ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1024/2012

Asupra recursului de

față:

Din examinarea actelor și

lucrărilor cauzei, constată următoarele:

Prin sentința

comercială nr. 670 din 11 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar

nr. 6393/108/2010, s-a admis acțiunea reclamantei

SC B.S.A.M.

SRL Arad împotriva pârâtului Municipiul Arad, prin Primar, fiind obligat

pârâtul să plătească reclamantei suma de 142.520 lei ca fiind diferența dintre

majorările de întârziere la TVA și valoarea dobânzii legale și la plata sumei

de 11.750,6 lei cheltuieli de judecată.

Instanța de fond a reținut

că în cauză sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale, fapta

ilicită constituind-o plata cu întârziere a contravalorii facturilor fiscale

emise de reclamantă în perioada mai - noiembrie 2006, fiind plătite doar în

baza titlului executoriu evidențiat mai sus la data de 12 mai 2010, că prejudiciul

constă în valoarea majorărilor de întârziere care i-au fost imputate iar

vinovăția pârâtului constă în faptul că acesta a acționat cu vinovăție știind

că neplata prejudiciului o va prejudicia pe reclamantă existând raportul de

cauzalitate între fapta ilicită a pârâtului și suma de bani pe care reclamanta

a fost obligată să o plătească.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat apel pârâtul

Municipiul Arad,

prin Primar, solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii apelate în

sensul respingerii acțiunii introductive de instanță, iar în subsidiar

admiterea apelului și modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul

reducerii cuantumului sumei acordate cu titlu de despăgubiri la valoarea

solicitată de reclamant și reducerea cheltuielilor de judecată la o valoare

corectă și justă în conformitate cu munca depusă în speță.

Apelantul a solicitat

în principal modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii

acțiunii introductive de instanță ca netemeinică și nelegală, iar în subsidiar

modificarea în parte a hotărârii apelate în sensul reducerii cuantumului sumei

de la 142.520 lei, la 105.288,05 lei așa cum se solicită în acțiunea

introductivă de instanță precizată precum și reducerea cuantumului

cheltuielilor de judecată la o valoare corectă, pe care recurentul o apreciază

la 4.000 lei.

Curtea de Apel Timișoara,

secția comercială, prin decizia nr. 198/A din 29 septembrie 2011 a admis apelul formulat de pârâtul

Municipiul Arad, prin Primar, a

schimbat, în sensul că a respins cererea de chemare în judecată formulată de

reclamanta SC „B.S.A.M.” SRL împotriva pârâtului, fără cheltuieli de judecată.

În fundamentarea

acestei decizii instanța de control judiciar a constatat că prima instanță a

procedat greșit reținând numai o secvență a relațiilor dintre părți, în loc să analizeze

în ansamblu derularea raporturilor juridice.

Împotriva

acestei din urmă decizii a declarat recurs reclamanta, care a solicitat

modificarea în totalitate

a deciziei nr.

198/A pronunțată de Curtea de Apel

Timișoara în dosarul nr. 6393/108/2010

și, pe cale de consecință, respingerea apelului formulat de către Municipiul

Arad și menținerea dispozițiilor Sentinței Comerciale nr. 670/2011 a

Tribunalului Arad, cu cheltuieli de judecată aferente.

Recurenta

– reclamantă își subsumează criticile motivului de modificare reglementat de art.

304 pct. 9 C. proc. civ., invocând următoarele aspecte:

-

decizia nr. 198/A/2011

a Curții de Apel Timișoara are la bază o susținere eronată a d-lui expert

potrivit căreia recurenta a încasat, ca urmare a punerii în executare a

dispozitivului Sentinței Comerciale nr. 236/2009 a Tribunalului Arad, mai mult

decât era îndreptățită, astfel că prejudiciul pe care l-a suferit este acoperit

integral. Această constatare a d-lui expert și însușită de instanța de apel este

ineficientă raportat Ia obiectul acestei cauze și la obiectivele expertizei

contabile efectuate și, ceea ce este mult mai grav, încalcă autoritatea de

lucru judecat.

Instanța

de apel a reținut că expertul numit în cauză a efectuat o analiză amplă a

relațiilor dintre părți "conform obiectivelor fixate de instanță'', care a

fost, însă, preluată doar în parte de către Tribunalul Arad. Mențiunile

cuprinse în considerentele hotărârii pronunțate de instanța de apel, potrivit

cărora obiectivele expertizei contabile efectuate în acest dosar au privit analiza

de ansamblu a raporturilor dintre părți, sunt greșite. Prin modul în care a

realizat expertiza contabilă expertul a depășit limita obiectivelor care au

fost încuviințate de instanța de judecată, astfel că instanța de apel trebuia

să ignore opiniile expertului raportat la obiectivele formulate în cauză, așa

cum în mod corect a procedat prima instanță, și să pronunțe o hotărâre

judecătorească care să respecte cadrul procesual al acestui litigiu.

- modul

în care instanța de apel a înțeles să soluționeze prezenta cauză încalcă autoritatea

de lucru judecat a sentinței nr. 236/2009 a Tribunalului Arad, instanța de

control judiciar ignorând faptul că valoarea sistemului de parcare a fost

stabilită printr-o hotărâre judecătorească și a realizat o

analiză este nelegală întrucât a presupus

cercetarea unor împrejurări cu privire la

care s-a pronunțat deja o

instanță de judecată - prin Sentința Comercială nr. 236/2009 a Tribunalului

Arad rămasă irevocabilă.

Raportat la

dispozitivul sentinței antemenționate, Curtea de Apel Timișoara nu mai putea face

în această cauză nicio apreciere legată de cuantumul sumei pe care am încasat-o

cu titlu de

preț al sistemului de parcare.

- instanța de apel a apreciat, în mod greșit, că prima

instanță a reținut doar o secvență a relațiilor dint

re părți și a

efectuat, prin urmare, o analiză parțială a acestora. Prima instanță a procedat

în mod corect dat fiind faptul că Tribunalul Arad a analizat starea de fapt

raportat la aspectele deja tranșate prin soluționarea dosarului judecat

irevocabil și a pronunțat astfel o hotărâre judecătorească care respectă

autoritatea de lucru judecat a Sentinței Comerciale nr. 236/2009 a Tribunalului

Arad.

Înalta

Curte, examinând cererea de recurs din perspectiva criticilor invocate de

reclamantă, astfel cum acestea au fost circumscrise temeiurilor de drept

indicate, reține nemotivarea în drept a acestora în raport de reglementarea

cuprinsă în art. 302

1

lit. c) C. proc. civ., pentru următoarele

considerente:

Recursul, cale extraordinară de

atac, poate fi exercitat numai pentru motivele de nelegalitate, în

reglementarea expresă și limitativă redată în art. 304 C. proc. civ.

Deși recurenta își subsumează

criticile dispozițiilor art.304 pct.9 C. proc. civ., acestea vizează istoricul

cauzei, atitudinea procesuală a părților, situații de fapt și administrarea

probatoriului, fără a fi susținute în drept.

Așadar, simpla prezentare a motivelor

de netemeinicie de către recurenți, reiterarea unor situații de fapt, în lipsa

unei argumentații în drept care să situeze criticile în sfera temeiului de

modificare indicat fac imposibilă exercitarea efectivă a controlului de

legalitate al instanței de recurs.

În considerarea celor ce preced,

constatând că recurenta nu s-a conformat obligației reglementată de

dispozițiile art. 302

1

lit. c) C. proc. civ. potrivit cărora cererea

de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de recurs și dezvoltarea

lor, Înalta Curte, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică

care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ., va constata

nulitatea cererii de recurs în temeiul art. 302

1

lit. c) C. proc.

civ.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea

cererii privind recursul declarat de reclamanta SC B.S.A.M. SRL ARAD împotriva

deciziei nr. 198/A din 29 septembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel

Timișoara, secția comercială, în temeiul art. 302

1

lit. c) C. proc.

civ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 februarie 2012.