ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 152/2011

Prin sentința civilă nr. 1653 din 17 noiembrie 2009 a Tribunalului Brașov s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC E. SRL împotriva pârâtei SC V. SRL și în consecință, pârâta a fost obligată să-i livreze reclamantei materiale de construcție potrivit contractului de asociere în participație nr. 157 din 11 iulie 2008, fiind de asemenea obligată la plata sumei de 8,30 lei cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că între reclamantă și pârâtă s-a încheiat la 15 iulie 2008 un contract de asociere în participațiune pe o durată de 2 ani, iar în derularea acestuia pârâta nu și-a executat obligația asumată prin art. 12 lit. c), de livrare către reclamantă a materialelor necesare construirii caselor de către aceasta din urmă.

Împotriva sentinței ambele părți au declarat apel, soluționate în baza deciziei nr. 30/Ap din 1 aprilie 2010 a Curții de Apel Brașov, prin care s-a anulat ca insuficient timbrat apelul pârâtei SC Val SRL, iar apelul declarat de reclamanta SC E. SRL a fost admis, cu consecința admiterii în întregime a acțiunii și obligării pârâtei la plata echivalentului în lei de la data executării, a sumei de 300.000 Euro, cu titlu de daune interese, și la suma de 24.258 lei cheltuieli de judecată în ambele instanțe; au fost menținute dispozițiile sentinței privind obligarea pârâtei la livrarea materialelor de construcție. În considerentele deciziei, curtea de apel a reținut următoarele: Contractul de asociere în participațiune stipulează printre obligațiile pârâtei și pe aceea de a livra reclamantei materialele de construcție, la termenele stabilite de comun acord, dar nu mai puțin de 3 zile, termene care, în fapt nu au fost deloc stabilite de părți.

Cu toate acestea, curtea a reținut că îndeplinirea acestei obligații contractuale de către pârâtă trebuie raportată la termenele de finalizare a fiecărei construcții în parte, și că pârâta nu a dovedit executarea acestei obligații, astfel că, potrivit art. 1084-1086 C. civ., coroborat cu art. 22 din contractul părților, pârâta datorează daune interese pentru neîndeplinirea culpabilă a obligațiilor contractuale. Câștigul pe care reclamanta l-ar fi putut realiza este profitul pe care l-ar fi obținut din vânzarea caselor, instanța de apel însușindu-și calculul reclamantei, care nu a fost contestat de pârâtă prin prezentarea unui contracalcul. S-a respins apărarea pârâtei potrivit căreia acțiunea este prematură pe motiv că nu a expirat durata contractului, reținându-se că despăgubirile datorate pentru neexecutarea obligațiilor contractuale de către o parte pot fi cerute anterior expirării contractului.

De asemenea, posibilitatea de a solicita încetarea contractului este la latitudinea părții, care poate alege executarea contractului, cu daune interese, rezilierea sau încetarea acestuia. Pârâta a fost obligată la suportarea cheltuielilor de judecată potrivit art. 274 C. proc. civ. Totodată, apelul pârâtei a fost anulat ca insuficient timbrat, prin aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997. Împotriva acestei decizii pârâta a declarat recurs, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. și solicitând casarea acesteia, conform art. 312 alin. (3) C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs se arată următoarele: 1. Decizia Curții de Apel Brașov nu cuprinde motivele pe care se sprijină iar unele elemente sunt străine de natura pricinii.

Se arată că pârâta nu este finanțatorul investiției ci, are doar calitatea de asociat la participațiune, linia de credit de la BCR a avut drept scop desfășurarea activității proprii și nu investiția imobiliară, raportul de evaluare BCR pe care s-a fundamentat acordarea daunelor interese are caracter extrajudiciar, considerentele nu reflectă dispozitivul, între acestea existând o contrarietate flagrantă. 2. Prin modul de interpretare a contractului de asociere în participațiune, instanța a schimbat natura și înțelesul acestuia, fiind înlăturat temeiul juridic care a stat la baza încheierii lui și anume, dispozițiile art. 251-256 C. com. Astfel, se susține că s-au omis din vedere dispozițiile art. 254 alin. (2) C. com.

și s-a reținut doar în favoarea reclamantei nerealizarea unui beneficiu de 300.000 Euro, fără a se avea în vedere că pârâta a livrat pentru primele două construcții materiale în valoare de 221.435,55 lei, din care a recuperat doar suma de 80.000 lei. De asemenea, nu s-a avut în vedere împrejurarea că reclamanta a fost aceea care a generat nerespectarea clauzelor contractuale în ceea ce privește întabularea și vinderea vilelor. 3. Decizia din apel s-a dat cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. Sub acest aspect, recurenta arată că stabilirea despăgubirilor se face pe cale judecătorească sau evaluare judiciară, prin lege evaluare legală - sau prin convenția părților - evaluare convențională - or, în cauză era obligatoriu a se dispune o evaluare pe care judecătorească, deoarece părțile nu au convenit asupra întinderii sau cuantumului unor daune, prin contractul de asociere în participațiune.

Este invocată și greșita aplicare a art. 1085 C. civ., în sensul că, în lipsa dolului, ca motiv de neîndeplinire a obligației contractuale, debitorul nu răspunde decât de daunele interese care au fost prevăzute sau care ar fi putut fi prevăzute în contract. Or, în speță, greșit s-a concluzionat că vinovăția îi aparține pârâtei, când, de fapt, aceasta o poartă tocmai reclamanta, care nu și-a executat obligațiile asumate de a asigura vânzarea construcțiilor, întabularea acestora și asigurarea utilităților, care să determine vânzarea la termenele stipulate prin contract. Prin întâmpinarea înregistrată la data de 19 octombrie 2010 filele 51-55 intimata a solicitat respingerea recursului.

Analizând recursul prin prisma motivelor invocate se vor reține următoarele: Între reclamantă și pârâtă s-a încheiat contractul de asociere în participațiune nr. 157 din 11 iulie 2008, în temeiul dispozițiilor art. 251-256 C. com., pe o durată de doi ani, începând cu data de 15 iulie 2008, având ca obiect asocierea în vederea realizării unui proiect imobiliar, prin edificarea de către reclamantă, în antrepriză, a mai multor construcții în scopul vânzării și obținerii de profit. Printre obligațiile pârâtei s-a stipulat la art. 12 lit. a) din contract faptul că aceasta finanțează aprovizionarea cu materiale de construcții, cu un credit special aprobat de către BCR Brașov, în valoare de 200.000 Euro, garantat cu terenul proprietatea reclamantei.

La art. 12 lit. c) s-a prevăzut obligația pârâtei de livrare a materialelor la termenele stabilite de comun acord, dar nu mai puțin de 3 zile. Cu toate acestea, în fapt, nu rezultă că părțile au stabilit de comun acord termenele de scadență a livrărilor materialelor de construcție de către pârâtă și nici nu au determinat contractual daunele interese pe care debitorul obligației de executat le are de achitat în cazul când neîndeplinirea obligației nu provine din dolul său. Întrucât stabilirea despăgubirilor nu poate fi, în speță, una legală ori convențională, determinarea cuantumului acestora se face pe cale judecătorească, printr-o evaluare corespunzătoare, prin administrarea unor probe judiciare, care să determine, în primul rând, existența vinovăției, respectiv dacă există sau nu o neexecutare culpabilă a obligațiilor contractuale și în ce constă aceasta, corelativ cu obligațiile coasociatului.

În concret se impune cercetarea culpei în neexecutarea obligațiilor contractuale în raport de termenele și condițiile stabilite de comun acord (termene de livrare, grafice de execuție a lucrărilor, devize etc.), ca ulterior, determinarea cuantumului concret să reflecte o analiză tehnică, argumentată și probată. Potrivit art. 312 alin. (3) teza a II-a C. proc. civ., casarea unei hotărâri judecătorești intervine atunci când modificarea pentru motivele prevăzute de art. 304 punctele 6-9 C. proc. civ. nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi. În speță se impune adoptarea acestei soluții, găsindu-se întemeiate motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. Astfel, decizia pronunțată în apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină, în parte contradictorii, cu privire la modalitatea de calcul a daunelor interese și este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1084-1086 C. civ.

Întrucât, așa cum s-a arătat anterior, modificarea deciziei nu poate fi dispusă, fiind necesară administrarea de probe noi, incompatibile cu recursul, potrivit art. 305 C. proc. civ., conform art. 312 alin. (3) teza a doua C. proc. civ. se va admite recursul declarat de pârâta SC V. SRL Brașov împotriva deciziei nr. 30/Ap din 1 aprilie 2010 a Curții de Apel Brașov care va fi casată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC V. SRL BRAȘOV împotriva deciziei nr. 30/Ap din 1 aprilie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2011.