ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2622/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad - secția comercială, reclamanta SC M.T. SRL a solicitat instanței, obligarea pârâtei SC H. BG SRL la plata sumei de 157.579, 80 lei reprezentând contravaloarea manoperei, materialelor și folosința utilajelor necesare operațiunii de desfacere, înlocuire și refacere a pavelelor deteriorate sau dislocate, din obiectivul drumuri și plat forme deteriorate Hala Malitoba, care face obiectul șart. 1 din Contractul din 01 iunie 2004, cu cheltuieli de judecată. Pârâta SC H. BG SRL a chemat în garanție pe SC F.C. SRL, pentru întreaga sumă pretinsă de reclamantă și pentru cheltuieli de judecată.

Prin sentința comercială nr. 1354 din 02 iunie 2010 a Tribunalului Arad a fost admisă în parte, acțiunea exercitată de reclamanta SC M.T. SRL în contradictoriu cu pârâta SC H. BG SRL (Fosta F. SRL); a fost obligată pârâta să plătească reclamantei 118.000 lei reprezentând despăgubiri și suma de 6404 lei, reprezentând cheltuieli de judecată. Prin aceeași hotărâre a fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de SC H. BG SRL (fosta F. SRL) și a fost obligată chemata în garantei SC F.C. SRL să plătească pârâtei SC H. BG SRL (Fosta F. SRL) suma de 124.404 lei reprezentând despăgubiri și cheltuieli de judecată la care a fost obligat pârâtul către reclamant, precum și suma de 3.955 lei reprezentând taxă de timbru aferentă cererii de chemare în garantei.

În motivarea hotărârii, prima instanță a reținut că prin contractul de antrepriză din 01 iunie 2004, SC H. BG SRL (Fosta F. SRL), s-a obligat să execute pentru SC M.T. SRL drumuri și platforme pavate, pentru care, prin art. 8 din contract, oferea garanție de 5 ani. În urma unui contract de vânzare - cumpărare de părți sociale, toate pretențiile de garanție ale pârâtului SC H. BG SRL (Fosta F. SRL și SC BG F. SRL) au fost preluate de SC F.C. SRL, la punct 5.2 din contract prevăzându-se că acesta din urmă va acorda tot sprijinul pentru despăgubiri integrale în cazul unor astfel de pretenții. Prin raportul de expertiză tehnică completat cu răspunsul la obiecțiuni, s-a stabilit că lucrarea executată de pârâtă pentru reclamantă prezintă deficiențe calitative, a căror remediere costă 118.000 lei.

Pe baza celor reținute în fapt, instanța de fond, în raport de dispozițiile art. 8 din contract, cu referire la art. 969 C. civ., în baza răspunderii civile contractuale, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 118.000 lei, reprezentând contravaloarea remedierii lipsurilor calitative la lucrarea executată. Având în vedere și pct. 5.2 și 4.15 din contractul de vânzare-cumpărare părți sociale încheiat între pârât, asociații acestuia și asociații chematului în garanție, raportat la art. 969 C. civ., în baza răspunderii civile contractuale, instanța de fond a obligat chemata în garanție SC F.C. SRL să plătească pârâtei SC H. BG SRL (Fosta F. SRL) suma de 118.000 lei reprezentând contravaloarea remedierii lipsurilor calitative la lucrarea executată, suma de 6404 lei cheltuieli de judecată efectuate de reclamant și suma de 3.955 lei reprezentând taxă de timbru aferentă cererii de chemare în garanție.

Împotriva acestei sentințe, atât chemata în garanție SC F.C. SRL, cât și pârâta SC H. BG SRL - fostă SC F. SRL au declarat apel, apeluri ce au fost respinse prin decizia civilă nr. 52/A din 14 februarie 2011 a Curții de Apel Timișoara - secția comercială. Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel în concordanță cu cele reținute de instanța de fond, a constatat că din probele administrate a rezultat contravaloarea deficiențelor la lucrări, iar din contractele depuse la dosar a rezultat obligația chematei în garanție de a le suporta. Instanța de control judiciar a înlăturat criticile apelantelor vizând obligarea acestora doar la efectuarea reparațiilor necesare, întrucât reclamanta le-a convocat în acest sens, anterior procesului, demers ce a rămas fără finalitate practică, deoarece după acordarea unui termen pentru prezentarea planului de reperații niciuna dintre apelante nu a mai efectuat nicio lucrare, iar a doua întâlnire stabilită nici nu a mai avut loc.

Instanța de apel a reținut că, reclamanta neobținând realizarea obligației în natură, o poate obține prin echivalent, posibilitate conferită de prevederile art. 1073 C. civ. Ca urmare, s-a apreciat ca fiind lipsite de relevanță susținerile apelantelor în sensul că prima instanță a acordat ce nu s-a cerut, că nu putea obliga pârâtele la despăgubiri, ci doar la refacerea lucrărilor, întemeind greșit soluția pe fond. S-a constatat că reclamanta a acționat în concordanță cu dispozițiile contractuale pe care chiar apelantele nu le-au respectat. În termen legal, împotriva acestei decizii, chemata în garanție SC F.C. SRL Arad a declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ. În motivarea recursului, chemata în garanției susține, în esență, că instanța a interpretat greșit prevederile legislative incidente în cauză și a schimbat natura și înțelesul vădit neîndoielnic al prevederilor contractuale cuprinse în art. 8 din contractul încheiat între reclamant și pârât, obligând pârâtul, respectiv chematul în garanție, la plata unor sume de bani cu titlu de despăgubire, în condițiile în care art. 8 face referire la garanția lucrării efectuate și, nicidecum, la despăgubiri. Intimata-pârâtă SC H. BG SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului. Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate în limitele controlului de legalitate și temeiurile de drept invocate, înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează: Potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 8 C. proc.

civ. hotărârea este nelegală : „când instanță, interpretând greșit actul dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia". Este de necontestat că între reclamantă și pârâtă s-a încheiat contractul de antrepriză din 01 iunie 2004 prin care SC H. BG SRL (Fostă F.) s-a obligat să execute pentru reclamanta SC M.T. SRL drumuri și platforme pavate, pentru care, conform art. 8 din menționatul contract (fila 14 dosar de fond), oferea garanție 5 ani. Prin contractul de vânzare-cumpărare de părți sociale, toate pretențiile de garanție ale pârâtei SC H. BG SRL au fost preluate de SC F.C. SRL, astfel cum rezultă din cuprinsul pct. 5.2 din contract, stipulându-se că aceasta din urmă acorda tot sprijinul pentru despăgubiri integrale în cazul unor astfel de pretenții (fila 51 dosar de fond).

În raport de aceste împrejurări, înalta Curte, constată, că în cauză, atât instanța de fond, cât și cea de apel, ținând cont și de prevederile art. 969 C. civ. potrivit cărora „convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante", au dat o corectă interpretare clauzelor contractuale, criticile recurentei sub aspectul greșitei interpretări a actului dedus judecății fiind total nefondate. Este de reținut că potrivit dispozițiilor art. 1073 C. civ.

„creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației și în caz contrar are dreptul la dezdăunări." Astfel cum în mod judicios a constatat și instanța de apel, reclamanta a convocat pârâta și chemata în garanție în vederea efectuării reparațiilor necesare, dar aceste demersuri au rămas fără finalitate practică, întrucât după acordarea unui termen în vederea prezentării planului de reparații niciuna dintre cele două nu a mai efectuat vreo lucrare, iar a doua întâlnire stabilită nu a mai avut loc. În lumina dispozițiilor art. 1073 C. civ., câtă vreme creditorul (în speță reclamanta) nu-și poate obține realizarea obligației în natură cum este cazul speței de față, este îndriduit a obține prin echivalent despăgubiri.

Prin urmare, în raport de dispozițiile art. 1073 C. civ., ținând cont de clauzele contractuale stabilite de părți prin contractul de antrepriză din 01 iunie 2004 și contractul de vânzare-cumpărare părți sociale, cu respectarea principiului instituit de prevederile art. 969 C. civ., ambele instanțe au reținut în mod corect obligarea chematei în garanție la plata sumei de 118.000 lei despăgubiri, reprezentând contravaloare remediere lipsuri calitative la lucrarea executată. Reiterând criticile formulate în apel, chemata în garanție consideră că instanța a acordat ce nu s-a cerut de reclamant, respectiv a acordat o sumă de bani cu titlu de despăgubiri. „Plus petita" de care se prevalează recurenta poate fi încadrată în raport de dispozițiile art. 306 alin. (3) C. proc.

civ. motivului de nelegalitate prevăzut de pct. 6 al art. 304 C. proc. civ., dar criticile sub acest aspect sunt nefondate și au fost analizate și pe deplin tranșate anterior. Dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocate de recurentă, reglementează două ipoteze: hotărârea recurată este lipsită de temei legal sau hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. Invocând acest motiv de recurs, recurenta-chemată în garanție nu arată în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate din perspectiva dispozițiilor legale invocate, susținând formal faptul că „atât instanța de fond, cât și instanța de apel au dat o interpretare greșită prevederilor legislative incidente în cauză". Pentru toate argumentele de fapt și de drept care preced, înalta Curte constată că decizia recurată este la adăpost de orice critică, iar recursul chematei în garanție este nefondat, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., va fi respins, menținându-se hotărârea instanței de apel, ca legală. În raport de dispozițiile art. 274 C. proc. civ. prin raportare la prevederile art. 1169 C. civ., ținând cont și de art. 139 C. proc. civ., înalta Curte, va respinge ca nedovedite, cererile de acordare cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de recurenta-chemată în garanție SC F.C. SRL Arad împotriva deciziei civile nr. 52/A din 14 februarie 2011 a Curții de Apel Timișoara - secția comercială, ca nefondat. Respinge cererile de cheltuieli de judecată formulate de intimate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 septembrie 2011.