ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1010/2011

Asupra

recursurilor de față :

Din

examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov sub nr. 5237/621/2007

reclamanta SC B.I.R.E. SRL a chemat în judecată pe pârâtele SC A. SRL Brașov și

SC C.C.F. SRL, solicitând instanței să dispună obligarea pârâților la plata

sumei de 345.865,98 lei reprezentând contra-valoarea facturilor emise de către

SC A. SRL Brașov, SC C.C.F. SRL și SC P. SRL pentru montaj gresie, inspectorat

de șantier pentru lunile mai, iunie, iulie 2006 și contra-valoarea adezivilor

livrați pentru terasa mare a imobilului.

La data de 22 octombrie 2007, reclamanta a formulat

cerere precizatoare prin care solicită obligarea în solidar a pârâtelor la

plata sumei de 345.865,96 lei și să fie autorizată să construiască terasa pe

cheltuiala pârâtelor.

Pârâta SC A. SRL a formulat cerere de chemare în garanție

împotriva SC S. SRL solicitând obligarea acesteia la plată în locul SC A. SRL

respectiv plata sumei de 345.865,96 lei către reclamantă.

Prin sentința civilă nr. 320 din 24 martie 2009

pronunțată de Tribunalul Brașov a fost admisă cererea de chemare în judecată

formulată de reclamanta SC B.I.R.E. SRL în contradictoriu cu pârâtele SC A. SRL

și SC C.C.F. SRL acestea fiind obligate în solidar la plata sumei de 116.354

lei cu titlu de despăgubiri. Au fost respinse restul pretențiilor formulate de

reclamantă.

Împotriva sentinței nr. 320/2009 pronunțată de

Tribunalul Brașov au formulat apel pârâtele SC A. SRL , SC C.C.F. SRL și SC P.C.

SRL, iar prin decizia nr. 27 din 19 martie 2010 pronunțată de Curtea de Apel

Brașov a fost admis apelul formulat de pârâta SC P.C. SRL, sentința atacată

fiind schimbată în parte, în sensul că acțiunea formulată de SC B.I.R.E. SRL în

contradictoriu cu SC P.C. SRL a fost respinsă ca neîntemeiată.

Apelurile declarate de pârâtele SC A. SRL și SC C.C.F.

SRL împotriva aceleiași sentințe au fost respinse.

În motivarea deciziei, instanța de apel a reținut că temeiul

juridic aplicabil în cauză este răspunderea civilă contractuală, respectiv

dispozițiile art. 969 C. civ. și art. 1483 C. civ.

Astfel, prin contractul încheiat de părți, pârâta SC P.C.

SRL s-a obligat să vândă reclamantei SC B.I.R.E. SRL ,,materiale conform Anexei

la contract”, fără nicio referire la obligația vânzătorului de a alege

materialele potrivite construcției. Singura obligație asumată de vânzător se referă

la calitatea materialelor dar potrivit raportului de expertiză și

certificatelor de calitate, adezivul vândut nu prezintă deficiențe calitative

astfel că în mod greșit prima instanță a reținut culpa pârâtei SC P.C. SRL.

Cu privire la apelurile declarate de SC A. SRL Brașov

și SC C.C.F. SRL s-a reținut că cele două pârâte sunt în culpă contractuală,

astfel SC A. SA, în calitate de executant cât și SC C.C.F. SRL în calitate de

prestator servicii nu au respectat obligațiile asumate prin contractele încheiate

iar semnarea procesului-verbal de predare-primire nu înlătură culpa pârâtelor

în condițiile în care deteriorările s-au produs în termenul de garanție.

Deși pârâtele au încheiat contracte distincte,

finalitatea obligațiilor este aceiași, respectiv executarea corespunzătoare a

lucrării.

Răspunderea celor două pârâte are același obiect,

ambele având obligația să suporte integral prejudiciul produs prin deteriorarea

lucrărilor executate, răspunderea fiind solidară.

La întinderea prejudiciului expertul desemnat în cauză

a ținut cont și de posibilitatea recuperării plăcilor și, a celorlalte

materiale, în proporție de 70%, astfel că în mod corect instanța de fond a

stabilit cuantumul prejudiciului.

Împotriva deciziei comerciale nr. 27/2010 pronunțată

de Curtea de Apel Brașov a formulat recurs pârâtele SC A. SRL Brașov și SC C.C.F.

SRL, ambele recurente criticând decizia recurată în raport de dispozițiile art.

304 pct. 6, 7, 8, 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentele au arătă

că atât instanța de fond cât și instanța de apel își motivează soluțiile

pronunțate pe o expertiză tehnică ce nu reflectă realitatea situație în care se

impune refacerea expertizei, audierea expertului și cercetarea la fața locului.

Instanța de apel, după casare urmează să se pronunțe

pe fidejusiunea învederată pentru prima dată în motivarea instanței de apel;

față de cine operează garanția și fidejusiunea; la care termen de garanție face

instanța referire - al materialelor sau al lucrărilor; și cine se face vinovat

de neincluderea în proiect a condițiilor și cerințelor de lucru.

Trebuie avut în vedere înscrisurile pentru

intabularea edificiului cât și dispozițiile Legii nr. 10/1995 și faptul că

instanța de apel greșit a reținut că șapa trebuia spartă și returnată deși expertul

nu a constatat niciodată necesitatea spargerii și refacerii.

Greșit a fost respinsă cererea de refacere a

expertizei, a cererii de audiere a expertului, instanța subrogându-se în atribuțiile

expertului.

Instanța nu a arătat în concret care este gradul de

implicare al fiecărui pârât, gradul de răspundere, nu a individualizat și

determinat culpa fiecăruia și nu a arătat care este gradul de răspundere.

În concret ambele recurente prin cele două cereri de recurs

identice, au expus pe larg situația de fapt și probele administrate arătând că

hotărârea instanței de apel este nelegală în condițiile în care nu este

motivată, se reține o situație de fapt greșită în dezacord cu probatoriul

administrat în cauză, probatoriu ce trebuie refăcut - respectiv expertiza,

audiere expert, cercetare la fața locului.

Intimata-reclamantă SC B.I.R.E. SRL a formulat

întâmpinare prin care solicită în esență respingerea recursurilor ca nefondate.

Analizând decizia recurată în raport de criticile

formulate și temeiurile de drept arătate, ținând cont de limitele controlului

de legalitate, se constată că recursurile sunt nefondate.

Deși în cauză au fost formulate două recursuri,

respectiv recursul recurentei SC C.C.F. SRL și recursul SC A. SRL, ambele

recurente critică decizia recurată pentru aceleași considerente întemeiate în

drept pe dispozițiile art. 304 pct. 6, 7, 8, 9 C. proc. civ. context în care

motivele de recurs invocate de ambele recurente vor fi analizate împreună.

Se poate observa că ambele recurente critică situația

de fapt stabilită și probatoriul administrat în cauză dar schimbarea situației

de fapt stabilită în cauză nu se poate produce în instanța de recurs, ceea ce tinde

să obțină ambele recurente-pârâte atunci când solicită reaprecierea probelor

dar reaprecierea probelor nu mai este posibilă odată cu abrogarea pct. 11 al

art. 304 C. proc. civ.

Recurenții au invocat formal dispozițiile art. 304

pct. 6 C. proc. civ., motiv de recurs ce nu poate fi primit, deoarece apelul vizând

cuantumul despăgubirilor stabilite a fost respins ca nefundat, iar motivul de casare

menționat este funcțional numai în situația în care instanța de apel se

pronunță ea însăși asupra fondului cererii, putând să acorde, în acest caz, mai

mult decât s-a cerut sau ceea ce nu s-a cerut.

Susținerea potrivit căreia instanța a acordat mai

mult decât s-a cerut este greșită, deoarece dispozițiile art. 304 pct. 6 C.

proc. civ. (

plus petita

) au în vedere obiectul litigiului, nu probele

încuviințate pentru dovedirea pretențiilor. Instanța a respectat cadrul

procesual determinat de părți în privința obiectului litigiului fără a se încălca

principiul disponibilității procesuale având în vedere că intimata reclamantă a

solicitat atât contra-valoarea daunelor interese compensatorii cât și refacerea

lucrărilor pe cheltuiala pârâtelor (la 155 dosar fond vol.1). La întinderea

prejudiciului s-a avut în vedere modul de refacere al lucrării, ținând cont și

de posibilitatea recuperării plăcilor și a celorlalte materiale folosite.

Nici motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art.

304 pct. 7 C. proc. civ. nu-și găsește incidența în cauză întrucât decizia

recurată cuprinde motivele de fapt și drept pe care se sprijină, conform

dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Astfel, instanța de apel

a analizat criticile invocate de apelanți, argumentând pe larg motivele avute

în vedere pentru care a fost reținută răspunderea pârâților pentru calitatea

lucrărilor executate, ținând cont însă de obligațiile asumate prin contractele

încheiate în condițiile art. 969-970 C. civ., cât și de faptul că deteriorarea

lucrărilor s-a produs în termenul de garanție.

Noțiunea de proces echitabil, în sensul art. 6 alin.

(1) CEDO, presupune ca instanța să examineze în mod real problemele esențiale

ce i-au fost supuse și să răspundă argumentelor invocate fără a se cere instanței

să răspundă detaliat fiecărui argument invocat de părți, în considerarea uneia

și aceleiași cereri, a unuia și aceluiași motiv de apel sau recurs.

În condițiile în care instanța de apel a motivat în fapt

și drept hotărârea pronunțată, nu se poate reține incidența dispozițiilor art. 304

pct. 7 C. proc. civ., nemulțumirea celor două recurente vizând în esență probatoriul

administrat în cauză.

Deși recurenții invocă dispozițiile art. 304 pct. 8 C.

proc. civ., criticile formulate nu se circumscriu acestui motiv de recurs,

deoarece nu se referă la interpretarea greșită a vreunui act juridic dedus

judecății, ci la greșita interpretare și administrare a probelor aspect ce nu constituie

motiv de casare ori de modificare a hotărârii.

Felul în care instanța de apel a interpretat, în

stabilirea situației de fapt, proba cu expertiza tehnică efectuată în cauză nu

poate face obiect de analiză în recurs câtă vreme la data pronunțării deciziei

nu mai erau în vigoare dispozițiile art. 304 pct. 11 C. proc. civ.

Refacerea expertizei efectuată în fața instanței de

fond, audierea expertului sau cercetarea la fața locului, probe solicitate în

apel au fost respinse motivat de instanța de apel în ședința publică din 4

martie 2010, fără a se putea susține că ,,judecătorul s-a subrogat atribuțiilor

și competențelor expertului”. Expertul nu este nici judecător și nici martor,

ci un consultant, care ajută pe judecător în rezolvarea unor probleme de

specialitate.

Recurenții au invocat și dispozițiile art. 304 pct. 9

C. proc. civ. dar nu au arătat în ce constă nelegalitatea deciziei recurate din

perspectiva textului de lege evocat, criticând, în ansamblu probatoriul

administrat în cauză și motivarea dată de instanța de apel, critici analizate în

considerentele expuse.

Dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. vizează

două ipoteze și anume lipsa de temei legal a hotărârii pronunțate și încălcarea

sau aplicarea greșită a legii dar instanța de apel a aplicat și interpretat corect

dispozițiile legale incidente în cauză, ținând cont de clauzele contractuale

stabilite de părți.

Este de necontestat că prin contractul nr. 117 din 31

august 2005, recurenta pârâtă SC C.C.F. SRL s-a obligat să execute lucrările de

consultanță, asistență tehnică și inspectorat de șantier pentru toate

specialitățile (construcții inclusiv calitatea lor și asistența pentru obținerea

de avize, autorizații, licențe etc.) la investiția Complexul Multifuncțional de

Agrement, obiectiv Casino și Restaurant, etapa I-a, conform legislației în

vigoare referitoare la asigurarea calității construcțiilor (art. 2.1). Prin

art. 5.1 și art. 5.2 din contract, prestatorul și-a asumat obligația de a

urmări respectarea legislației în vigoare în domeniul calității construcțiilor situație

în care nu se poate reține că instanța nu a dat eficiență dispozițiilor Legii

nr. 10/1995.

De asemenea prin contractul nr. 146 din 18 mai 2006,

recurenta-pârâtă SC A. SRL, în calitate de executant s-a obligat să execute în

favoarea intimatei reclamante, montajul gresiei și faianței ax 6-8 subsol și

parter la obiectivul C.M.A. Brașov, iar la art. 4 pct. b din contract,

executantul se obligă să respecte întocmai tehnologiile de montaj, să execute

lucrări de calitate și să anunțe eventualele neconcordante și orice lucrare

necorespunzătoare va fi refăcută pe cheltuiala executantului, care a acordat o

garanție de bună execuție pe o perioadă de 12 luni.

Ca urmare, în mod corect instanța de apel a reținut

răspunderea contractuală a pârâtei SC C.C.F. SRL în calitate de prestator de

servicii și a pârâtei S.C. A. S.R.L. în calitate de executant având în vedere

obligațiile asumate de părți prin contractele nr. 117/2005 și nr. 146/2006 și

modul de îndeplinire a obligațiilor contractuale.

Ținând cont de clauzele contractuale, în mod corect

instanța de apel a reținut că răspunderea celor două pârâte respectiv SC C.C.F.

SRL și SC A. SRL au același obiect, respectiv să suporte integral prejudiciul

produs de deteriorarea lucrărilor, deteriorare produsă în termenul de garanție.

Corect a fost înlăturată răspunderea pentru pârâta SC

P.C. SRL care în calitate de vânzător a livrat materialele solicitate respectiv

adeziv pentru exterior, materiale corespunzătoare din punct de vedere calitativ

conform clauzelor contractuale.

În concluzie, instanța de apel a interpretat și

aplicat corect dispozițiile legale incidente în cauză ținând cont de clauzele

contractuale stabilite de părți prin contractele încheiate context în care nici

motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu

poate fi reținut.

Pentru considerentul expus, Înalta Curte, în temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursurile

declarate de pârâtele SC A. SRL Brașov și SC C.C.F. SRL Sânpetru împotriva

deciziei civile nr. 27/Ap din 19 martie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția

comercială, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de pârâtele SC A. SRL

Brașov și SC C.C.F. SRL Sanpetru împotriva deciziei civile nr. 27/Ap din 19

martie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția comercială, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 martie 2011.