ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 188/2015

Asupra recursului de față, constată

următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, la data de 11 martie 2010 sub

nr. 1609/108/2010, reclamantul L.I., în contradictoriu cu pârâții Primăria municipiului

Arad și Primarul municipiului Arad a solicitând obligarea acestora la plata

despăgubirilor rezultate din lipsa de folosință asupra terenului în suprafață

de 15.300 mp pentru perioada 18 iunie 2003-26 februarie 2010 și la plata

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat

că prin sentința civilă nr. 388 din 18 iunie 2003 definitivă și irevocabilă investită

cu formulă executorie, instanța a obligat Primăria Arad la restituirea terenului

care a aparținut autorilor săi, iar în măsura în care nu poate fi restituit în natură,

la plata contravalorii acestuia. Prin sentința civilă nr. 989/2008 a Judecătoriei

Arad devenită irevocabilă, s-a constatat posibilitatea executării parțiale în natură

a terenului în suprafață de 15.300 mp, la data de 26 februarie 2010 reclamantul

a fost pus în posesie.

Prin sentința civilă nr. 3451/PI din 19

decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Arad, secția civilă, în Dosarul nr. 1609/108/2010

s-a admis acțiunea civilă formulată și precizată ulterior de către reclamantul L.I.

dispunându-se obligarea pârâților Primăria municipiului Arad și municipiul Arad,

prin Primar să plătească reclamantului suma de 683,346 euro, cu titlu de despăgubiri

și 2.000 RON cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de expert.

Prin sentința civilă nr. 746 din 20

februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosar civil nr. 1609/108/2010, s-a

admis cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile menționate, formulată

de pârâtul Municipiul Arad și s-a stabilit că pârâții vor plăti reclamantului suma

de 683,35 euro în loc de 683,346 euro, fiind menținute celelalte dispoziții ale

sentinței.

În considerentele sentinței civile nr.

3451 din 19 decembrie 2012, prima instanță a reținut că, într-adevăr, calitatea

procesuală a Primăriei a fost stabilită prin sentința civilă nr. 5233/2007 a Judecătoriei

Arad, irevocabilă și fiind chemat în judecată și Municipiul Arad prin Primar s-a

apreciat că este evident că se discută despre entitatea deținătoarei imobilului.

Cu privire la excepția prescripției dreptului

material la acțiune s-a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile art. 21 din Legea

nr. 167/1985 fiind vorba despre o acțiune care vizează dreptul de proprietate.

Pe fondul cauzei, văzându-se întregirea

cererii de chemare în judecată, împrejurarea că reclamantul a achiesat la suma stabilită

prin expertiză, pe care pârâții nu au contestat-o, că starea de fapt prezentată

de reclamant este reală fiind susținută de probatoriul administrat, prima instanță,

în raport de dispozițiile art. 1429 C. civ. a admis acțiunea, obligând pârâții la

despăgubiri, precum și la cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de expert.

Împotriva acestei sentințe, pârâții Primăria

municipiului Arad și Primarul municipiului Arad au declarat recurs, acesta fiind

recalificat în condițiile art. 282 C. proc. civi., ca și apel, prin raportare la

valoarea obiectului pricinii.

Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă,

prin decizia civilă nr. 107/A din 19 septembrie 2013 a respins ca nefondat apelul

declarat de pârâții Primăria municipiului Arad, prin Primar și Primarul municipiului

Arad în reprezentarea Municipiului Arad, reținând că excepțiile reiterate de pârâți

privind lipsa calității procesuale pasive a Primăriei municipiului Arad și a Primarului

municipiului Arad sunt neîntemeiate, întrucât în întregul proces de redobândire

efectivă în proprietate a terenului revendicat, aceste entități au fost implicate,

aspect reținut de altfel și prin hotărârile irevocabile depuse la dosarul cauzei.

Pe fondul cauzei, instanța de apel a reținut

că, susținerile pârâților privind neîndeplinirea condițiilor angajării răspunderii

civile delictuale sunt nefondate întrucât, din ansamblul înscrisurilor depuse la

dosar, rezultă fără dubiu demersurile reclamantului L.I. pentru redobândirea terenului

revendicat în condițiile legilor speciale și care, i-a fost restituit în temeiul

sentinței civile nr. 388 din 18 iunie 2003, definitivă și irevocabilă.

A mai reținut instanța de apel că, prin

sentința civilă nr. 989 din 18 februarie 2008 s-a constatat posibilitatea executării

în natură, parțiale, a titlului executor, respectiv a sentinței civile nr. 388

din 18 iunie 2003 pronunțată de Tribunalul Arad, adică posibilitatea restituirii

în natură a terenului, începând cu data de 18 iunie 2003 și cu toate acestea, punerea

efectivă în posesie a reclamantului s-a făcut abia la data de 26 februarie 2010,

fiind dovedită lipsa de folosință cuantificată ca și prejudiciu la nivelul sumei

de 683,35 euro.

Împotriva acestei decizii, în termen legal

au declarat recurs pârâții Primarul municipiului Arad și Primăria municipiului

Arad, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5, pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ.,

solicitând admiterea acestuia, în principal casarea deciziei atacate desființarea

sentinței civile cu nr. 3451 din 19 decembrie 2012 a Tribunalului Arad în Dosarul

civil nr. 1609/108/2010 și trimiterea cauzei spre rejudecarea fondului, în primă

instanță, la Tribunalul Arad. În subsidiar solicită admiterea recursului, modificarea

în întregime a deciziei atacate, în sensul admiterii apelului și modificarea în

tot a sentinței, cu consecința respingerii acțiunii formulate și precizate de reclamantul

L.I.

Criticile aduse deciziei se referă la faptul

că hotărârea pronunțată este nelegală, fiind dată cu încălcarea prevederilor legale,

fără o cercetare a fondului cauzei, nefiind avute în vedere motivele de apel și

nici apărările formulate.

Din această perspectivă, recurenții susțin

că, instanța de apel nu a analizat excepția prescripției dreptului material la acțiune

sens în care se reiterează criticile referitoare la soluționarea de către prima

instanța a acestei excepții prin care s-a arătat faptul că soluția instanței de

fond conturează încălcarea prevederilor art. 1, art. 3 și art. 8 din Decretul

nr. 167/1958, atâta timp cât cererea reclamantului are un fundament delictual, temeiul

juridic al cererii fiind art. 998-art. 999 C. civ. și, astfel, fiind o acțiune personală,

aceasta este supusă termenului general de prescripție.

Recurenții susțin că, în privința criticilor

aduse de pârâți cu privire la modul în care prima instanță a soluționat excepția

lipsei calității procesuale pasive a Primăriei municipiului Arad și excepția lipsei

calității procesuale pasive a Primarului municipiului Arad, Curtea de Apel Timișoara,

în mod nelegal și cu aplicarea greșită a legii a arătat că acestea sunt neîntemeiate,

astfel că, prin soluția adoptată s-au încălcat prevederile art. 21 din Legea

nr. 215/2003, precum și dispozițiile art. 41 alin. (1) C. proc. civ.

Pe fondul cauzei, recurenții susțin că,

în soluționarea apelului Curtea de Apel Timișoara a reținut în considerente că în

raport de obiectul cauzei, temeiul de drept invocat și actele depuse, apelul pârâților

este nefondat, deși instanța de apel nu a analizat și nu a arătat argumentele pentru

care a înlăturat criticile expuse de apelanți în cadrul apelului, aspect ce conturează

lipsa de motivare în formarea soluției.

Tot în același context, recurenții susțin

că, instanța de apel cât și prima instanță nu au analizat cauza prin prisma prevederilor

Legii nr. 10/2001, care impune o procedură specială în două faze administrative,

cu obligații bine determinate în sarcina entităților investite cu soluționarea notificărilor,

lege specială în care legiuitorul prezintă modalitatea în care statul a înțeles

să evalueze și să repare prejudiciul rezultat din preluarea abuzivă a imobilelor

de către stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 și care, împiedică formularea

unor pretenții ulterioare, legate de contravaloarea lipsei de folosință a imobilelor.

Analizând criticile aduse deciziei atacate

în raport de temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că acestea sunt

fondate, urmând ca recursul declarat de pârâții Primarul municipiului Arad și Primăria

municipiului Arad să fie admis, pentru următoarele considerente, cu precizarea că

deși sunt invocate și dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., dezvoltarea criticilor

nu relevă incidența acestor dispoziții legale.

În privința criticii întemeiate pe dispozițiile

art. 304 pct. 7 C. proc. civ. se va reține că aceste prevederi reglementează ca

motiv de recurs situația în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină

sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Motivarea hotărârii înseamnă că aceasta

trebuie să cuprindă în considerentele sale, motivele de fapt și de drept care au

format convingerea instanței și au condus la soluția pronunțată, care au legătură

directă cu aceasta și care susțin soluția pronunțată.

Potrivit art. 261 alin. (1) C. proc. civ.,

hotărârea instanței de fond trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care

au format convingerea instanței și cele pentru care au fost înlăturate susținerile

părților.

Acest text a consacrat principiul potrivit

căruia hotărârile trebuie să fie motivate, iar nerespectarea acestui principiu atrage

incidența motivului prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., rolul textului fiind

acela de a se asigura o bună administrare a justiției și exercitarea controlului

judiciar de către instanțele superioare.

Din perspectiva acestui motiv de recurs,

recurenții au susținut că, instanța de apel nu a analizat excepția prescripției

dreptului la acțiune în ceea ce privește solicitarea reclamantul de a pretinde contravaloarea

lipsei de folosință pentru perioada 18 iunie 2003-11 martie 2007, referitor la dreptul

său de proprietate asupra terenului de 15.300 mp, stabilit prin sentința nr. 388

din 18 iunie 2003 a Tribunalului Arad.

Această critică se constată că este fondată,

având în vedere că în considerentele deciziei, instanța de apel nu a analizat acest

motiv de apel, deși a reținut că s-a invocat nelegalitatea sentinței derivată din

aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1, art. 3, art. 8 din Decretul nr. 167/1958.

Cu privire la criticile aduse modului în

care prima instanță a soluționat excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei

municipiului Arad și excepția lipsei calității procesuale pasive a Primarului municipiului

Arad, Curtea de Apel Timișoara a apreciat că acestea sunt neîntemeiate, întrucât

în întregul proces de redobândire efectivă în proprietate a terenului revendicat,

aceste entități au fost implicate, aspect reținut prin hotărârile irevocabile depuse

la dosarul cauzei.

În acest sens, se constată că excepția

lipsei calității procesuale pasive a Primăriei municipiului Arad și excepția lipsei

calității procesuale pasive a Primarului municipiului Arad au fost în mod greșit

soluționate, având în vedere că instanța de apel a apreciat calitatea părților din

prezenta cauză raportându-se la părțile din alte litigii, ale căror hotărâri au

fost depuse la dosarul cauzei.

În ceea ce privește soluția de respingere

a apelului formulat de pârâți, astfel cum rezultă din considerentele deciziei atacate,

se constată că aceasta se restrânge doar la menționarea de către instanța de apel

a faptului că prin sentința civilă nr. 989 din 18 februarie 2008 s-a constatat posibilitatea

executării în natură-parțiale a titlului executoriu, respectiv a sentinței civile

nr. 388 din 18 iunie 2003 pronunțată de Tribunalul Arad, adică posibilitatea restituirii

în natură a terenului în cotă de 15.300/37.318 mp retroactiv începând cu data de

18 iunie 2003.

Or, această motivare nu reprezintă o argumentare

a înlăturării motivelor de apel formulate de către pârâții-apelanți, iar cele reținute

de instanță în susținerea soluției adoptate reprezintă o necercetare a fondului

cauzei în raport cu probele existente și apărările depuse de pârâți la dosarul cauzei.

Față de această situație, se reține că,

din cuprinsul considerentelor nu rezultă motivele de fapt și de drept pentru care

instanța a înlăturat motivele de apel și apărările pârâților formulate în cauză,

sens în care se constată că, hotărârea atacată, pronunțată în apel, cale de atac

devolutivă, cuprinde lapidar argumentele care au format convingerea instanței în

sensul soluției pronunțate, rezultând fără echivoc că, în speță, situația de fapt

dedusă judecății nu a fost pe deplin stabilită, hotărârea fiind pronunțată cu încălcarea

prevederilor art. 295 C. proc. civ., care consacră chiar caracterul devolutiv al

căii de atac.

Așa fiind, se constată că, instanța de

apel nu a respectat caracterul devolutiv al căii de atac cu care a fost învestită

cauza fiind soluționată fără cercetarea efectivă a fondului, ceea ce atrage incidența

dispozițiilor art. 312 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ.

În aceste condiții, soluția ce se impune

este aceea de admitere a recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre

rejudecare aceleiași instanțe.

Fată

de soluția preconizată, analizarea criticilor de fond nu se

mai impune însă în rejudecare după casare, instanța de apel urmează a examina, în

conformitate cu art. 315 alin. (3) C. proc. civ., toate criticile și apărările formulate

de părți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâții Primarul

municipiului Arad și Primăria municipiului Arad împotriva deciziei civile nr. 107/A

din 19 septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă,

pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27

ianuarie 2015.