ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3114/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3114/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursurilor de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.

Prima

instanță

1.1.

Cererea

de chemare în judecată

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, reclamanta S.C.D.C.B. Arad în

contradictoriu cu pârâtele D.G.F.P. Timiș, D.G.F.P. Arad și A.F.P. Arad a

solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună:

- anularea în parte a

Deciziei de impunere nr. F-TM 134 din 28 februarie 2011 încheiată de pârâta A.I.F.

din cadrul D.G.F.P. Timiș, cu privire la suma totală de 525.344 lei,

reprezentând 315.904 lei, TVA și 209.440 lei, majorări de întârziere aferente

perioadei 25 noiembrie 2005 - 25 mai 2010;

- anularea în parte a

Deciziei referitoare la obligații de plată accesorii nr. 38776 din 05 aprilie 2011

încheiată de A.F.P. a mun. Arad, cu privire la suma de 48.903 lei reprezentând

dobânzi și penalități de întârziere aferente TVA pentru perioada 25 mai 2010 -

31 martie 2011 și a Deciziei referitoare la obligații de plată accesorii nr. 61016

din 18 mai 2011 încheiată de A.F.P. a mun. Arad, cu privire la suma de 6.065

lei reprezentând dobânzi și penalități de întârziere aferente TVA pentru perioada

25 mai 2010 - 31 martie 2011;

-

anularea în parte a deciziei nr. 1402 din 24 noiembrie 2011 emisă de către

Biroul Soluționare Contestații din cadrul D.G.F.P.J. Arad, prin care a fost

respinsă contestația formulată de reclamantă împotriva actelor administrative

fiscale menționate și exonerarea reclamantei de la plata obligațiilor fiscale

stabilite suplimentar;

- obligarea pârâtelor

la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii

reclamanta a arătat că prin raportul de inspecție fiscală și decizia de

impunere nr. F-TM134 din 28 februarie 2011, D.G.F.P. Timiș a stabilit în

sarcina sa ca obligație de plată suma de 525.344 lei, iar ulterior au fost

emise decizii de obligații de plată pentru accesorii.

Privitor la taxa pe

valoarea adăugată considerată nedeductibilă în sumă totală de 301.037 lei,

aferentă proiectelor „Perfecționarea tehnologiilor de creștere și exploatare a

tineretului și a vacilor de lapte de mare productivitate, corelate cu normele U.E.”

(246.110 lei) și „Posibilități de determinare precoce a produșilor cu gene

favorabile în direcția producției de lapte și carne pentru rentabilizarea

fermelor private” (54.927 lei), a arătat următoarele:

Potrivit raportului

de inspecție fiscală, reclamanta nu avea drept de deducere a taxei pe valoarea

adăugată aferentă achizițiilor efectuate pentru obiectivele de investiții

constând în echipamente, aparatură, instalații care sunt destinate realizării

proiectelor de cercetare-dezvoltare, în conformitate cu prevederile art. 145 alin.

(2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

Pentru realizarea

obiectivelor de investiții la cele două proiecte a efectuat achiziții de

utilaje, materiale, piese și subansamble specifice activității, carburanți și

diverse utilități (telefonie, energie electrică și apă) fiind dedusă TVA în

sumă totală de 301.037 lei. A susținut că operațiunile efectuate de reclamantă

întrunesc criteriile cumulative ale operațiunilor impozabile definite la art. 126

C. fisc. și sunt cuprinse în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată.

Operațiunile în cauză nu fac parte din categoria operațiunilor care nu intră în

sfera de aplicare a taxei, operațiuni strict delimitate prin art. 128 alin. (8)

C. fisc. S-a precizat că în acest sens s-a exprimat și Direcția de Legislație

în Domeniul TVA din cadrul M.E.F. prin adresa nr. 280772 din 30 aprilie 2008

care prevede următoarele: „Conform art. 48 din Normele metodologice privind

contractarea, finanțarea, monitorizarea și evaluarea proiectelor din planurile

sectoriale de cercetare-dezvoltare, aprobate prin H.G. nr. 1266/2004,

rezultatele cercetărilor obținute în cadrul proiectelor aparțin autorităților

publice finanțatoare, dacă prin contract nu s-a prevăzut altfel.

Prin urmare,

instituția, în calitate de contractor (unitate executantă) a proiectelor din

planurile sectoriale, realizează o operațiune în sfera taxei pe valoarea adăugată,

potrivit art. 126 alin. (1) C. fisc., pentru care se colectează taxa pe

valoarea adăugată și se deduce taxa pe valoarea adăugată aferentă achizițiilor

de bunuri și servicii utilizate pentru realizarea proiectului, în conformitate

cu prevederile art. 145 alin. (2) lit. a) C. fisc.”.

Operațiunile

realizate se încadrează în sfera de exercitare a dreptului de deducere definită

la art. 145 alin. (2) lit. a) C. fisc. și exercitarea dreptului de deducere a

taxei s-a realizat pe bază de facturi, în condițiile prevăzute la art. 146 alin.

(1) lit. a) C. fisc.; prin urmare, operațiunile efectuate nu fac parte din

categoria operațiunilor scutite fără drept de deducere, operațiuni strict

delimitate prin art. 141 C. fisc.

Referitor la taxa pe

valoarea adăugată considerată nedeductibilă în sumă totală de 2.293 lei,

aferentă achizițiilor efectuate de la SC B. SRL, reclamanta a arătat că accesoriile

achiziționate au fost utilizate pentru efectuarea unor lucrări de reparații în

ferma zootehnică, pentru care au fost întocmite situații de lucrări.

Referitor la taxa pe

valoarea adăugată considerată nedeductibilă în sumă totală de 12.574 lei

aferentă achizițiilor de alimente (apă minerală și mese servite în timpul

campaniilor agricole), cafea, cadouri acordate cu ocazia unor sărbători legale,

reclamanta a susținut că organul de inspecție fiscală a considerat, în mod

greșit, că acestea nu au legătură cu activitatea stațiunii și nu sunt utilizate

în folosul operațiunilor sale taxabile.

Apa minerală și

mesele acordate în timpul campaniilor au legătură directă cu operațiunile

taxabile realizate și sunt aferente obiectului de activitate. Bunurile în cauză

au fost acordate muncitorilor care desfășoară activități din sectorul vegetal,

sector care realizează baza furajeră necesară furajării și întreținerii

întregului efectiv de bovine. Mai mult, prin O.G. nr. 99/2000, angajatorul este

obligat să ia toate măsurile pentru asigurarea condițiilor de microclimat la

locul de muncă.

Mesele

servite în perioada 2005-2009 s-au acordat în conformitate cu prevederile

contractelor colective de muncă și aprobate de Consiliul de administrație,

persoanele care au beneficiat de mesele servite fiind cele înscrise în tabelele

nominale cu semnăturile aferente.

Pachetele acordate cu

ocazia diferitelor sărbători (8 Martie, Crăciun, etc.) se încadrează în limita

de deductibilitate prevăzută de Codul fiscal, respectiv 2 % din fondul brut de

salarii anual.

Achizițiile

referitoare la cafea, dulciuri, protocol și alte produse s-au efectuat cu

ocazia participării la expoziții, simpozioane, seminarii și Workshop-uri, toate

aceste activități având legătură cu activitatea de bază, fiind efectuate în

conformitate cu art. 20 lit. a) și d) și art. 47 alin. (2) din Statutul

Academiei de Științe Agricole și Silvice „G.I.Ș.” și cu prevederile

Codului fiscal.

De asemenea, a invocat

prevederile art. 21 alin. (3) lit. c) C. fisc., potrivit cărora: „Următoarele

cheltuieli au deductibilitate limitată … cheltuielile sociale, în limita unei

cote de până la 2 %, aplicată asupra valorii cheltuielilor cu salariile personalului,

potrivit Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările și completările

ulterioare. Intră sub incidența acestei limite, cu prioritate, ..și alte

cheltuieli efectuate în baza contractului colectiv de muncă. În cadrul acestei

limite, pot fi deduse și cheltuielile reprezentând: .. cadouri în bani sau în

natură oferite copiilor minori și salariaților, cadouri în bani sau în natură

acordate salariatelor..”.

1.2. Întâmpinările

formulate în cauză

Prin întâmpinare,

pârâta A.F.P. Arad a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamantă ca

fiind neîntemeiată.

A precizat că reclamanta

a achitat debitul principal restant la 8 decembrie 2011, iar în baza O.G. nr. 30/2011

s-au anulat penalitățile de întârziere, în sumă de 47.386 lei.

Pârâta D.G.F.P. Arad

a solicitat respingerea acțiunii, ca netemeinică și nelegală, și în consecință

menținerea tuturor actelor administrative atacate ca temeinice și legale.

Referitor la capătul

de cerere privind taxa pe valoarea adăugată în sumă totală de 301.037 lei,

aferentă achizițiilor efectuate pentru realizarea obiectivelor de investiții la

cele două proiecte de cercetare-dezvoltare, a arătat că pentru realizarea

obiectivelor de investiții la cele două proiecte, reclamanta a efectuat

achiziții de utilaje, materiale, piese și subansamble specifice activității,

carburanți și diverse utilități (telefonie, energie electrică și apă) și a

dedus taxa pe valoarea adăugată aferentă acestora.

În ceea ce privește

proiectul „Perfecționarea tehnologiilor de creștere și exploatare a tineretului

și a vacilor de lapte de mare productivitate, corelate cu normele U.E.”,

finanțat de către Ministerul Agriculturii în baza Contractului de finanțare nr.

350 din 08 decembrie 2006 și pentru a cărui derulare reclamanta a efectuat

achiziții, în perioada 15 decembrie 2006 - 19 septembrie 2007, contractul de

finanțare a fost încheiat în data de 08 decembrie 2006, anterior intrării în

vigoare a Legii nr. 343/2006 prin care scutirea de taxă pe valoarea adăugată

pentru activitatea de cercetare - dezvoltare și inovare prevăzută la art. 141 alin.

(2) lit. a) C. fisc., în vigoare până la data de 31 decembrie 2006, a fost eliminată.

În cazul acestui

contract sunt aplicabile prevederile tranzitorii din Codul fiscal aplicabil

începând cu 1 ianuarie 2007, respectiv art. 161 alin. (1

9

) lit. a) C.

fisc., potrivit cărora în cazul contractelor ferme, încheiate până la data de

31 decembrie 2006 inclusiv, se aplică prevederile legale în vigoare la data

intrării în vigoare a contractelor pentru activitățile de cercetare-dezvoltare

și inovare.

Pentru operațiunile

derulate după data de 1 ianuarie 2007, a precizat că unitatea care realizează

activitatea de cercetare-dezvoltare, are dreptul de a-și deduce taxa pe

valoarea adăugată aferentă achizițiilor de bunuri sau servicii, utilizate în

vederea realizării acestor proiecte de cercetare-dezvoltare care reprezintă

acțiuni directe, conform art. 145 alin. (2) C. fisc., dar în același timp

trebuie să colecteze taxa pe valoarea adăugată pentru contravaloarea

activității de cercetare-dezvoltare, care va fi plătită de finanțator.

Prin urmare, atât

operațiunile care tranzitoriu sunt scutite conform art. 161 alin. (1

9

)

lit. a) C. fisc., cat și acțiunile indirecte care nu sunt în sfera de aplicare

a taxei, sunt operațiuni fără drept de deducere.

Unitatea care

realizează activitatea de cercetare-dezvoltare, are dreptul de a-și deduce taxa

pe valoarea adăugată aferentă achizițiilor de bunuri sau servicii, utilizate în

vederea realizării proiectelor de cercetare-dezvoltare care reprezintă acțiuni

directe, conform art. 145 alin. (2) C. fisc., dar în același timp trebuie să

colecteze taxa pe valoarea adăugată pentru contravaloarea activității de

cercetare-dezvoltare, care va fi plătită de finanțator.

Pârâta arată că în

cazul reclamantei, deși aceasta a dedus taxa pe valoarea adăugată aferentă

achizițiilor efectuate pentru activitatea de cercetare-dezvoltare și inovare,

pentru contravaloarea activității de cercetare-dezvoltare nu a colectat taxa pe

valoarea adăugată aferentă, pe cale de consecință operațiunile desfășurate în

cadrul proiectului „Posibilități de determinare precoce a produșilor cu gene

favorabile în direcția producției de lapte și carne pentru rentabilizarea

fermelor private”, finanțat de M.A.D.R. în baza Acordului de Grant nr. 141557

din 22 aprilie 2008, nu se cuprind în sfera taxei pe valoarea adăugată, iar

taxa pe valoarea adăugată aferentă achizițiilor efectuate în scopul realizării

proiectului respectiv nu este deductibilă în conformitate cu prevederile art. 145

alin. (2) C. fisc.

În legătură cu

capătul de cerere privind taxa pe valoarea adăugată în sumă totală de 2.293 lei

aferentă unor achiziții pentru care documentele justificative conțin informații

incomplete.

Astfel, pe bonurile

fiscale atașate acestor documente în unele cazuri era înscrisă aceeași

explicație, iar alte bonuri nu erau lizibile.

De asemenea, în luna

septembrie 2005, stațiunea a dedus taxa pe valoarea adăugată în sumă de 601

lei, din factura internă nr. 4122790 din 30 septembrie 2005, prin care

autofacturează „materiale igienizare” fără nici o altă specificație.

S-a menționat că

orice persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată

înregistrată în scopuri de TVA pentru a beneficia de dreptul de deducere a

taxei pe valoarea adăugată datorată sau achitată, trebuie să dețină documentele

care să cuprindă în mod obligatoriu informațiile prevăzute de lege.

În legătură cu

capătul de cerere privind taxa pe valoarea adăugată în sumă totală de 12.574

lei aferentă unor achiziții efectuate de reclamantă, organele de inspecție

fiscală au constatat că nu au legătură cu activitatea stațiunii.

1.3.

Sentința

și considerentele primei instanțe

Prin Sentința nr. 200

din 5 aprilie 2013, Curtea de Apel Timișoara a admis în parte acțiunea

formulată de reclamanta S.C.D.C.B. Arad în contradictoriu cu pârâtele D.G.F.P. Timiș,

A.F.P. Arad și D.G.F.P. Arad, a anulat în parte Decizia de impunere nr. F-TM

134 din 28 februarie 2011 emisă de D.G.F.P. Timiș, Deciziile referitoare la obligațiile

de plată accesorii nr. 38776 din 05 aprilie 2011 și nr. 61016 din 18 mai 2011

emise de A.F.P. Arad precum și Decizia nr. 1402 din 24 noiembrie 2011 emisă de

D.G.F.P. Arad – Biroul Soluționare Contestații și a exonerat reclamanta de la

plata sumei de 301.037 lei reprezentând TVA aferentă proiectelor de cercetare

dezvoltare, a sumei de 8.333 lei reprezentând TVA aferentă achizițiilor de apă

minerală, cafea și dulciuri, precum și de la plata sumelor reprezentând

accesoriile aferente TVA menționată.

A fost respinsă în

rest acțiunea reclamantei, cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de

judecată către reclamantă, în cuantum de 9.539,3 lei, reprezentând onorariu

expert (4.500 lei), onorariu avocat (5.000 lei), taxă de timbru (39 lei) și

timbru judiciar (0.3 lei).

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a reținut că în ceea ce privește proiectul

pentru care s-a încheiat contractual nr. 350 din 8 decembrie 2006 nu sunt

aplicabile prevederile tranzitorii din Codul fiscal aplicabil începând cu 1

ianuarie 2007, respectiv art. 161 alin. 19 lit. a) C. fisc.

S-a arătat că

potrivit acestor norme tranzitorii, în cazul contractelor ferme, încheiate până

la data de 31 decembrie 2006 inclusiv, se aplică prevederile legale în vigoare

la data intrării în vigoare a contractelor pentru activitățile de

cercetare-dezvoltare și inovare, însă, în speță, nu se poate reține caracterul

ferm de vreme ce nici valoarea contractului nu este fixă, fiind actualizată în

fiecare an, în funcție de cotele atribuite prin bugetul de stat [(art. 14 alin.

(3) și art. 16 din contractul de finanțare)].

Lipsind caracterul

ferm, concluzia ce se impune este aceea că pentru anul 2007 achizițiile

realizate de reclamantă în cadrul activității de cercetare-dezvoltare sunt

supuse noii legislații, care nu a mai prevăzut scutirea de la plata TVA a

activității de cercetare-dezvoltare și inovare, așa cum o făcea în redactarea

anterioară art. 141 alin. (2) lit. a) C. fisc. Prin urmare, de vreme ce

operațiunile efectuate se includ în sfera de aplicare a TVA, reclamanta are și

drept de deducere.

Nu în ultimul rând,

Curtea a menționat că și dacă s-ar aprecia că operațiunile respective au fost

scutite de plata TVA, prin decontarea acestei taxe nu este prejudiciat bugetul

de stat de vreme ce TVA achitată de reclamantă nici nu era datorată în opinia

autorităților fiscale.

Cu privire la

proiectul realizat în baza Acordului de Grant nr. 141557 din 22 aprilie 2008

s-a arătat că autoritățile fiscale se află într-o confuzie, aplicând regulile art.

126 C. fisc., care în realitate vizează achizițiile realizate de reclamantă în

decursul activității de cercetare, la o pretinsă tranzacție ce ar fi trebuit să

aibă loc ulterior, între reclamantă și finanțator, în condițiile în care

contractele de finanțare nu reprezintă o prestare de servicii, ci, așa cum

arată și denumirea acestora, reprezintă o finanțare a activității de cercetare.

Prin urmare, Curtea a

apreciat că achizițiile realizate de reclamantă sunt operațiuni impozabile în

sensul art. 126 alin. (1) C. fisc., beneficiind și de dreptul de deducere.

Cu privire la TVA

aferentă achizițiilor efectuate de la SC B. SRL, respectiv SC P.C.B. Mureș din

Arad, s-a arătat că pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei pe

valoarea adăugată, orice persoană impozabilă trebuie să justifice dreptul de

deducere cu factură fiscală, care cuprinde informațiile prevăzute la art. 155 alin.

(8). Ori, potrivit dispozițiilor art. 155 alin. (8) lit. e) din Legea nr. 571/2003,

care trebuie să cuprindă obligatoriu, denumirea și cantitatea bunurilor

livrate, denumirea serviciilor prestate.

În cauză, actele

prezentate de reclamantă nu îndeplinesc condițiile Codului fiscal, astfel că

decizia organului fiscal este legală.

Cu privire la TVA

aferentă unor acțiuni de protocol (cafea, dulciuri, sucuri, alcool, diverse

cadouri, etc.), pachete oferite cu ocazia sărbătorilor legale, servicii

hoteliere înscrise în documente emise pe numele unor persoane care nu sunt

angajate ale stațiunii; mese și apă minerală pretins a fi fost servite

personalului stațiunii în perioada campaniilor agricole din anii fiscali 2008

și 2009 (12.574 lei), Curtea de apel a reținut următoarele:

Potrivit art. 145 alin.

(7) din Legea nr. 571/2003, în forma aplicabilă în perioada 2005 – 2006 [(sau art.

145 alin. (5) lit. b) începând cu data de 01 ianuarie 2007)] nu poate fi dedusă

taxa pe valoarea adăugată pentru (..) băuturi alcoolice și produse din tutun

destinate acțiunilor de protocol. Prin urmare, chiar dacă aceste achiziții au

fost realizate în cazuri în care stațiunea a participat la expoziții,

simpozioane, seminarii și Workshop-uri, aceasta nu poate beneficia de deducere

de vreme de norma legală le exclude în mod expres de la acest drept.

De asemenea, Curtea a

apreciat nedeductibilă și TVA aferentă serviciilor de cazare achitate de

reclamantă pentru persoanele care nu au calitatea de angajați ai săi, precum și

TVA aferentă meselor servite cu diferite ocazii, întrucât dispozițiile art. 145

alin. 3 lit. a) din Legea nr. 571/2003 în forma în vigoare în perioada 2005 – 2006

[(sau art. 145 alin. (2) lit. a) începând cu data de 01 ianuarie 2007)], impun

ca bunurile și serviciile achiziționate să fie destinate utilizării în folosul

operațiunilor taxabile ale reclamantei. Nefiind dovedită legătura dintre

serviciile prestate unor persoane din afara structurii reclamantei și

activitatea acesteia, nu sunt îndeplinite cerințele legale menționate și nu se

regăsesc în cauză. În plus, în privința meselor acordate, Curtea a reținut că

reclamanta nu a făcut dovada că acestea ar fi fost destinate personalului în

timpul campaniilor agricole, listele invocate de reclamantă nefiind prezentate

în timpul controlului și neputând fi luate în considerare.

De altfel, aceasta

este și opinia expertului numit în cauză, care a opinat că din totalul sumei de

12.574 lei, reclamanta nu beneficiază de dreptul de deducere al sumei de 4.241

lei.

Curtea de apel a

considerat ca fiind întemeiate susținerile reclamantei cu privire la suma de

8.333 lei reprezentând TVA aferentă achizițiilor de apă minerală; cafea și

dulciuri destinate participării la expoziții, simpozioane, seminarii și

Workshop-uri; precum și cadouri oferite cu ocazia diferitelor sărbători

angajaților (8 Martie, Crăciunul etc.), întrucât în privința acestora se

constată incidența dispozițiilor art. 3 alin. (1) și (3) din O.G. nr. 99/2000,

precum și incidența dispozițiilor art. 21 alin. (2) lit. i) C. fisc. și ale art.

21 alin. (3) lit. a) și c) C. fisc.

recurs

Împotriva acestei

sentințe au declarat recurs D.G.F.P. Timiș, D.G.F.P. Arad și A.F.P. Arad.

2.1. Motivele de

recurs

În motivele de

recurs, pârâtele au susținut că suma de 8.333 lei reprezentând TVA pentru

achizițiile de apă minerală, cafea, dulciuri, alte cadouri, servicii cazare

pentru alte persoane, nu este deductibilă fiscal pentru că bunurile nu au fost

achiziționate în folosul operațiunilor taxabile, iar potrivit art. 145 alin.

(7) lit. b) C. fisc., nu poate fi dedusă taxa pe valoare adăugată pentru

băuturi alcoolice și produse din tutun destinate acțiunilor de protocol.

În ceea ce privește

suma de 301.037 lei aferentă achizițiilor pentru realizarea obiectivelor de

investiții pentru două proiecte de centre de dezvoltare, s-a arătat că aceasta

nu este deductibilă, întrucât potrivit art. 141 alin. (2) lit. a) C. fisc.,

activitățile de cercetare-dezvoltare și acțiunile din Planul național de

cercetare-dezvoltare și inovare prevăzute în Legea nr. 57/2002 realizate până

la 31 decembrie 2006, sunt scutite de TVA.

S-a menționat că în

baza art. 161 alin. (1

9

) lit. a) și alin. (2

0

) C. fisc.,

scutirea se aplică și după 1 ianuarie 2007, în cazul în care s-au încheiat acte

adiționale la contractele încheiate până în ianuarie 2007, dacă nu se modifică

valoarea totală a proiectelor.

Ca urmare, în cazul

proiectului „Perfecționarea tehnologiilor de creștere și exploatare a

tineretului și a vacilor de lapte de mare productivitate, corelate cu normele

U.E.”, pentru care s-a încheiat contractul de finanțare nr. 350 din 8 decembrie

2006 și pentru care s-au efectuat achiziții în perioada 15 decembrie 2006 – 19

septembrie 2007, sunt aplicabile prevederile art. 161 alin. (1

9

) lit.

a) C. fisc., respectiv scutirea de taxă, conform art. 141 C. fisc.

Recurentele au arătat

că în cazul acestui proiect, TVA a fost de 246.110 lei și reclamanta nu avea

drept de deducere deoarece achizițiile nu au fost efectuate în scopul

operațiunilor taxabile, astfel cum prevede art. 145 alin. (2) C. fisc.

S-a menționat că

rezultatele cercetării în cazul unui contract finanțat din fonduri publice

aparțin atât executantului cât și finanțatorului, motiv pentru care dacă nu s-a

făcut transferul rezultatelor activității de cercetare către finanțator, nu

sunt întrunite condițiile pentru prestarea de servicii cu plată și ca urmare,

operațiunile nu se cuprind în sfera de deducere.

Au susținut

recurentele că tratamentul din punct de vedere al TVA se stabilește în funcție

de constatarea specificului utilizării rezultatelor științifice.

În ceea ce privește

proiectul „Posibilităților de determinare precoce a produșilor cu gene

favorabile în direcția producției de lapte și carne pentru rentralizarea

fermelor private”, pentru care s-a încheiat Acordul de Grant nr. 141557 din 22

aprilie 2008, s-a arătat că rezultatul cercetării nu a fost transferat la

finanțator, astfel că s-a realizat o operațiune indirectă, care nu se cuprinde

în sfera TVA.

Au menționat

recurentele că pentru a deduce TVA pentru achizițiile efectuate, executantul

trebuie să colecteze TVA la c/valoarea activității de cercetare-dezvoltare care

va fi plătită de finanțator.

2.2. Întâmpinarea

formulată în cauză

Prin întâmpinare,

intimata S.C.D.C.B. Arad a solicitat respingerea recursului, reiterând

apărările formulate în fața instanței de fond.

Cu privire la dreptul

de deducere a TVA aferent celor două proiecte de cercetare-dezvoltare

Prin actul de control

fiscal s-a reținut că reclamanta nu avea drept de deducere a TVA aferent proiectelor

de cercetare-dezvoltare întrucât a realizat o acțiune indirectă, rezultatul

cercetării aparținând executantului, fără a fi transferat la finanțator, motiv

pentru care activitatea de cercetare-dezvoltare nu este considerată prestare de

servicii cu plată și în consecință aceste operațiuni nu se cuprind în sfera

taxei pe valoarea adăugată, nefiind deductibilă fiscal potrivit art. 145 alin.

(2) C. fisc.

În raport de această

ipoteză organul fiscal a considerat că reclamanta nu are drept de deducere

pentru achizițiile efectuate pentru obiectivele de investiții aferente celor

două proiecte în valoare de 301.037 lei.

Din probele cauzei

rezultă că intimata a încheiat, în baza O.G. nr. 57/2002, contractul de

finanțare nr. 350 din 8 decembrie 2008 cu Ministerul Agriculturii cu o valoare

totală de 1.600.000 lei, autoritatea contractantă asumându-și prin contract,

obligația de a deconta toate cheltuielile ocazionate de plata obligațiilor

fiscale aferente serviciilor executate în cadrul acestui contract și cu

încadrarea în suma alocată.

Ulterior, s-a

încheiat, pentru realizarea unui alt proiect de cercetare-dezvoltare, Acordul

de Grant nr. 141557 din 22 aprilie 2008, prin care reclamanta a primit o

finanțare de la Ministerul Agriculturii de 200.000 euro, având și o contribuție

proprie de 50.000 euro.

Potrivit art. 77 alin.

(1) din O.G. nr. 57/2002 privind cercetarea științifică și dezvoltarea

tehnologică, prin rezultatele activității de cercetare-dezvoltare obținute în

baza unui contract de finanțare din fonduri publice se înțelege, între altele,

documentații, studii, lucrări, tehnologii, procedee și alte asemenea.

Potrivit alin. (3)

din acest text, persoana juridică executantă este considerată persoana juridică

ce a obținut oricare dintre rezultatele cercetării prevăzute la alin. (1), în

mod direct și nemijlocit.

Același

act normativ reglementează în cuprinsul art. 75 alin. (1) faptul că rezultatele

cercetărilor obținute în baza unui contract de cercetare-dezvoltare finanțat

din fonduri publice aparțin contractorilor care execută în mod direct

activitățile prevăzute în contract, iar potrivit art. 74 alin. (2) din O.G. nr.

57/2002 achizițiile efectuate în vederea executării contractului nu fac parte

din rezultatele cercetării, acestea înregistrându-se în contabilitatea

executantului, astfel cum rezultă din prevederile art. 76 alin. (2) din

ordonanță.

Așadar, bunurile

achiziționate pentru derularea proiectului intră în patrimoniul executantului,

urmând a fi folosite în continuare în activitatea executantului, adică în folosul

operațiunilor taxabile, ținând seama și că reclamanta-intimată este persoană

impozabilă înregistrată în scopuri de TVA.

În cauză, exercitarea

dreptului de deducere s-a efectuat ca urmare a unor livrări de bunuri și

prestări servicii.

Reclamanta a

achiziționat cu plată pentru executarea celor două proiecte atât bunuri cât și

servicii, pentru care a plătit furnizorilor TVA.

Distincția între

acțiunea directă, când rezultatul cercetării aparține finanțatorului și

acțiunea indirectă, când rezultatul revine executantului, este irelevantă din

punct de vedere al TVA deductibil.

Pentru ca o

operațiune să se situeze în sfera de aplicare a TVA, trebuie, potrivit art. 126

alin. (1) C. fisc. și pct. 2 alin. (2) din Titlul VII al H.G. nr. 44/2004, să

fie efectuată cu plată și să aducă un avantaj clientului.

În cazul analizat au

avut loc operațiuni cu plată, iar avantajul este evident, instituția

înregistrând în contabilitate utilaje, materiale, piese, subansamble specifice,

care constituie un fundament pentru obținerea unor rezultate economice

avantajoase.

De asemenea, pentru

derularea proiectelor trebuie plătite utilitățile.

În raport de aceste

explicații, s-a născut dreptul de deducere al TVA, pentru că taxa s-a plătit în

folosul operațiunilor taxabile.

Pentru primul

contract de finanțare încheiat în anul 2006, s-a susținut prin motivele de

recurs că activitatea de cercetare era scutită de TVA.

Acest aspect nu a

fost avut în vedere la încheierea actului de control din care rezultă că s-a

înlăturat dreptul de deducere pentru motivul că rezultatele cercetării nu au fost

transferate la finanțator.

Instanța a fost

învestită cu cercetarea legalității actului de control, astfel că analiza se va

circumscrie numai aspectelor de nelegalitate rezultate din acest act.

Întrucât reclamanta a

plătit TVA pentru bunurile și serviciile achiziționate, aceasta în mod legal a

dedus TVA, fiind persoană impozabilă din punct de vedere al TVA.

În concluzie, s-au

realizat operațiuni din sfera TVA pentru care s-a plătit TVA și consecința este

aceea a deducerii TVA aferentă achiziționării de bunuri și servicii în vederea

realizării proiectelor, bunuri care s-au înregistrat potrivit art. 76 alin. (2)

din O.G. nr. 57/2002, evidențele contabile ale societății au devenit astfel

proprietatea acesteia.

În ceea ce privește

suma de 8.333 lei, aceasta reprezintă TVA aferentă unor operațiuni care nu dau

drept de deducere pentru că nu sunt destinate utilizării în folosul

operațiunilor taxabile, așa cum se prevede în cuprinsul art. 145 alin. (2) C.

fisc.

Cheltuielile cu cafeaua,

apa minerală, dulciurile, destinate participării la diferite evenimente,

cazarea altor persoane decât salariații, nu intră în sfera de deducere a TVA,

nefiind deductibile și ca urmare nici TVA aferentă nu este deductibilă.

În consecință,

critica din recurs cu privire la suma de 8.333 lei, este fondată, astfel că

urmează a fi admise recursurile și modificată în parte sentința atacată, în

sensul respingerii acțiunii cu privire la anularea deciziei de impunere nr. F-TM

din 34 din 28 ianuarie 2011 și a deciziilor nr. 38776/2011, nr. 61016/2011,

emise de A.F.P. Arad și decizia nr. 1402/2011 emisă de D.G.F.P. Arad, referitoare

la suma de 8.333 lei reprezentând TVA pentru achiziții de cafea, apă minerală,

dulciuri și accesoriile aferente acestora.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de pârâtele D.G.F.P. Timiș (în prezent D.G.R.F.P. Timișoara), D.G.F.P.

Arad (în prezent D.G.R.F.P. Timișoara – A.J.F.P. Arad) și A.F.P. Arad (în

prezent A.J.F.P. Arad) împotriva Sentinței civile nr. 200 din 5 aprilie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Modifică, în parte,

sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea cu privire la anularea

deciziei de impunere nr. F-TM/34 din 28 ianuarie 2011 și deciziei nr. 38776/2011,

deciziei nr. 61016 din 18 mai 2011 emise de A.F.P. Arad și deciziei nr. 1402

din 24 noiembrie 2011 emisă de D.G.F.P. Arad, referitor la suma de 8.333 lei,

reprezentând TVA pentru achiziții de cafea, apă minerală, dulciuri și accesoriile

aferente acestora.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 iulie 2014.