ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 152/2011

Prin sentința civilă nr. 1653 din 17

noiembrie 2009 a Tribunalului Brașov s-a admis în parte acțiunea formulată de

reclamanta SC E. SRL împotriva pârâtei SC V. SRL și în consecință, pârâta a

fost obligată să-i livreze reclamantei materiale de construcție potrivit

contractului de asociere în participație nr. 157 din 11 iulie 2008, fiind de

asemenea obligată la plata sumei de 8,30 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut că între reclamantă și pârâtă s-a încheiat la 15 iulie

2008 un contract de asociere în participațiune pe o durată de 2 ani, iar în

derularea acestuia pârâta nu și-a executat obligația asumată prin art. 12 lit.

c), de livrare către reclamantă a materialelor necesare construirii caselor de

către aceasta din urmă.

Împotriva sentinței ambele părți au

declarat apel, soluționate în baza deciziei nr. 30/Ap din 1 aprilie 2010 a Curții de Apel Brașov, prin care s-a anulat ca insuficient timbrat apelul pârâtei SC Val SRL,

iar apelul declarat de reclamanta SC E. SRL a fost admis, cu consecința

admiterii în întregime a acțiunii și obligării pârâtei la plata echivalentului

în lei de la data executării, a sumei de 300.000 Euro, cu titlu de daune

interese, și la suma de 24.258 lei cheltuieli de judecată în ambele instanțe;

au fost menținute dispozițiile sentinței privind obligarea pârâtei la livrarea

materialelor de construcție.

În considerentele deciziei, curtea

de apel a reținut următoarele:

Contractul de asociere în

participațiune stipulează printre obligațiile pârâtei și pe aceea de a livra

reclamantei materialele de construcție, la termenele stabilite de comun acord,

dar nu mai puțin de 3 zile, termene care, în fapt nu au fost deloc stabilite de

părți.

Cu toate acestea, curtea a reținut

că îndeplinirea acestei obligații contractuale de către pârâtă trebuie

raportată la termenele de finalizare a fiecărei construcții în parte, și că

pârâta nu a dovedit executarea acestei obligații, astfel că, potrivit art.

1084-1086 C. civ., coroborat cu art. 22 din contractul părților, pârâta

datorează daune interese pentru neîndeplinirea culpabilă a obligațiilor

contractuale.

Câștigul pe care reclamanta l-ar fi

putut realiza este profitul pe care l-ar fi obținut din vânzarea caselor,

instanța de apel însușindu-și calculul reclamantei, care nu a fost contestat de

pârâtă prin prezentarea unui contracalcul.

S-a respins apărarea pârâtei

potrivit căreia acțiunea este prematură pe motiv că nu a expirat durata

contractului, reținându-se că despăgubirile datorate pentru neexecutarea

obligațiilor contractuale de către o parte pot fi cerute anterior expirării

contractului.

De asemenea, posibilitatea de a

solicita încetarea contractului este la latitudinea părții, care poate alege

executarea contractului, cu daune interese, rezilierea sau încetarea acestuia.

Pârâta a fost obligată la suportarea

cheltuielilor de judecată potrivit art. 274 C. proc. civ.

Totodată, apelul pârâtei a fost

anulat ca insuficient timbrat, prin aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. 3 din

Legea nr. 146/1997.

Împotriva acestei decizii pârâta a

declarat recurs, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. și

solicitând casarea acesteia, conform art. 312 alin. (3) C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs

se arată următoarele:

cuprinde motivele pe care se sprijină iar unele elemente sunt străine de natura

pricinii.

Se arată că pârâta nu este

finanțatorul investiției ci, are doar calitatea de asociat la participațiune,

linia de credit de la BCR a avut drept scop desfășurarea activității proprii și

nu investiția imobiliară, raportul de evaluare BCR pe care s-a fundamentat

acordarea daunelor interese are caracter extrajudiciar, considerentele nu

reflectă dispozitivul, între acestea existând o contrarietate flagrantă.

contractului de asociere în participațiune, instanța a schimbat natura și

înțelesul acestuia, fiind înlăturat temeiul juridic care a stat la baza

încheierii lui și anume, dispozițiile art. 251-256 C. com.

Astfel, se susține că s-au omis din

vedere dispozițiile art. 254 alin. (2) C. com. și s-a reținut doar în favoarea

reclamantei nerealizarea unui beneficiu de 300.000 Euro, fără a se avea în

vedere că pârâta a livrat pentru primele două construcții materiale în valoare

de 221.435,55 lei, din care a recuperat doar suma de 80.000 lei.

De asemenea, nu s-a avut în vedere

împrejurarea că reclamanta a fost aceea care a generat nerespectarea clauzelor

contractuale în ceea ce privește întabularea și vinderea vilelor.

încălcarea și aplicarea greșită a legii.

Sub acest aspect, recurenta arată că

stabilirea despăgubirilor se face pe cale judecătorească sau evaluare

judiciară, prin lege evaluare legală - sau prin convenția părților - evaluare

convențională - or, în cauză era obligatoriu a se dispune o evaluare pe care

judecătorească, deoarece părțile nu au convenit asupra întinderii sau

cuantumului unor daune, prin contractul de asociere în participațiune.

Este invocată și greșita aplicare a

art. 1085 C. civ., în sensul că, în lipsa dolului, ca motiv de neîndeplinire a

obligației contractuale, debitorul nu răspunde decât de daunele interese care

au fost prevăzute sau care ar fi putut fi prevăzute în contract. Or, în speță,

greșit s-a concluzionat că vinovăția îi aparține pârâtei, când, de fapt,

aceasta o poartă tocmai reclamanta, care nu și-a executat obligațiile asumate

de a asigura vânzarea construcțiilor, întabularea acestora și asigurarea

utilităților, care să determine vânzarea la termenele stipulate prin contract.

Prin întâmpinarea înregistrată la

data de 19 octombrie 2010 filele 51-55 intimata a solicitat respingerea

recursului.

Analizând recursul prin prisma

motivelor invocate se vor reține următoarele:

Între reclamantă și pârâtă s-a

încheiat contractul de asociere în participațiune nr. 157 din 11 iulie 2008, în

temeiul dispozițiilor art. 251-256 C. com., pe o durată de doi ani, începând cu

data de 15 iulie 2008, având ca obiect asocierea în vederea realizării unui

proiect imobiliar, prin edificarea de către reclamantă, în antrepriză, a mai

multor construcții în scopul vânzării și obținerii de profit.

Printre obligațiile pârâtei s-a

stipulat la art. 12 lit. a) din contract faptul că aceasta finanțează

aprovizionarea cu materiale de construcții, cu un credit special aprobat de

către BCR Brașov, în valoare de 200.000 Euro, garantat cu terenul proprietatea

reclamantei.

La art. 12 lit. c) s-a prevăzut

obligația pârâtei de livrare a materialelor la termenele stabilite de comun

acord, dar nu mai puțin de 3 zile.

Cu toate acestea, în fapt, nu

rezultă că părțile au stabilit de comun acord termenele de scadență a

livrărilor materialelor de construcție de către pârâtă și nici nu au determinat

contractual daunele interese pe care debitorul obligației de executat le are de

achitat în cazul când neîndeplinirea obligației nu provine din dolul său.

Întrucât stabilirea despăgubirilor

nu poate fi, în speță, una legală ori convențională, determinarea cuantumului

acestora se face pe cale judecătorească, printr-o evaluare corespunzătoare,

prin administrarea unor probe judiciare, care să determine, în primul rând,

existența vinovăției, respectiv dacă există sau nu o neexecutare culpabilă a

obligațiilor contractuale și în ce constă aceasta, corelativ cu obligațiile

coasociatului.

În concret se impune cercetarea

culpei în neexecutarea obligațiilor contractuale în raport de termenele și

condițiile stabilite de comun acord (termene de livrare, grafice de execuție a

lucrărilor, devize etc.), ca ulterior, determinarea cuantumului concret să

reflecte o analiză tehnică, argumentată și probată.

Potrivit art. 312 alin. (3) teza a

II-a C. proc. civ., casarea unei hotărâri judecătorești intervine atunci când

modificarea pentru motivele prevăzute de art. 304 punctele 6-9 C. proc. civ. nu

este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi.

În speță se impune adoptarea acestei

soluții, găsindu-se întemeiate motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7

și 9 C. proc. civ.

Astfel, decizia pronunțată în apel

nu cuprinde motivele pe care se sprijină, în parte contradictorii, cu privire

la modalitatea de calcul a daunelor interese și este dată cu încălcarea și

aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1084-1086 C. civ.

Întrucât, așa cum s-a arătat

anterior, modificarea deciziei nu poate fi dispusă, fiind necesară

administrarea de probe noi, incompatibile cu recursul, potrivit art. 305 C.

proc. civ., conform art. 312 alin. (3) teza a doua C. proc. civ. se va admite

recursul declarat de pârâta SC V. SRL Brașov împotriva deciziei nr. 30/Ap din 1

aprilie 2010 a Curții de Apel Brașov care va fi casată, cu trimiterea cauzei

spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta

SC V. SRL BRAȘOV împotriva deciziei nr. 30/Ap din 1 aprilie 2010 pronunțată de

Curtea de Apel Brașov, secția comercială, pe care o casează și trimite cauza

spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 18 ianuarie 2011.