ÎCCJ, decizie (scj.ro #82968)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #82968) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Contract

de asociere în participațiune. Cerere de excludere a asociatului.

Admisibilitate

Cuprins pe materii: Drept comercial. Excluderea asociaților

Index alfabetic: excludere asociat

-

contract de asociere în participațiune

-

aport la capitalul social

Legea nr. 31/1990, art. 222 alin. (1) lit. a)

C. com., art. 251-urm.

Contractul de asociere în participațiune are temei de drept

art. 251 și urm. C. com. și privește constituirea unei

societăți lipsită de personalitate juridică, calitatea de

asociat într-o asociere în participațiune neputând fi confundată cu

calitatea de asociat într-o societate cu răspundere limitată.

Astfel, sancțiunea excluderii asociatului, în temeiul art.

222 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990, nu poate fi dispusă, textul

legal referindu-se la contractul de societate și nicidecum la o asociere

în participațiune.

Secția comercială, Decizia nr. 132 din 13 ianuarie

2011

Prin cererea formulată și înregistrată la 21

aprilie 2009, reclamanta SC B.S.D.G. SRL Năvodari a chemat-o în judecată

pe pârâta S.N., pentru ca prin hotărârea ce urma să o pronunțe

instanța de judecată să dispună excluderea din societatea

SC B.S.D.G. SRL Năvodari a asociatului N.S. urmând ca părțile

sociale, respectiv participarea la beneficii și pierderi a asociatului,

să se împartă între ceilalți asociați – R.S., Ș.C.,

R.B.R., cu cheltuieli de judecată.

A arătat în cererea sa că asociata N.S. a fost

pusă în întârziere cu privire la aducerea aportului la care s-a obligat,

respectiv să transfere dreptul de proprietate asupra imobilului aflat în

construcție situat în Năvodari, investiție realizată de

reclamantă, potrivit contractului de asociere în participațiune,

precum și a antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat cu numita

N.S. care nu s-a conformat obligației asumate, astfel că a

înțeles să solicite excluderea judiciară a asociatului N.S.

conform art. 222 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990 republicată, cu

modificările și completările ulterioare. A mai arătat că

activitatea societății se circumscrie construcției imobilului al

cărui aport îi aparținea asociatului S.N., că în prezent

lucrările continuă și că firma dorește să

finalizeze construcția cât mai repede pentru a fi valorificată

corespunzător.

Tribunalul Constanța, Secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată

acțiunea, așa cum rezultă din sentința civilă nr.

1755/2010.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța

de fond a reținut că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii

condițiilor pentru a se dispune excluderea asociatului N.S. din societatea

SC B.S.D.G. SRL, conform art. 222 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990

republicată, întrucât nici la momentul constituirii societății

reclamante și nici ulterior acestei date, pârâta nu și-a asumat vreo

obligație cu titlu de aport de natura celei exhibate de reclamantă,

respectiv de a transfera societății comerciale dreptul de proprietate

asupra imobilului aflat în construcție situat în Năvodari, în

speță reclamanta făcând confuzie între actul de constituire al

SC B.S.D.G. SRL în care se face mențiunea despre aportul fiecărui

asociat, capitalul social și valoarea nominală a părților

sociale și contractul de asociere în participațiune încheiat ulterior

constituirii societății și care nu reglementează aportul

fiecărui asociat. De asemenea a mai reținut că actul constitutiv

al SC B.S.D.G. SRL, ca instrument juridic prin care asociații și-au

exprimat voința de asociere și condițiile acestei asocieri, nu

cuprinde asumarea din partea pârâtei a vreunei obligații de a aporta în

natură proprietatea bunului pretins de reclamantă nici la momentul

constituirii și nici ulterior, ca efect al intervenirii vreunei

majorări a capitalului social, și față de neîndeplinirea

dispozițiilor art. 222 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990 care reglementează

că „poate fi exclus din societatea cu răspundere limitată

asociatul care, pus în întârziere, nu aduce aportul la care s-a obligat”,

acțiunea a fost respinsă.

Apelul declarat de societatea reclamantă SC B.S.D.G. SRL a

fost soluționat de Curtea de Apel Constanța, Secția

comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ

și fiscal, prin decizia civilă nr. 79/COM/2010, care a respins apelul

ca nefondat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța

de apel a menținut ca temeinică și legală sentința

instanței de fond, reținând că art. 222 din Legea nr. 31/1990

prevede limitativ cazurile de excludere a asociaților din

societățile comerciale cu răspundere limitată, „lit. a)” a

acestui articol referindu-se la excluderea asociatului care, pus în întârziere,

nu aduce aportul la care s-a obligat, iar art.9

1

din aceeași

lege, obligă asociații de a depune integral aportul la constituirea

capitalului social sau la majorarea acestuia, pe parcursul existenței

societății.

A mai reținut instanța de apel că în conformitate

cu actul constitutiv asociații societății apelante s-au obligat

să verse un capital social de 148 dolari SUA, actul constitutiv

menționând ca acest capital a fost achitat integral, că în niciuna

din clauzele contractului de societate, nu este înscrisă obligația

pârâtei de a aporta bunul imobil la capitalul social, că părțile

nu au încheiat niciun alt act legal care să consacre modificarea

capitalului social prin aportarea bunului imobil, astfel că în mod corect

instanța de fond a apreciat ca nefiind prevăzută o astfel de

obligație în sarcina pârâtei, și la fel de corect aceasta a

reținut că prin contractul de asociere în participațiune

încheiat între cele două părți în anul 2005, pârâta s-a obligat

să pună la dispoziția societății reclamante imobilul

teren situat în Năvodari, să întreprindă toate măsurile

pentru emiterea autorizației de construcție, dar acest contract este

distinct de contractul de societate, art. 222 alin. (1) lit. a) din Legea nr.

31/1990 fiind de strictă interpretare în sensul că reglementează

sancțiunea excluderii asociatului raportată la nerespectarea

obligației neaducerii aportului, referindu-se la contractul de societate

și nicidecum la o asociere în participațiune. Cu atât mai mult, pârâta

nu s-a obligat să aducă aport la capitalul social al

societății dreptul de proprietate asupra construcției ci, doar

să pună la dispoziție terenul concesionat  pentru ca societatea

să edifice construcția, iar antecontractul de vânzare cumpărare

cuprinde numai obligația de a transmite dreptul de proprietate asupra

imobilului în schimbul unui preț, și nicidecum obligația de a

aporta bunuri imobile la capital.

Reclamanta a declarat recurs împotriva deciziei

pronunțată de instanța de apel, solicitând admiterea recursului,

modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii introductive,

așa cum a fost formulată și a invocat în susținerea

motivelor de recurs art. 304 pct. 7 C. proc. civ. față de

împrejurarea că motivarea instanței de fond cuprinde motive

contradictorii în privința aplicării contractului cadru și art.

304 pct. 9 C. proc. civ., raportat la art. 222 alin. (1) lit. a) din Legea nr.

31/1990 cu modificările și completările ulterioare,

instanța făcând o aplicare foarte restrictivă, necuprinsă

în textul de lege care nu solicită o anumită formalitate pentru

obligația unui asociat de a aporta un bun, ceea ce înseamnă că o

asemenea obligație se poate asuma printr-un înscris sub

semnătură privată, respectiv prin contractul cadru care este o

hotărâre a Adunării Generale și prin care intimata și-a

asumat obligația de aport.

Recurenta a arătat că în mod greșit au fost

aplicate dispozițiile art. 222 din Legea nr. 31/1990 întrucât pârâta s-a

obligat să predea către societate terenul aflat în concesiune urmând

ca după predarea acestuia societatea apelantă să-și

mărească capitalul social și să realizeze obiectul de

activitate.

În temeiul art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurenta a invocat și greșita interpretare a actului dedus judecății de

către instanța de fond care a schimbat natura ori înțelesul

lămurit și vădit neîndoielnic al contractului cadru

secțiunea 3.4 și 3.5 care constituie potrivit art. 969 C. civ. legea părților, înscrisul nefiind contestat de nicio parte în cauză.

Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor

arăta în continuare.

Conform art. 304 pct. 7 C. proc. civ., hotărârea atacată poate fi modificată când nu cuprinde motivele pe care se

sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de

natura pricinii.

Raportând acest articol la motivul invocat de recurentă

potrivit căruia motivarea instanței de fond cuprinde motive

contradictorii în privința aplicării contractului cadru s-a constatat

că este nefondat față de împrejurarea că aceasta nu a precizat

în ce constă contradicția, în  ipotezele care susțin norma de

drept invocată, - respectiv între considerente, sau între acestea în

raport cu dispozitivul -, pe de altă parte, recursul nu privește

soluția instanței de fond, ci soluția dată în apel, astfel că

acest motiv urmează a fi respins.

În ceea ce privește interpretarea greșită a

secțiunii 3.4 și 3.5 din contractul cadru, motiv care se

sprijină pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. în temeiul căruia modificarea hotărârii atacate se poate cere când

instanța, interpretând greșit actul juridic dedus

judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și

vădit neîndoielnic al acestuia, este de reținut că prin apelul

declarat de reclamantă împotriva sentinței de fond nu a fost

invocată greșita interpretare a dispozițiilor art. 3.4 și

3.5 din contractul cadru, această problemă nefăcând obiectul

apelului, împrejurare față de care fiind o critică nouă

formulată omisso medio, motivul nu poate fi primit pentru a fi analizat

prima dată în recurs, urmând a fi respins.

Art. 304 pct. 9 C. proc. civ. reglementează că

hotărârea atacată mai poate fi modificată și în cazurile în

care este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea

sau aplicarea greșită a legii.

În acest temei a încadrat recurenta încălcarea și

aplicarea greșită a art. 222 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990,

considerând că instanța a făcut o aplicare restrictivă, în

sensul că obligația de aportare a unui bun se poate face prin orice

înscris sub semnătură privată, formalitate respectată prin

contractul cadru.

Dispozițiile art. 222 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 au

fost aplicate corect de instanța de apel în raport de contractele invocate

în cauză, respectiv contractele de asociere în participațiune,

antecontractul de vânzare-cumpărare, actul constitutiv și contractul

cadru, depuse în copii la dosarul cauzei, în considerentele hotărârii

fiind identificate clar normele juridice care susțin rezolvarea dată

litigiului, aplicarea corectă a acestora fiind consecința unei

interpretări corecte a legii.

În acest context analizând aplicarea art. 222 alin. (1) din

Legea nr. 31/1990 modificată și completată în raport de

criticile din recurs referitoare la dispozițiile contractului de asociere

în participațiune și contractului cadru, Curtea constată că

niciuna din aceste dispoziții nu au legătură cu obiectul

litigiului, contractele având natură diferită de cea a actului

constitutiv al reclamantei SC B.S.D.G. SRL, calitatea de asociat a pârâtei în

asocierea în participațiune neputând fi confundată cu calitatea de

asociat într-o societate cu răspundere limitată și nici cu

calitatea de parte în contractul cadru.

Contractul de asociere în participațiune are temei de drept

art. 251 și urm. C. proc. civ. și privește constituirea unei

societăți lipsită de personalitate juridică, bunurile aduse

de asociați nu formează un capital social, aceștia având dreptul

ca la încetarea asocierii să le fie restituite bunurile pentru care nu

și-au pierdut dreptul de proprietate.

De asemenea într-o asociere în participațiune drepturile

asociaților nu pot fi reprezentate prin titluri negociabile, asocierea

neputând fi supusă înmatriculării în Registrul Comerțului sau

altor formalități de publicitate, toate aceste dispoziții ale

Codului comercial fiind norme care nu pot fi aplicate societății

comerciale cu răspundere limitată pentru care există

reglementare specială în Legea nr. 31/1990.

Contractul cadru la care s-a referit recurenta este un act

juridic  premergător constituirii unei noi companii și

reglementează înțelegerea părților cu privire la

constituirea unei noi societăți comerciale având ca obiect de

activitate deținerea, dezvoltarea comercializarea și vânzarea sau

închirierea Complexului comercial pe terenul concesionat, pe terenul

concesionat de N.S. care avea permisiunea de a construi un Complex comercial

rezidențial și hotelier, contractul cadru neintrând în sfera de

reglementare specială a Legii nr. 31/1990, nefiind echivalent unui act

constitutiv al unei societăți comerciale încheiat în temeiul Legii

nr. 31/1990, astfel că  nu-i pot fi aplicabile dispozițiile art. 222

alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind excluderea din societate.

Faptul că părțile au hotărât să

constituie o nouă societate la care să aporteze imobilul din

Năvodari excede cadrului procesual atâta vreme cât nu s-a făcut

dovada constituirii societății comerciale în care pârâta să fi

fost obligată să aporteze imobilul concesionat, astfel că

și acest motiv a fost respins.

Pentru aceste considerente, s-a constatat că hotărârea

atacată este la adăpost de orice critică și, în temeiul

art. 312 C. proc. civ., Curtea a respins recursul ca nefondat.