ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 132/2011
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 132/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin cererea formulată și
înregistrată la 21 aprilie 2009 reclamanta SC B.S.D.G. SRL Năvodari a chemat-o
în judecată pe pârâta S.N., pentru ca prin hotărârea ce urma să o pronunțe
instanța de judecată să dispună excluderea din societatea SC B.S.D.G. SRL
Năvodari a asociatului S.N. urmând ca părțile sociale, respectiv participarea
la beneficii și pierderi a asociatului, să se împartă între ceilalți asociați -
R.S., S.C., R.B.R., cu cheltuieli de judecată.
A arătat în cererea sa că asociata S.N.
a fost pusă în întârziere cu privire la aducerea aportului la care s-a obligat,
respectiv să transfere dreptul de proprietate asupra imobilului aflat în
construcție situat în Năvodari, investiție realizată de reclamantă, potrivit
contractului de asociere în participațiune, precum și a antecontractului de
vânzare cumpărare încheiat cu numita S.N. care nu s-a conformat obligației
asumate, astfel că a înțeles să solicite excluderea judiciară a asociatului S.N.
conform art. 222 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990 republicată, cu
modificările și completările ulterioare. A mai arătat că activitatea societății
se circumscrie construcției imobilului al cărui aport îi aparținea asociatului S.N.,
că în prezent lucrările continuă și că firma dorește să finalizeze construcția
cât mai repede pentru a fi valorificată corespunzător.
Tribunalul Constanța, secția comercială
de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată acțiunea, așa cum
rezultă din sentința civilă nr. 1755 din 16 martie 2010.
Pentru a pronunța această hotărâre,
instanța de fond a reținut că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii
condițiilor pentru a se dispune excluderea asociatului S.N. din societatea SC B.S.D.G.
SRL, conform art. 222 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990 republicată,
întrucât nici la momentul constituirii societății reclamante și nici ulterior
acestei date, pârâta nu și-a asumat vreo obligație cu titlu de aport de natura
celei exhibate de reclamantă, respectiv de a transfera societății comerciale
dreptul de proprietate asupra imobilului aflat în construcție situat în
Năvodari, în speță reclamanta făcând confuzie între actul de constituire al SC B.S.D.G.
SRL în care se face mențiunea despre aportul fiecărui asociat, capitalul social
și valoarea nominală a părților sociale și contractul de asociere în
participațiune încheiat ulterior constituirii societății și care nu
reglementează aportul fiecărui asociat. De asemenea a mai reținut că actul
constitutiv al SC B.S.D.G. SRL, ca instrument juridic prin care asociații și-au
exprimat voința de asociere și condițiile acestei asocieri, nu cuprinde
asumarea din partea pârâtei a vreunei obligații de a aporta în natură
proprietatea bunului pretins de reclamantă nici la momentul constituirii și
nici ulterior, ca efect al intervenirii vreunei majorări a capitalului social,
și față de neîndeplinirea dispozițiilor art. 222 alin. (1) lit. a) din Legea
nr. 31/1990 care reglementează că „poate fi exclus din societatea cu răspundere
limitată asociatul care, pus în întârziere, nu aduce aportul la care s-a obligat”,
acțiunea a fost respinsă.
Apelul declarat de societatea
reclamantă SC B.S.D.G. SRL a fost soluționat de Curtea de Apel Constanța, secția
comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin
decizia civilă nr. 79/COM din 5 iulie 2010, care a respins apelul ca nefondat.
Pentru a pronunța această hotărâre
instanța de apel a menținut ca temeinică și legală sentința instanței de fond,
reținând că art. 222 din Legea nr. 31/1990 prevede limitativ cazurile de
excludere a asociaților din societățile comerciale cu răspundere limitată, lit.
a) a acestui articol referindu-se la excluderea asociatului care, pus în
întârziere, nu aduce aportul la care s-a obligat, iar art. 9
1
din
aceeași lege, obligă asociații de a depune integral aportul la constituirea
capitalului social sau la majorarea acestuia, pe parcursul existenței
societății.
A mai reținut instanța de apel că în
conformitate cu actul constitutiv asociații societății apelante s-au obligat să
verse un capital social de 148 dolari SUA, actul constitutiv menționând ca
acest capital a fost achitat integral, că în niciuna din clauzele contractului
de societate, nu este înscrisă obligația pârâtei de a aporta bunul imobil la
capitalul social, că părțile nu au încheiat niciun alt act legal care să
consacre modificarea capitalului social prin aportarea bunului imobil, astfel
că în mod corect instanța de fond a apreciat ca nefiind prevăzută o astfel de
obligație în sarcina pârâtei, și la fel de corect aceasta a reținut că prin
contractul de asociere în participațiune încheiat între cele două părți în anul
2005, pârâta s-a obligat să pună la dispoziția societății reclamante imobilul
teren situat în Năvodari, să întreprindă toate măsurile pentru emiterea
autorizației de construcție, dar acest contract este distinct de contractul de
societate, art. 222 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990 fiind de strictă
interpretare în sensul că reglementează sancțiunea excluderii asociatului
raportată la nerespectarea obligației neaducerii aportului, referindu-se la
contractul de societate și nicidecum la o asociere în participațiune. Cu atât
mai mult, pârâta nu s-a obligat să aducă aport la capitalul social al
societății dreptul de proprietate asupra construcției ci, doar să pună la
dispoziție terenul concesionat pentru ca societatea să edifice construcția, iar
antecontractul de vânzare cumpărare cuprinde numai obligația de a transmite
dreptul de proprietate asupra imobilului în schimbul unui preț, și nicidecum
obligația de a aporta bunuri imobile la capital.
La data de 21 iulie 2010 reclamanta
a declarat recurs împotriva deciziei pronunțată de instanța de apel, solicitând
admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii
introductive, așa cum a fost formulată și a invocat în susținerea motivelor de
recurs art. 304 pct. 7 C. proc. civ. față de împrejurarea că motivarea
instanței de fond cuprinde motive contradictorii în privința aplicării
contractului cadru și art. 304 pct. 9 C. proc. civ., raportat la art. 222 alin.
(1) lit. a) din Legea nr. 31/1990 cu modificările și completările ulterioare,
instanța făcând o aplicare foarte restrictivă, necuprinsă în textul de lege
care nu solicită o anumită formalitate pentru obligația unui asociat de a
aporta un bun, ceea ce înseamnă că o asemenea obligație se poate asuma
printr-un înscris sub semnătură privată, respectiv prin contractul cadru care
este o hotărâre a Adunării Generale și prin care intimata și-a asumat obligația
de aport.
Recurenta a arătat că în mod greșit
au fost aplicate dispozițiile art. 222 din Legea nr. 31/1990 întrucât pârâta
s-a obligat să predea către societate terenul aflat în concesiune urmând ca
după predarea acestuia societatea apelantă să-și mărească capitalul social și
să realizeze obiectul de activitate.
În temeiul art. 304 pct. 8 C. proc.
civ., recurenta a invocat și greșita interpretare a actului dedus judecății de către
instanța de fond care a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit
neîndoielnic al contractului cadru secțiunea 3.4 și 3.5 care constituie
potrivit art. 969 C. civ. legea părților, înscrisul nefiind contestat de nicio
parte în cauză.
Recursul este nefondat pentru
considerentele ce se vor arăta în continuare.
Conform art. 304 pct. 7 C. proc.
civ. , hotărârea atacată poate fi modificată când nu cuprinde motivele pe care
se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Raportând acest articol la motivul
invocat de recurentă potrivit căruia motivarea instanței de fond cuprinde
motive contradictorii în privința aplicării contractului cadru se costată că
este nefondat față de împrejurarea că aceasta nu a precizat în ce constă
contradicția, în ipotezele care susțin norma de drept invocată, - respectiv
între considerente, sau între acestea în raport cu dispozitivul, pe de altă
parte recursul nu privește soluția instanței de fond ci soluția dată în apel,
astfel că acest motiv urmează a fi respins.
În ceea ce privește interpretarea
greșită a secțiunii 3.4 și 3.5 din contractul cadru, motiv care se sprijină pe
dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. în temeiul căruia modificarea
hotărârii atacate se poate cere când instanța, interpretând greșit actul
juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit
neîndoielnic al acestuia, este de reținut că prin apelul declarat de reclamantă
împotriva sentinței de fond nu a fost invocată greșita interpretare a dispozițiilor
art. 3.4 și art. 3.5 din contractul cadru, această problemă nefăcând obiectul
apelului, împrejurare față de care fiind o critică nouă formulată omisso medio,
motivul nu poate fi primit pentru a fi analizat prima dată în recurs, urmând a
fi respins.
Art. 304 pct. 9 C. proc. civ. reglementează
că hotărârea atacată mai poate fi modificată și în cazurile în care este
lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a
legii.
În acest temei a încadrat recurenta
încălcarea și aplicarea greșită a art. 222 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990,
considerând că instanța a făcut o aplicare restrictivă, în sensul că obligația
de aportare a unui bun se poate face prin orice înscris sub semnătură privată,
formalitate respectată prin contractul cadru.
Dispozițiile art. 222 alin. (1) din
Legea nr. 31/1990 au fost aplicate corect de instanța de apel în raport de
contractele invocate în cauză, respectiv contractele de asociere în
participațiune, antecontractul de vânzare-cumpărare, actul constitutiv și
contractul cadru, depuse în copii la dosarul cauzei, în considerentele
hotărârii fiind identificate clar normele juridice care susțin rezolvarea dată
litigiului, aplicarea corectă a acestora fiind consecința unei interpretări
corecte a legii.
În acest context analizând aplicarea
art. 222 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 modificată și completată în raport de
criticile din recurs referitoare la dispozițiile contractului de asociere în
participațiune și contractului cadru, Curtea constată că niciuna din aceste
dispoziții nu au legătură cu obiectul litigiului, contractele având natură
diferită de cea a actului constitutiv al reclamantei SC B.S.D.G. SRL, calitatea
de asociat a pârâtei în asocierea în participațiune neputând fi confundată cu
calitatea de asociat într-o societate cu răspundere limitată și nici cu
calitatea de parte în contractul cadru.
Contractul de asociere în
participațiune are temei de drept art. 251 și urm. C. proc. civ. și privește
constituirea unei societăți lipsită de personalitate juridică, bunurile aduse
de asociați nu formează un capital social, aceștia având dreptul ca la
încetarea asocierii să le fie restituite bunurile pentru care nu și-au pierdut
dreptul de proprietate.
De asemenea într-o asociere în
participațiune drepturile asociaților nu pot fi reprezentate prin titluri
negociabile, asocierea neputând fi supusă înmatriculării în Registrul
Comerțului sau altor formalități de publicitate, toate aceste dispoziții ale
Codului comercial fiind norme care nu pot fi aplicate societății comerciale cu
răspundere limitată pentru care există reglementare specială în Legea nr. 31/1990.
Contractul cadru la care s-a referit
recurenta este un act juridic premergător constituirii unei noi companii și
reglementează înțelegerea părților cu privire la constituirea unei noi
societăți comerciale având ca obiect de activitate deținerea, dezvoltarea
comercializarea și vânzarea sau închirierea Complexului comercial pe terenul
concesionat, pe terenul concesionat de S.N. care avea permisiunea de a construi
un Complex comercial rezidențial și hotelier, contractul cadru neintrând în
sfera de reglementare specială a Legii nr. 31/1990, nefiind echivalent unui act
constitutiv al unei societăți comerciale încheiat în temeiul Legii nr. 31/1990,
astfel că nu-i pot fi aplicabile dispozițiile art. 222 alin. (1) din Legea nr. 31/1990
privind excluderea din societate.
Faptul că părțile au hotărât să
constituie o nouă societate la care să aporteze imobilul din Năvodari, excede
cadrului procesual atâta vreme cât nu s-a făcut dovada constituirii societății
comerciale în care pârâta să fi fost obligată să aporteze imobilul concesionat,
astfel că și acest motiv urmează a fi respins.
Pentru aceste considerente se
constată că hotărârea atacată este la adăpost de orice critică și în temeiul
art. 312 C. proc. civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de
reclamanta SC B.S.D.G. SRL prin lichidator judiciar B.F.J. C.G. S.P.R.L.
București împotriva deciziei nr. 79/COM din 5 iulie 2010 a Curții de Apel
Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și
fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședința publică,
astăzi 13 ianuarie 2011.