ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 132/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată și înregistrată la 21 aprilie 2009 reclamanta SC B.S.D.G. SRL Năvodari a chemat-o în judecată pe pârâta S.N., pentru ca prin hotărârea ce urma să o pronunțe instanța de judecată să dispună excluderea din societatea SC B.S.D.G. SRL Năvodari a asociatului S.N. urmând ca părțile sociale, respectiv participarea la beneficii și pierderi a asociatului, să se împartă între ceilalți asociați - R.S., S.C., R.B.R., cu cheltuieli de judecată. A arătat în cererea sa că asociata S.N. a fost pusă în întârziere cu privire la aducerea aportului la care s-a obligat, respectiv să transfere dreptul de proprietate asupra imobilului aflat în construcție situat în Năvodari, investiție realizată de reclamantă, potrivit contractului de asociere în participațiune, precum și a antecontractului de vânzare cumpărare încheiat cu numita S.N.

care nu s-a conformat obligației asumate, astfel că a înțeles să solicite excluderea judiciară a asociatului S.N. conform art. 222 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990 republicată, cu modificările și completările ulterioare. A mai arătat că activitatea societății se circumscrie construcției imobilului al cărui aport îi aparținea asociatului S.N., că în prezent lucrările continuă și că firma dorește să finalizeze construcția cât mai repede pentru a fi valorificată corespunzător. Tribunalul Constanța, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată acțiunea, așa cum rezultă din sentința civilă nr. 1755 din 16 martie 2010. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor pentru a se dispune excluderea asociatului S.N.

din societatea SC B.S.D.G. SRL, conform art. 222 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990 republicată, întrucât nici la momentul constituirii societății reclamante și nici ulterior acestei date, pârâta nu și-a asumat vreo obligație cu titlu de aport de natura celei exhibate de reclamantă, respectiv de a transfera societății comerciale dreptul de proprietate asupra imobilului aflat în construcție situat în Năvodari, în speță reclamanta făcând confuzie între actul de constituire al SC B.S.D.G. SRL în care se face mențiunea despre aportul fiecărui asociat, capitalul social și valoarea nominală a părților sociale și contractul de asociere în participațiune încheiat ulterior constituirii societății și care nu reglementează aportul fiecărui asociat.

De asemenea a mai reținut că actul constitutiv al SC B.S.D.G. SRL, ca instrument juridic prin care asociații și-au exprimat voința de asociere și condițiile acestei asocieri, nu cuprinde asumarea din partea pârâtei a vreunei obligații de a aporta în natură proprietatea bunului pretins de reclamantă nici la momentul constituirii și nici ulterior, ca efect al intervenirii vreunei majorări a capitalului social, și față de neîndeplinirea dispozițiilor art. 222 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990 care reglementează că „poate fi exclus din societatea cu răspundere limitată asociatul care, pus în întârziere, nu aduce aportul la care s-a obligat”, acțiunea a fost respinsă. Apelul declarat de societatea reclamantă SC B.S.D.G.

SRL a fost soluționat de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 79/COM din 5 iulie 2010, care a respins apelul ca nefondat. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a menținut ca temeinică și legală sentința instanței de fond, reținând că art. 222 din Legea nr. 31/1990 prevede limitativ cazurile de excludere a asociaților din societățile comerciale cu răspundere limitată, lit. a) a acestui articol referindu-se la excluderea asociatului care, pus în întârziere, nu aduce aportul la care s-a obligat, iar art. 9 1 din aceeași lege, obligă asociații de a depune integral aportul la constituirea capitalului social sau la majorarea acestuia, pe parcursul existenței societății.

A mai reținut instanța de apel că în conformitate cu actul constitutiv asociații societății apelante s-au obligat să verse un capital social de 148 dolari SUA, actul constitutiv menționând ca acest capital a fost achitat integral, că în niciuna din clauzele contractului de societate, nu este înscrisă obligația pârâtei de a aporta bunul imobil la capitalul social, că părțile nu au încheiat niciun alt act legal care să consacre modificarea capitalului social prin aportarea bunului imobil, astfel că în mod corect instanța de fond a apreciat ca nefiind prevăzută o astfel de obligație în sarcina pârâtei, și la fel de corect aceasta a reținut că prin contractul de asociere în participațiune încheiat între cele două părți în anul 2005, pârâta s-a obligat să pună la dispoziția societății reclamante imobilul teren situat în Năvodari, să întreprindă toate măsurile pentru emiterea autorizației de construcție, dar acest contract este distinct de contractul de societate, art. 222 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990 fiind de strictă interpretare în sensul că reglementează sancțiunea excluderii asociatului raportată la nerespectarea obligației neaducerii aportului, referindu-se la contractul de societate și nicidecum la o asociere în participațiune.

Cu atât mai mult, pârâta nu s-a obligat să aducă aport la capitalul social al societății dreptul de proprietate asupra construcției ci, doar să pună la dispoziție terenul concesionat pentru ca societatea să edifice construcția, iar antecontractul de vânzare cumpărare cuprinde numai obligația de a transmite dreptul de proprietate asupra imobilului în schimbul unui preț, și nicidecum obligația de a aporta bunuri imobile la capital. La data de 21 iulie 2010 reclamanta a declarat recurs împotriva deciziei pronunțată de instanța de apel, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii introductive, așa cum a fost formulată și a invocat în susținerea motivelor de recurs art. 304 pct. 7 C. proc.

civ. față de împrejurarea că motivarea instanței de fond cuprinde motive contradictorii în privința aplicării contractului cadru și art. 304 pct. 9 C. proc. civ., raportat la art. 222 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990 cu modificările și completările ulterioare, instanța făcând o aplicare foarte restrictivă, necuprinsă în textul de lege care nu solicită o anumită formalitate pentru obligația unui asociat de a aporta un bun, ceea ce înseamnă că o asemenea obligație se poate asuma printr-un înscris sub semnătură privată, respectiv prin contractul cadru care este o hotărâre a Adunării Generale și prin care intimata și-a asumat obligația de aport. Recurenta a arătat că în mod greșit au fost aplicate dispozițiile art. 222 din Legea nr. 31/1990 întrucât pârâta s-a obligat să predea către societate terenul aflat în concesiune urmând ca după predarea acestuia societatea apelantă să-și mărească capitalul social și să realizeze obiectul de activitate.

În temeiul art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurenta a invocat și greșita interpretare a actului dedus judecății de către instanța de fond care a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al contractului cadru secțiunea 3.4 și 3.5 care constituie potrivit art. 969 C. civ. legea părților, înscrisul nefiind contestat de nicio parte în cauză. Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Conform art. 304 pct. 7 C. proc. civ. , hotărârea atacată poate fi modificată când nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Raportând acest articol la motivul invocat de recurentă potrivit căruia motivarea instanței de fond cuprinde motive contradictorii în privința aplicării contractului cadru se costată că este nefondat față de împrejurarea că aceasta nu a precizat în ce constă contradicția, în ipotezele care susțin norma de drept invocată, - respectiv între considerente, sau între acestea în raport cu dispozitivul, pe de altă parte recursul nu privește soluția instanței de fond ci soluția dată în apel, astfel că acest motiv urmează a fi respins. În ceea ce privește interpretarea greșită a secțiunii 3.4 și 3.5 din contractul cadru, motiv care se sprijină pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

în temeiul căruia modificarea hotărârii atacate se poate cere când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, este de reținut că prin apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței de fond nu a fost invocată greșita interpretare a dispozițiilor art. 3.4 și art. 3.5 din contractul cadru, această problemă nefăcând obiectul apelului, împrejurare față de care fiind o critică nouă formulată omisso medio, motivul nu poate fi primit pentru a fi analizat prima dată în recurs, urmând a fi respins. Art. 304 pct. 9 C. proc. civ. reglementează că hotărârea atacată mai poate fi modificată și în cazurile în care este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

În acest temei a încadrat recurenta încălcarea și aplicarea greșită a art. 222 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990, considerând că instanța a făcut o aplicare restrictivă, în sensul că obligația de aportare a unui bun se poate face prin orice înscris sub semnătură privată, formalitate respectată prin contractul cadru. Dispozițiile art. 222 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 au fost aplicate corect de instanța de apel în raport de contractele invocate în cauză, respectiv contractele de asociere în participațiune, antecontractul de vânzare-cumpărare, actul constitutiv și contractul cadru, depuse în copii la dosarul cauzei, în considerentele hotărârii fiind identificate clar normele juridice care susțin rezolvarea dată litigiului, aplicarea corectă a acestora fiind consecința unei interpretări corecte a legii.

În acest context analizând aplicarea art. 222 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 modificată și completată în raport de criticile din recurs referitoare la dispozițiile contractului de asociere în participațiune și contractului cadru, Curtea constată că niciuna din aceste dispoziții nu au legătură cu obiectul litigiului, contractele având natură diferită de cea a actului constitutiv al reclamantei SC B.S.D.G. SRL, calitatea de asociat a pârâtei în asocierea în participațiune neputând fi confundată cu calitatea de asociat într-o societate cu răspundere limitată și nici cu calitatea de parte în contractul cadru. Contractul de asociere în participațiune are temei de drept art. 251 și urm. C. proc. civ.

și privește constituirea unei societăți lipsită de personalitate juridică, bunurile aduse de asociați nu formează un capital social, aceștia având dreptul ca la încetarea asocierii să le fie restituite bunurile pentru care nu și-au pierdut dreptul de proprietate. De asemenea într-o asociere în participațiune drepturile asociaților nu pot fi reprezentate prin titluri negociabile, asocierea neputând fi supusă înmatriculării în Registrul Comerțului sau altor formalități de publicitate, toate aceste dispoziții ale Codului comercial fiind norme care nu pot fi aplicate societății comerciale cu răspundere limitată pentru care există reglementare specială în Legea nr. 31/1990.

Contractul cadru la care s-a referit recurenta este un act juridic premergător constituirii unei noi companii și reglementează înțelegerea părților cu privire la constituirea unei noi societăți comerciale având ca obiect de activitate deținerea, dezvoltarea comercializarea și vânzarea sau închirierea Complexului comercial pe terenul concesionat, pe terenul concesionat de S.N. care avea permisiunea de a construi un Complex comercial rezidențial și hotelier, contractul cadru neintrând în sfera de reglementare specială a Legii nr. 31/1990, nefiind echivalent unui act constitutiv al unei societăți comerciale încheiat în temeiul Legii nr. 31/1990, astfel că nu-i pot fi aplicabile dispozițiile art. 222 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind excluderea din societate.

Faptul că părțile au hotărât să constituie o nouă societate la care să aporteze imobilul din Năvodari, excede cadrului procesual atâta vreme cât nu s-a făcut dovada constituirii societății comerciale în care pârâta să fi fost obligată să aporteze imobilul concesionat, astfel că și acest motiv urmează a fi respins. Pentru aceste considerente se constată că hotărârea atacată este la adăpost de orice critică și în temeiul art. 312 C. proc. civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC B.S.D.G. SRL prin lichidator judiciar B.F.J. C.G. S.P.R.L. București împotriva deciziei nr. 79/COM din 5 iulie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 13 ianuarie 2011.