitarea cazurilor de nulitate și regimul
restrictiv al efectelor nulității.
Discuțiile
relative la calificarea nulității invocate sunt lipsite de eficiență juridică,
în speță, instanța neavând decât a stabili, la situația de fapt expusă de către
recurentă și
intervenientă
norma legală aplicabilă.
Or, aceasta așa cum s-a arătat nu este și nu poate fi decât cea cuprinsă în
art. 56 din Legea nr. 31/1990.
De
altfel, consimțământul reclamantei-recurente a fost valabil exprimat la data la
care asociații din SC POIANA ASTRAL SA au convenit constituirea societății
intimate și aporturile lor la capitalul social.
Potrivit
principiilor dreptului comun, motivele de
nelegalitate
trebuie să existe la data constituirii societății. Or, nu aceasta este situația
în speță, la data constituirii societății, consimțământul a fost dat în mod
valabil, manifestarea de voință fiind dincolo de orice îndoială pentru
contractanți.