ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2622/2011

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad -

secția comercială, reclamanta SC M.T. SRL a solicitat instanței, obligarea

pârâtei SC H. BG SRL la plata sumei de 157.579, 80 lei reprezentând

contravaloarea manoperei, materialelor și folosința utilajelor necesare operațiunii

de desfacere, înlocuire și refacere a pavelelor deteriorate sau dislocate, din

obiectivul drumuri și plat forme deteriorate Hala Malitoba, care face obiectul

șart. 1 din Contractul din 01 iunie 2004, cu cheltuieli de judecată.

Pârâta SC H. BG SRL a chemat în garanție pe SC F.C. SRL,

pentru întreaga sumă pretinsă de reclamantă și pentru cheltuieli de judecată.

Prin sentința comercială nr. 1354 din 02 iunie 2010 a

Tribunalului Arad a fost admisă în parte, acțiunea exercitată de reclamanta SC M.T.

SRL în contradictoriu cu pârâta SC H. BG SRL (Fosta F. SRL); a fost obligată

pârâta să plătească reclamantei 118.000 lei reprezentând despăgubiri și suma de

6404 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Prin aceeași hotărâre a fost admisă cererea de chemare

în garanție formulată de SC H. BG SRL (fosta F. SRL) și a fost obligată chemata

în garantei SC F.C. SRL să plătească pârâtei SC H. BG SRL (Fosta F. SRL) suma

de 124.404 lei reprezentând despăgubiri și cheltuieli de judecată la care a

fost obligat pârâtul către reclamant, precum și suma de 3.955 lei reprezentând

taxă de timbru aferentă cererii de chemare în garantei.

În motivarea hotărârii, prima instanță a reținut că

prin contractul de antrepriză din 01 iunie 2004, SC H. BG SRL (Fosta F. SRL),

s-a obligat să execute pentru SC M.T. SRL drumuri și platforme pavate, pentru

care, prin art. 8 din contract, oferea garanție de 5 ani.

În

urma unui contract de vânzare - cumpărare de părți sociale, toate pretențiile

de garanție ale pârâtului SC H. BG SRL (Fosta F. SRL și SC BG F. SRL) au fost

preluate de SC F.C. SRL, la punct 5.2 din contract prevăzându-se că acesta din

urmă va acorda tot sprijinul pentru despăgubiri integrale în cazul unor astfel

de pretenții.

Prin

raportul de expertiză tehnică completat cu răspunsul la obiecțiuni, s-a

stabilit că lucrarea executată de pârâtă pentru reclamantă prezintă deficiențe

calitative, a căror remediere costă 118.000 lei.

Pe baza celor reținute în fapt, instanța de fond, în

raport de dispozițiile art. 8 din contract, cu referire la art. 969 C. civ., în

baza răspunderii civile contractuale, a obligat pârâta să plătească reclamantei

suma de 118.000 lei, reprezentând contravaloarea remedierii lipsurilor

calitative la lucrarea executată.

Având în vedere și pct. 5.2 și 4.15 din contractul de

vânzare-cumpărare părți sociale încheiat între pârât, asociații acestuia și

asociații chematului în garanție, raportat la art. 969 C. civ., în baza

răspunderii civile contractuale, instanța de fond a obligat chemata în garanție

SC F.C. SRL să plătească pârâtei SC H. BG SRL (Fosta F. SRL) suma de 118.000

lei reprezentând contravaloarea remedierii lipsurilor calitative la lucrarea

executată, suma de 6404 lei cheltuieli de judecată efectuate de reclamant și

suma de 3.955 lei reprezentând taxă de timbru aferentă cererii de chemare în

garanție.

Împotriva acestei sentințe, atât chemata în garanție SC

F.C. SRL, cât și pârâta SC H. BG SRL - fostă SC F. SRL au declarat apel,

apeluri ce au fost respinse prin decizia civilă nr. 52/A din 14 februarie 2011

a Curții de Apel Timișoara - secția comercială.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel în

concordanță cu cele reținute de instanța de fond, a constatat că din probele

administrate a rezultat contravaloarea deficiențelor la lucrări, iar din

contractele depuse la dosar a rezultat obligația chematei în garanție de a le

suporta.

Instanța

de control judiciar a înlăturat criticile apelantelor vizând obligarea acestora

doar la efectuarea reparațiilor necesare, întrucât reclamanta le-a convocat în

acest sens, anterior procesului, demers ce a rămas fără finalitate practică,

deoarece după acordarea unui termen pentru prezentarea planului de reperații

niciuna dintre apelante nu a mai efectuat nicio lucrare, iar a doua întâlnire

stabilită nici nu a mai avut loc.

Instanța

de apel a reținut că, reclamanta neobținând realizarea obligației în natură, o

poate obține prin echivalent, posibilitate conferită de prevederile art. 1073

C. civ. Ca urmare, s-a apreciat ca fiind lipsite de relevanță susținerile

apelantelor în sensul că prima instanță a acordat ce nu s-a cerut, că nu putea

obliga pârâtele la despăgubiri, ci doar la refacerea lucrărilor, întemeind

greșit soluția pe fond. S-a constatat că reclamanta a acționat în concordanță

cu dispozițiile contractuale pe care chiar apelantele nu le-au respectat.

În termen legal, împotriva acestei decizii, chemata în

garanție SC F.C. SRL Arad a declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art.

304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

În motivarea recursului, chemata în garanției susține,

în esență, că instanța a interpretat greșit prevederile legislative incidente

în cauză și a schimbat natura și înțelesul vădit neîndoielnic al prevederilor

contractuale cuprinse în art. 8 din contractul încheiat între reclamant și

pârât, obligând pârâtul, respectiv chematul în garanție, la plata unor sume de

bani cu titlu de despăgubire, în condițiile în care art. 8 face referire la

garanția lucrării efectuate și, nicidecum, la despăgubiri.

Intimata-pârâtă SC H. BG SRL a formulat întâmpinare

prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului.

Analizând decizia atacată în raport de criticile

formulate în limitele controlului de legalitate și temeiurile de drept

invocate, înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele

ce urmează:

Potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

hotărârea este nelegală : „când instanță, interpretând greșit actul dedus

judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al

acestuia".

Este

de necontestat că între reclamantă și pârâtă s-a încheiat contractul de

antrepriză din 01 iunie 2004 prin care SC H. BG SRL (Fostă F.) s-a obligat să

execute pentru reclamanta SC M.T. SRL drumuri și platforme pavate, pentru care,

conform art. 8 din menționatul contract (fila 14 dosar de fond), oferea

garanție 5 ani.

Prin contractul de vânzare-cumpărare de părți sociale, toate

pretențiile de garanție ale pârâtei SC H. BG SRL au fost preluate de SC F.C.

SRL, astfel cum rezultă din cuprinsul pct. 5.2 din contract, stipulându-se că

aceasta din urmă acorda tot sprijinul pentru despăgubiri integrale în cazul

unor astfel de pretenții (fila 51 dosar de fond).

În

raport de aceste împrejurări, înalta Curte, constată, că în cauză, atât instanța

de fond, cât și cea de apel, ținând cont și de prevederile art. 969 C. civ.

potrivit cărora „convențiile legal făcute au putere de lege între părțile

contractante", au dat o corectă interpretare clauzelor contractuale,

criticile recurentei sub aspectul greșitei interpretări a actului dedus

judecății fiind total nefondate.

Este

de reținut că potrivit dispozițiilor art. 1073 C. civ. „creditorul are dreptul

de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației și în caz contrar are dreptul la

dezdăunări."

Astfel cum în mod judicios a constatat și instanța de

apel, reclamanta a convocat pârâta și chemata în garanție în vederea efectuării

reparațiilor necesare, dar aceste demersuri au rămas fără finalitate practică,

întrucât după acordarea unui termen în vederea prezentării planului de

reparații niciuna dintre cele două nu a mai efectuat vreo lucrare, iar a doua

întâlnire stabilită nu a mai avut loc.

În lumina dispozițiilor art. 1073 C. civ., câtă vreme

creditorul (în speță reclamanta) nu-și poate obține realizarea obligației în

natură cum este cazul speței de față, este îndriduit a obține prin echivalent

despăgubiri.

Prin urmare, în raport de dispozițiile art. 1073 C.

civ., ținând cont de clauzele contractuale stabilite de părți prin contractul

de antrepriză din 01 iunie 2004 și contractul de vânzare-cumpărare părți

sociale, cu respectarea principiului instituit de prevederile art. 969 C. civ.,

ambele instanțe au reținut în mod corect obligarea chematei în garanție la

plata sumei de 118.000 lei despăgubiri, reprezentând contravaloare remediere

lipsuri calitative la lucrarea executată.

Reiterând criticile formulate în apel, chemata în

garanție consideră că instanța a acordat ce nu s-a cerut de reclamant,

respectiv a acordat o sumă de bani cu titlu de despăgubiri.

„Plus petita" de care se prevalează recurenta

poate fi încadrată în raport de dispozițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ.

motivului de nelegalitate prevăzut de pct. 6 al art. 304 C. proc. civ., dar

criticile sub acest aspect sunt nefondate și au fost analizate și pe deplin

tranșate anterior.

Dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocate de

recurentă, reglementează două ipoteze: hotărârea recurată este lipsită de temei

legal sau hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a

legii.

Invocând

acest motiv de recurs, recurenta-chemată în garanție nu arată în ce constă

nelegalitatea hotărârii atacate din perspectiva dispozițiilor legale invocate,

susținând formal faptul că „atât instanța de fond, cât și instanța de apel au

dat o interpretare greșită prevederilor legislative incidente în cauză".

Pentru

toate argumentele de fapt și de drept care preced, înalta Curte constată că

decizia recurată este la adăpost de orice critică, iar recursul chematei în

garanție este nefondat, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., va fi respins, menținându-se hotărârea instanței de apel, ca

legală.

În raport de dispozițiile art. 274 C. proc. civ. prin

raportare la prevederile art. 1169 C. civ., ținând cont și de art. 139 C. proc.

civ., înalta Curte, va respinge ca nedovedite, cererile de acordare cheltuieli

de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de recurenta-chemată în garanție SC

F.C. SRL Arad împotriva deciziei civile nr. 52/A

din 14

februarie 2011 a Curții de Apel Timișoara - secția comercială, ca nefondat.

Respinge cererile de cheltuieli de judecată

formulate de intimate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13

septembrie 2011.